Ce ascunde CIA în asasinarea JFK

Odată ce președintele Biden a cedat în fața cererii CIA de a continua să păstreze secrete evidențele CIA referitoare la asasinarea lui Kennedy, se pune firesc întrebarea: ce mai ascunde CIA?

Pentru a înțelege ce ascund ei încă și de ce încă ascund, este necesar să ne întoarcem în anii 1990 în epoca Assassination Records Review Board și chiar mai înainte, până la 22 noiembrie 1963 – ziua în care Kennedy a fost asasinat.

Oamenii spun adesea că, dacă CIA și Pentagonul ar fi orchestrat asasinarea președintelui Kennedy, cineva ar fi vorbit până acum.

Doar că nu este adevărat. Când vine vorba de crimă, oamenii nu vorbesc. Ei știu că, dacă vorbesc, riscă să fie uciși, poate și familiile lor. Oamenii care participă la uneltiri ale asasinatelor știu că ar fi bine să-și țină gura, altfel…

Un exemplu este celebra figură a mafiei Jimmy Hoffa. Încă nu știm cine l-a ucis pe Hoffa. Asta pentru că nimeni nu a vorbit. Un alt exemplu este Johnny Roselli, legătura din parteneriatul CIA-Mafia pentru asasinarea liderului cubanez Fidel Castro. Încă nu știm cine l-a ucis pe Roselli. Nimeni nu a vorbit vreodată.

Oamenii care vorbesc riscă, de asemenea, să fie urmăriți penal pentru că nu există un termen de prescripție pentru crimă. Un bun exemplu recent este moștenitorul imobiliar Robert Durst. El a fost recent condamnat pentru uciderea în urmă cu douăzeci și unu de ani a unei persoane.

Deci, a fost întotdeauna un pariu sigur că CIA și Pentagonul vor putea să-și păstreze la secret operațiunea de schimbare a regimului din Dallas.

Totuși, nu este așa și în ceea ce privește autopsia ilegală pe care Pentagonul a efectuat-o asupra cadavrului președintelui Kennedy în seara asasinatului. Când ARRB a dat în anii 1990 dezlegare persoanelor care au participat la autopsie, acestea au vorbit.

După cum am detaliat în cărțile mele, The Kennedy Autopsy (Autopsia lui Kennedy)și The Kennedy Autopsy 2 (Autopsia lui Kennedy 2) și în prezentarea mea online din primăvara 2020, o autopsie ilegală a fost o parte esențială a mușamalizării asasinatului.

Problema pe care au avut-o complotiștii este că, pentru a duce la îndeplinire această parte a mușamalizării, ei au avut nevoie să solicite asistența multor oameni din cadrul vastului sistem de securitate națională și care nu au avut niciun amestec în asasinat. Întrucât toți acești oameni erau participanți nevinovați și în mare parte neștiuți la mușamalizare, ei nu au avut același stimulent să tacă ca oamenii care au participat cu bună știință la asasinarea propriu-zisă.

Armata a făcut tot posibilul să țină toată lumea liniștită, spunându-le participanților la autopsie că ceea ce făceau este secret. Toată lumea din armată știe ce înseamnă asta – se așteaptă ca oamenii să ducă cu ei secretele în mormânt. Participanții la autopsie au fost obligați să semneze jurământul de secretizare scris. Ei au fost, de asemenea, amenințați cu o instanță marțială sau urmărire penală dacă dezvăluiau vreodată ceea ce au făcut sau văzut.

După cum am subliniat în The Kennedy Autopsia, planul pentru o autopsie ilegală a fost de fapt pus în mișcare la Spitalul Parkland din Dallas. Imediat după ce Kennedy a fost declarat mort, medicul legist din comitatul Dallas, dr. Earl Rose, și-a anunțat intenția de a efectua o autopsie pe cadavrul președintelui, așa cum prevede legea din Texas. Atunci o echipă de agenți înarmați ai Serviciului Secret i-au spus lui Rose, fără îndoială, că nu i-ar permite să facă autopsia. Forțat să iasă din Parkland Hospital, au dus cadavrul la Love Field din Dallas, unde noul președinte Lyndon Johnson îl aștepta. Johnson a luat apoi cadavrul înapoi cu el la baza Andrews Air Force din Maryland, unde l-a predat în mâinile armatei.

Deși mass-media mainstream a tratat întotdeauna toate acestea ca fiind normale, având în vedere rolul dominant pe care l-a jucat instituția de securitate națională în America Războiului Rece, a fost de fapt destul de bizar și aberant. Armata nu a avut niciodată jurisdicție sau autoritate legală pentru a efectua autopsia. La acea vreme, uciderea unui președinte nu era o crimă federală. Statele Unite nu erau în război cu niciun stat național. Kennedy nu a fost ucis pe câmpul de luptă. Uciderea lui a fost un caz de crimă în conformitate cu legea statului Texas. Orice urmărire penală pentru asasinat ar avea loc în Dallas. O autopsie cu adevărat sinceră ar fi o parte extrem de importantă a acelei urmăriri penale, mai ales că o echipă incisivă de avocați în domeniul apărării penale ar apăra inevitabil acuzatul.

Armata a fost în cea mai mare parte, dar nu în totalitate, capabilă să păstreze secretul autopsiei frauduloase timp de aproximativ 30 de ani, până când ARRB a început să dezlege de jurămintele de păstrare a secretului persoanele care au participat la autopsie. Pe măsură ce ARRB a început să forțeze armata să-și elibereze înregistrările referitoare la autopsie, barajul de secretomanie din jurul autopsiei s-a deschis larg. Atunci a devenit evidentă frauda. De aceea, JFK Records Act a fost un astfel de coșmar pentru Pentagon și CIA. Dacă nu ar fi fost această lege, nu există nicio îndoială că autopsia frauduloasă a armatei ar fi încă învăluită în secret și astăzi.

Ceea ce au învățat Pentagonul și CIA din epoca ARRB este că această comunitate a cercetătorilor în materie de asasinate este compusă din niște oameni foarte inteligenți. Analizând dovezile pe care ARRB a reușit să le desecretizeze, cercetătorii în materie de asasinate au reușit să pună cap la cap piesele puzzle-ului care a dezvăluit o autopsie frauduloasă, împreună cu o mulțime de alte dovezi circumstanțiale care stabilesc că ceea ce s-a petrecut la 22 noiembrie 1963, a fost o operațiune de schimbare a regimului de stat de securitate națională extrem de sofisticată.

Figura principală în acest demers a fost Douglas Horne, care a făcut parte din personalul ARRB. Oricine va citi cartea în cinci volume a lui Horne, Inside the Assassination Records Review Board (În culisele Comisiei de revizuire a dosarelor asasinatului), va concluziona inevitabil că autopsia pe care armata a efectuat-o asupra cadavrului lui Kennedy la câteva ore după asasinat a fost frauduloasă până la capăt.

Cu riscul de a se pierde dovezile, nu există o explicație nevinovată pentru o autopsie frauduloasă efectuată asupra trupului președintelui Kennedy, mai ales că planul pentru o autopsie frauduloasă a fost lansat în momentul în care Kennedy a fost declarat mort.

Este de la sine înțeles că, dacă o agenție guvernamentală este forțată să dezvăluie înregistrări referitoare la o operațiune de schimbare a regimului, acea agenție va păstra secrete cele mai incriminatoare probe pentru cât mai mult timp posibil. Încă nu știm ce mai ascunde CIA, dar putem presupune cu destulă certitudine că există un motiv întemeiat pentru care CIA nu vrea să-i lase pe acești cercetători super-inteligenți în materie de asasinate să investigheze.

De aceea, instituția de securitate națională se va lupta și cu dinții pentru a păstra secretul permanent asupra dosarelor rămase legate de asasinarea JFK. Pentagonul și CIA îl vor autoriza cel mai probabil pe Biden și Arhivele Naționale să elibereze niște înregistrări inofensive de dragul aparenței. Dar nu vă înșelați: se vor asigura că Biden, Arhivele Naționale și toți viitorii președinți își îndeplinesc cererea de a păstra secretul permanent asupra a ceea ce se vrea să rămână ascuns pentru totdeauna.

Citiți și:
J.F.K. jr. a spus lumii cine l-a omorât pe tatăl său, dar nimeni nu i-a dat atenţie (I)
Ce a secretizat asasinarea lui JFK
În sfârşit, CIA recunoaşte că a muşamalizat asasinarea lui John Fitzgerald Kennedy

yogaesoteric
22 martie 2022