Cazuri faimoase de coincidenţe stranii (2)

Diferenţă de o literă

Pe data de 5 mai 1974, ziarul Sunday Times din Londra publica rezultatele unui concurs cu tema „Cea mai bună poveste de coincidenţe”. Printre cele două mii de scrisori primite se număra şi următoarea, expediată de D.J. Page, din Surrey (Anglia):
„În luna iulie 1940, eram un tânăr soldat în serviciul Majestăţii Sale, undeva prin Anglia. Într-o zi, am constatat că o scrisoare aşteptată de mult timp, conţinând fotografiile de la nunta mea, fusese deschisă de un soldat din Corpul A, eu fiind în Corpul B. El şi-a cerut scuze pentru această greşeală, explicabilă datorită similitudinii numerelor noastre matricole, al său fiind Pape, nr. 1509322, iar al meu Page, nr. 1509321. Greşelile poştaşului au fost frecvente, până când am fost repartizat la o altă baterie. La câtva timp după terminarea războiului, am obţinut o slujbă de şofer la Transportul Urban din Londra, la depoul Metton. Într-o zi de salar, am remarcat că suma impozitată dedusă din salarul meu era deosebit de mare, aşa că m-am dus să fac reclamaţie la biroul directorului. Închipuiţi-vă ce surprins am fost când am descoperit că salarul meu fusese confundat cu cel al altui şofer, care tocmai fusese transferat la atelierul garajului. Mi s-a spus că numele său era Pape, da, acelaşi Pape… Lucru ciudat, numărul permisului meu de conducere era 29222, iar cel al lui Pape, 29223.”
[The Sunday Times, Londra, 5 mai 1974].

Fotografia profetică

Doamna Eileen Bithell, din Portsmouth, Anglia, povesteşte cum o veche fotografie, banală şi uitată timp de mulţi ani, s-a revelat a fi, în mod ciudat, profetică:
„În vitrina băcăniei părinţilor mei a rămas atârnată, vreme de mai mulţi ani, o pancartă înrămată care indica ziua de închidere săptămânală a magazinului. Cu 15 zile înaintea căsătoriei fratelui meu, am luat pancarta pentru a o modifica şi am scos-o din ramă. Pe spatele pancartei am găsit o fotografie înfăţişând o fetiţă în braţele tatălui său. Fetiţa era viitoarea soţie a fratelui meu, iar bărbatul, viitorul său socru. N-am reuşit niciodată să aflăm cum a ajuns acea fotografie să servească drept suport pancartei, căci nimeni din familia mea nu-i cunoştea pe oamenii pe care-i înfăţişa. Totuşi, douăzeci de ani mai târziu, cele două familii aveau să se înrudească prin această căsătorie.”
[The Sunday Times, Londra, 5 mai 1974]

Împotriva oricărei probabilităţi

Richard Bach, pilot şi autor de cărţi de mare succes („Pescăruşul Jonathan Livingstone” şi „Iluzii” au apărut şi în România, la editura RAM), efectua prospecţiuni în Midwest, în 1966, la bordul unui vechi biplan din 1929, un model extrem de rar, căci nu fuseseră construite decât opt aparate de acest tip.
Într-o zi, la Palmyra, i-a împrumutat avionul unui prieten, care a aterizat în nas. „Am reuşit să reparăm totul, povesteşte Bach, în afară de unul dintre pilonii de aripă. Şi cum să sperăm să găsim o piesă de schimb?”
Chiar în acea clipă, proprietarul hangarului vecin a venit să întrebe dacă nu putea fi de ajutor cu ceva şi le-a pus la dispoziţie piesele pe care le acumulase în cele trei hangare ale sale. Bach i-a explicat ce-i trebuie, iar omul, îndreptându-se spre o grămadă de piese vechi, i-a arătat piesele dorite. Iată concluziile lui Richard Bach:
„Ce probabilitate exista ca să ni se strice avionul exact lângă orăşelul în care locuia un om care poseda indispensabila piesă de schimb veche de 40 de ani? Ce probabilitate ca el să se afle acolo la momentul potrivit, şi ca noi să putem împinge avionul lângă hangar? A pune acest concurs de împrejurări pe seama întâmplării pare aberant.”
[Richard Bach, Magie neagră sau pură întâmplare, Selecţiune din Reader’s Digest, Montreal, februarie 1980].

O evadare inutilă

La începutul Primului război mondial, agenţii Securităţii franceze l-au arestat pe Peter Karpin, un spion german, încă de la intrarea sa în Franţa. Timp de trei ani, până la evadarea lui Karpin în 1917, ei au întocmit rapoarte false adresate superiorilor săi, interceptând fondurile care-i erau trimise. Aceste fonduri au servit la achiziţionarea unui automobil care, în 1919, a călcat un pieton în regiunea Ruhr din Germania, pe atunci ocupată de Franţa. Victima accidentului nu era nimeni altul decât Peter Karpin, spionul evadat!
[Ripley’s Giant Book of Believe It or Not]

Norocul şi ghinionul lui Johannes Osiander

Când scriitorul britanic George Orwell şi-a revenit de pe urma unei răni la gât, căpătate în decursul războiului civil din Spania, el a avut surpriza să fie felicitat de prieteni pentru norocul său – glonţul trecuse foarte aproape de carotidă. Gândul că o rană la gât ar putea fi un eveniment fericit i s-a părut bizar lui Orwell.
Reverendul Osiander (1657 – 1724), din Tübingen (Germania) ar fi putut simpatiza cu Orwell. Dintre ghinioanele sale putem enumera: atacat şi doborât de un mistreţ, a scăpat cu bine; în timpul unor mari inundaţii calul său a căzut, prinzându-l sub el, dar a reuşit să scape fără contuzie şi fără nicio fractură; a scăpat din focul puştilor dintr-o ambuscadă şi a fost îngropat sub o avalanşă, dar scăpat teafăr; un crivăţ furios l-a aruncat în apa rece a Rinului, dar aventura l-a lăsat fără nici măcar o răceală. Altă dată, peste el a căzut un copac cu o forţă care ar fi zdrobit o persoană mai puţin suplă – reverendul s-a ridicat şi şi-a urmat drumul, teafăr şi nevătămat. Pe mare, a fost la fel de nenorocos, sau de norocos, ca şi pe uscat: a supravieţuit unui naufragiu, însă numai pentru a fi înghiţit de valuri pe când o barcă încerca să-l salveze; inutil să mai spunem că a supravieţuit: a ieşit la suprafaţă, mereu teafăr şi nevătămat.
[Joseph Fordrer, Sie Pregten, p.174; G. Woodcock, The Crystal Spirit: A Study of George Orwell, p. 168]

Citiţi şi:
Mesajul din sticlă
Deplasarea instantanee în spaţiu este perfect posibilă. Cazuri uluitoare de teleportare

yogaesoteric
octombrie 2009

Also available in: Français