Ce au în comun benzile speciale pentru autobuze, programul „Străzi Deschise” și benzile folosite de magazine? Sunt extrase din aceeași școală de gândire, revoluționară, de stânga, pentru Orașul de 15 minute
Publicistul conservator Andrei Murgescu explică, pe pagina sa de Facebook, ce au în comun benzile speciale pentru autobuze, programul „Străzi Deschise”, maratoanele organizate în oraș și benzile folosite de magazine precum Carrefour, pentru dirijarea oamenilor către case. „Toate sunt extrase din aceeași școală de gândire, revoluționară / de stânga / dirijistă / socialistă, al cărei principiu axiomatic este că specialiștii, experții, politicienii, secretarii de stat și ONG-urile trebuie să dirijeze persoana și fluxul uman în fiecare zi și sub fiecare aspect”, scrie Andrei Murgescu.
„Ce au în comun benzile speciale pentru autobuze, programul «Străzi Deschise», maratoanele organizate în oraș și benzile folosite de magazine precum Carrefour, pentru dirijarea oamenilor către case?
Toate sunt extrase din aceeași școală de gândire, revoluționară / de stânga / dirijistă / socialistă, al cărei principiu axiomatic este că specialiștii, experții, politicienii, secretarii de stat și ONG-urile trebuie să dirijeze persoana și fluxul uman în fiecare zi și sub fiecare aspect.
Absolvenții acestei școli de gândire detestă până la ură aleatoriul, particularul, spontanul și interacțiunile voluntare. Ei nu tratează restul oamenilor ca pe ființe înzestrate cu inteligență, discernământ și putere de decizie, ci ca pe niște particule care trebuie dirijate conform unui anumit model.
Pentru acești absolvenți ai școlii socialiste de planificare, lumea este grădina lor, iar Excel, Jira și AutoCAD sunt uneltele de grădinărit. Ei consideră că au puterea și dreptul de a dirija în cel mai mic detaliu deciziile și mișcările oamenilor.
În viziunea lor, restul oamenilor nu ar fi în stare să ajungă la casele de marcat fără o bandă și o voce care să-i ghideze, nu ar fi în stare să se organizeze în trafic, să decidă să meargă la alergat împreună sau să iasă la plimbare, în general să ia decizii bune pentru ei înșiși, fără ca cineva să-i dirijeze pe culoare fizice sau virtuale care le limitează opțiunile.
Așadar, când apar aceste spații generice de deplasare sau distracție, mesajul este: «Vă deplasați și vă distrați unde, când și cum decidem NOI.»
Sigur există cazuri speciale cum ar fi aeroporturile unde traficul foarte dens și condițiile de securitate impun folosirea unor culoare de mișcare, dar planificatorii moderni tind să ia modelul aeroportului și să-l extindă asupra activităților întregii societăți.
Această școală a primit puteri sporite în pandemie de la politicienii fericiți că, în sfârșit, aveau ocazia să abuzeze de putere sub pretextul protejării populației.
Avem de-a face cu două categorii: politicieni care știu foarte bine ce fac și o generație educată în anii 2000 și îndoctrinată în acest cult al controlului, de data aceasta în numele «civilizației, democrației, orașelor verzi, inclusivității, egalității, etc.».
Politicienii și activiștii au cooptat foarte abil câteva zone universitare, printre care arhitectura și, mai ales, urbanismul, folosite și în trecut pentru atingerea unor obiective politice și de inginerie socială.
De fapt, nu este nimic nou în natura acestui fenomen. El este caracteristic regimurilor socialiste și comuniste. Comuniștii români, sovietici sau chinezi au demolat orașe întregi, la fel cum au făcut-o democrații din SUA prin «reformele» care au dus la dezrădăcinarea și destabilizarea unei largi părți a populației de culoare.
La fel și astăzi, vorba lui Reagan, cu cât planificatorii planifică mai mult, cu atât planurile lor se năruiesc mai des. Problema este că tot acest experiment, în care ei planifică și planurile lor se duc de râpă, este făcut pe nervii și cheltuiala noastră.
Dar de reținut este că nu discutăm fenomene disparate, ci despre același fenomen, aceeași școală de gândire de sorginte revoluționară, care împarte societatea între potentați ai controlului și restul societății, pe care aceștia o tratează ca pe o turmă de vite.”
Citiți și:
Inchiziția Woke. Era progresismului radical
Democrația de castă
yogaesoteric
17 mai 2026