Un om naiv și ignorant are senzația că trăieste în vremuri liniștite, în care micile lui nevoi sunt satisfăcute, iar cei aflați la putere „vegheză” ca sistemul să funcționeze pentru protecţia şi siguranţa lui.
Oricine ar trece însă în revistă existența și lupta yoghinului Gregorian Bivolaru cu acest sistem, ar fi șocat să descopere ceea ce se petrece de fapt (din nou) în vremurile noastre, așa-zis liniștite. În realitate conștiința maselor este acum mai adormită decât oricând în istorie. Cine ar dori să studieze viața lui Gregorian Bivolaru ar observa că acesta se luptă de 45 de ani (dintre care 19 ani în timpul dictaturii comuniste) cu un regim politic care se pretinde mai ales în prezent a fi „liber” şi „democratic”.
45 de ani în care – indiferent de regimul politic, și chiar într-o țară cu pretenții cum este Franța – un om a îndurat cam tot ce au avut autorităţile de „oferit” din punctul de vedere al persecuţiilor şi abuzurilor, de la aşa-zis „banale” persecuţii juridice ori sancţiuni administrative, până la torturi de o cruzime inimaginabilă în beciurile Securităţii Române. Gama de procedee aplicate de autorităţi lui Gregorian Bivolaru include calomnii, intimidări, arestări şi percheziţii de tip stalinist, propagandă mediatică mergând până la demonizare şi linşaj mediatic, ameninţări cu moartea ori atentate, interogatorii interminabile, bătăi şi încarcerare pe motive politice.
Gregorian Bivolaru a reuşit să reziste într-un mod de-a dreptul miraculos (şi neverosimil pentru torţionarii săi) acestor zeci de ani de abuzuri şi tortură. Folosind tehnici yoghine, el a supravieţuit chiar şi metodei criminale de exterminare prin iradiere ce era aplicată de Securitate celor mai periculoşi adversari ai dictatorului Ceaușescu, metodă cunoscută sub numele codificat de „Radu”. În 1984, el a fost condamnat pe nedrept şi încarcerat în condiţii inumane, cu lanţuri de peste şapte kilograme la picioare, în celule cu geamuri sparte şi apă pe jos, iarna, pe timp de ger. Chiar şi în această detenţie, a reuşit totuşi să rămână în viaţă. La câţiva ani de la eliberare a fost din nou arestat, torturat şi apoi supus internării psihiatrice forţate. Persecuţiile Securităţii şi ale autorităţilor comuniste au fost într-o oarecare măsură recunoscute prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 48765/3/2010. Curtea a constatat caracterul politic al condamnărilor pe care Gregorian Bivolaru le-a suferit înainte de Revoluţie, în anii 1977 şi 1984, precum şi caracterul politic al internării sale în Spitalul de Psihiatrie Poiana-Mare din 1989.
Inepuizabilul machiavelism ocult a făcut ca, doar cu câteva zile înaintea verdictului final în procesul în care Gregorian Bivolaru a fost deja declarat nevinovat de două instanţe, procurorii să depună la dosar două mandate emise de Parchet, prin care se presupune că ar fi fost interceptate convorbiri telefonice în cazul Gregorian Bivolaru. Deşi aceste mandate au fost solicitate încă de la începutul procesului, de ani de zile, atât de către avocaţii apărării, cât şi de către judecători, procurorii au refuzat cu încăpăţânare să le depună la dosar sub motivaţia halucinantă ca acestea ar fi „secrete de stat”!!! MANDATELE AU FOST EMISE PENTRU CĂ SRI APRECIA CĂ DISCUȚIILE ACESTUI CETĂȚEAN SUBMINEAZĂ SIGURANȚA NAȚIONALĂ.
Comparați acum „pericolul” convorbirilor lui Gregorian Bivolaru cu pericolul real și criminal al diluării dezinfectanților din spitale timp de 10-20 de ani, diluare care e posibil să fi dus la mii sau chiar la zeci de mii de decese ale unor oameni nevinovați, care au murit cu zile în spitale. Şi totuşi, cazul diluării dezinfectanților nu a fost şi nu este, chipurile, pentru SRI un caz de siguranță națională! „Dan Condrea sau compania Hexi Pharma nu se încadrează la categoria «securitate naţională»” transmite Comisia parlamentară de control al SRI într-un comunicat, preluând răspunsul înaintat comisiei de către SRI.
Aveţi în imaginea de mai jos unul dintre mandatele prin care serviciile secrete (SRI şi altele) au fost autorizate să intercepteze comunicaţiile unui post telefonic şi totodată să poată intra oricând, în secret sau cu ajutorul agenţilor infiltraţi printre yoghini, în spaţiile din întreaga ţară în care se desfăşurau activităţi ale Şcolii de Yoga MISA, care ar desfăşura „manifestări cu caracter extremist” ce aduc atingere siguranţei naţionale!
Cel care a emis mandatele, ILIE PICIORUŞ este procuror încă din vremea lui Ceauşescu. El este cel care în anul 1985 l-a anchetat pe un mare dizident, inginerul Gheorghe Ursu, care a murit asasinat în torturi cumplite în beciurile Direcţiei a VI-a a Securităţii din calea Rahovei. Deşi dizidentul decedase cu aproape o săptămână în urma bătăilor care i-au dislocat organele interne, ILIE PICIORUŞ a încercat să acopere asasinatul întocmind, ca şi când nimic nu s-a întâmplat, actele de trimitere în judecată pentru o pretinsă deţinere de valută (10 dolari!). Cu doar un an înainte, în anul 1984, Gregorian Bivolaru trecuse prin aceleaşi beciuri din calea Rahovei, unde a suferit tratamente similare (anchete interminabile, tortură cumplită, ameninţări cu moartea) din partea securiştilor conduşi de şeful de direcţie col. Gh. Vasile. Pe 17 aprilie 1984, Gregorian Bivolaru a fost arestat după ce a fost „prins în flagrant” că… preda yoga unui grup de 16 cursanţi într-o casă din cartierul Cotroceni, după ce această practică fusese complet interzisă de către regimul ceauşist.
De la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, după ce a dat ultimul mandat de interceptare din cazul MISA, ILIE PICIORUŞ a fost avansat în cadrul CSM ca secretar general. O coincidenţă ciudată este şi faptul că soţia lui ILIE PICIORUŞ lucrează la Institutul Naţional de Medicina Legală „Mina Minovici”, acolo unde în anul 2004 Mădălina Dumitru, presupusa victimă, a fost dusă cu forţa de către autorităţi pentru a fi contrafăcute probe împotriva lui Gregorian Bivolaru.
Reamintim că în anul 2006, în perioada în care ILIE PICIORUŞ deţinea funcţia de Secretar general al CSM, această instituţie a emis un raport oficial în care se susţinea că: „Yoghinii şi-ar fi înscenat singuri imaginile percheziţiilor violente din 18 Martie 2004, le-au filmat şi le-au dat televiziunilor. … Yoghinul care a fost bătut de jandarmi până a intrat în comă la mitingul organizat la Institutul Naţional de Medicină Legală ar fi fost de fapt bătut de confraţi de-ai lui. … Procurorii s-au comportat corect în acest caz şi nu a existat nicio scurgere de informaţii de la Parchet. … În dosarul MISA şi în cazul Gregorian Bivolaru nu a existat imixtiune politică asupra anchetelor.”
În acelaşi ton ca şi până aici, deşi Gregorian Bivolaru era deja azilant politic, iar România era semnatară a convenţiei de la Geneva, autorităţile române emit în 2013 un mandat european de arestare pe numele său. Şi ca să fie sigure că acesta nu le scapă din gheare, numele lui Gregorian Bivolaru, deşi refugiat, este publicat pe lista celor mai căutaţi infractori din Europa (chiar cap de listă) prin săvârşirea de către Europol a unor anumite ilegalităţi flagrante, constând în menţionarea şi descrierea în mod fals a unor alte infracţiuni, mult mai grave decât cea pentru care s-a dispus în realitate condamnarea. S-a urmărit astfel, în mod intenţionat, să se pună un „stigmat” de pedofil şi exploatator de copii lui Gregorian Bivolaru cu scopul evident de a fi linşat în cazul în care ar fi încarcerat.
În timp ce maselor li se induce această viziune în mod direcționat-negativistă despre Gregorian Bivolaru, solicitându-se arestarea sa pentru o faptă contestată de însăși așa-zisa victimă (Mădălina Dumitru), piesa de teatru Faust, după J. W. Goethe, jucată la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, înfățișează șapte fetițe cu vârste între 8 și 12 ani înconjurate de repetate scene de violență, sânge, vulgaritate, brutalitate, gesturi cu caracter sexual și nuditate. Diferite personaje dezbrăcate au simulat acte sexuale, viol, consum de alcool și urină, acte sexuale cu animale, fără ca pudibonzii care îl înfierează acum (în realitate pe nedrept) pe Gregorian Bivolaru să aibă vreo reacție de repulsie.
În schimb, în timp ce Gregorian Bivolaru este efectiv hăituit cu acestă vânătoare grotească prin Europa, la domiciliul său din Suedia el primește o scrisoare prin care este somat să nu mai continue sa fie implicat în activităţile acestei şcoli de yoga, pentru că, deși se cunoaște că este nevinovat, totuși urmează să fie arestat, ceea ce s-a și petrecut la două zile după primirea respectivei scrisori.
Arestarea lui Gregorian Bivolaru în Franța a fost anunţată în România pe toate canalele de ştiri ca fiind o victorie majoră a autorităţilor române, ceea ce subliniază încă o dată miza uriaşă care este aruncată în joc în acest caz. Ştirile ce au apărut de atunci au anunţat încontinuu iminenta trimitere a lui Gregorian Bivolaru în România pentru a-şi ispăşi pedeapsa, ignorându-se din nou, în mod flagrant, faptul că trimiterea lui în România ar reprezenta o încălcare gravă a statutului său de refugiat politic, în baza convenţiei de la Geneva. Adică, dacă ar fi să citim printre rândurile ştirilor, trimiterea lui Gregorian Bivolaru după gratii este – în viziunea celor care decid pentru noi – mult mai importantă decât respectarea unor tratate internaţionale fundamentale pe care se bazează însăşi civilizaţia modernă, cum este de altfel convenţia de la Geneva din 1951 sau Decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de la Luxemburg, din aprilie 2016, privind condiţiile inumane de detenţie din închisorile din România.
Aşadar, pe de o parte judecătorul francez trebuia să răspundă solicitării încăpăţânate, cu nuanţe obsesive, a României de a-l extrăda pe Gregorian Bivolaru. Pe de altă parte el trebuia să ia în considerare statutul de refugiat politic al lui Gregorian Bivolaru, statut ce a fost de altfel reconfirmat în mod explicit în cadrul procesului de la Paris, de către guvernul suedez.
Aflat în detenție lângă Paris, Gregorian Bivolaru este informat de proprietarul locuinței sale din Suedia că a mai primit încă o scrisoare care conținea amenințări terifiante. Dar cu acest tip de tortură psihologică el era deja familiarizat.
Pe 8 iunie 2016, judecătorul Bartholin din cadrul Camerei de Instrucție a Curții de Apel din Paris, dă o decizie uluitoare, prin care acordă în mod straniu o mai mare valoare și credibilitate documentelor justiției din România (mandatul de arestare pentru pretinse relații sexuale cu o persoană care neagă aceste relații), punând la îndoială documentele și cererile Suediei, care arată că a verificat atât la nivel juridic, cât și diplomatic istoricul lui Gregorian Bivolaru și a concluzionat că această persoană este grav persecutată, în condiţiile în care România nu oferă garanții că îl va proteja de abuzuri.
Poșta Franceză livrează pe data de 11 iulie, la adresele avocaților parizieni ai lui Gregorian Bivolaru, o corespondență destinată clientului lor, înregistrată în 13 iulie 2016 la Registratura Cabinetelor de avocat, pe care o postăm mai jos în facsimil:
De transmis urgent D-lui Bivolaru Gregorian, alias Magnus Aurolsson
Domnule Bivolaru Gregorian, alias Magnus Aurolsson,
A sosit momentul să te anunțăm încă de pe acum că, din cauza acțiunilor și a comenzilor pe care le-am dat, vei ajunge să afli ulterior (oficial) că recursul tău va fi respins conform ordinelor noastre ferme, și că după aceea vei fi trimis, așa după cum meriți, în închisoarea din România de care îți este atât de frică.
Îți vei primi „premiul” pe care ți l-am pregătit atât pentru cărțile și pentru conferințele pe care le-ai lansat împotriva noastră de-a lungul timpului, cât și pentru încăpățânarea ta de a nu lua în considerare și de a nu face ceea ce ți-am cerut în acele scrisori care au fost trimise la adresa ta din Suedia.
Vei vedea pe pielea ta că vom face totul pentru a te distruge, ținându-te mulți ani în închisoare. Să știi că tot noi suntem cei care i-am dat judecătorului Bartholin ordinul de a da decizia pe care o știi, iar după aceea el a executat ordinul nostru. Nu ai nicio șansă, ai vrut să lupți împotriva noastră, dar ești prea mic pentru a reuși ceva.
Ordinele noastre vor fi executate, și vei fi astfel convins că puterea de care dispunem este totală.
Recursul nu îți va servi la nimic căci, după cum vei afla oficial, acesta va fi respins, chiar dacă ți-ai făcut multe speranțe în legătură cu el.
Acest mesaj ți se adresează ție personal de către noi, însă, dacă faci greșeala de a le arăta altor persoane sau de a-l face public, nimeni nu te va crede că noi suntem cei care ți l-am trimis, deci dacă faci aceasta nu-ți va folosi la nimic.
Te-am avertizat în legătură cu toate acestea, ca să vezi rahatul în care te-ai băgat luptând împotriva noastră și pentru a te lămuri încă o dată cu privire la faptul că cel care luptă împotriva noastră este întotdeauna învins, ca tine, și lipsit de orice șansă.
7 iulie 2016
Cei care văd tot și nu iartă nimic
D-lui SPINOSI PATRICE
(de transmis urgent către:
Dl. Bivolaru Gregorian / Magnus Aurolsson)
Bulevardul Raspail
Paris, 75007
Scrisoare înregistrată
pe 13 iulie 2016 la
SCP SPINOSI-SUREAU
Scrisori cu același conținut au fost trimise și pe adresele cabinetelor de avocatură Dominique Tricaud și Sandrine Dos Santos.
În mod bizar, aşa cum puteți observa, aceste scrisori au fost scrise şi primite înainte de a se da decizia de către Curtea de Casaţie a Franței, şi cu toate acestea menţionau în clar ce anume se va decide curând în cazul lui Gregorian Bivolaru.
În momentul de faţă poliția franceză a demarat deja o anchetă pentru identificarea autorului acestor scrisori. Un astfel de demers ridică probleme șocante pentru o țară despre care cetățenii săi cred că din sistemul juridic a fost abolită corupția și deciziile comandate din umbră.
Pe parcursul acestor 45 de ani, media în totalitatea ei, printr-un pact extrem de suspect, a refuzat pur şi simplu să difuzeze ştiri referitoare la sentinţa care confirmă caracterul politic al condamnărilor pe care Gregorian Bivolaru le-a suferit înainte de Revoluţie, la teroarea prin care a trecut așa-zisa victimă (Mădălina Dumitru), necesară ca pion în angrenajul grotesc al unei condamnări ilegale și abuzive, și, de asemenea, cu privire la toate aceste tulburătoare situații.
Textele acestor scrisori și manevrele de culise suspecte care s-au făcut și continuă să se facă în cazul lui Gregorian Bivolaru, vor fi oare preluate de cineva, sau se vor afilia din nou, cu toții, la conspirația vinovatei tăceri?
yogaesoteric
22 iulie 2016
