Ce au urmărit rușii prin sceneta cu Prigojin

Când însăși existența statului depinde de loialitatea structurilor de forță (armată, servicii secrete), niciun efort nu devine prea mic pentru a te asigura că această loialitate este deplină. De necontestat.

Mai puțin vizibil pe micul ecran, Rusia a fost penetrată în ultimii 33 de ani de serviciile de informații occidentale pe toate palierele societății. Inclusiv în structurile de forță, unde activează mii de generali. Așa funcționează democrația. Așa a funcționat dintotdeauna. E valabilă și reciproca. Moscova are o groază de agenți infiltrați în Occident.

Au devenit de-acum celebre „sinuciderile” din Rusia în cazul unor personaje controversate, prin aruncarea de la etaj sau otrăvire. Vorbim despre opozanți ai regimului de la Kremlin pe care autoritățile moscovite i-a eliminat în mod brutal. Cel mai probabil le-a pus ștampila de trădători în baza unor informații de la FSB și au sărit peste etapa „Justiție”. Este doar unul dintre semnele autocrației lui Putin, fără de care regimul ar fi colapsat demult (vezi revoluțiile colorate). Observăm un model de guvernare apropiat în Turcia și Ungaria, unde autoritățile au încercat și adesea au reușit să-i elimine pe „trădători” (aka agenții de influență ai imperiului Soros) prin metode mai mult sau mai puțin ortodoxe.

Iată doar unii dintre oligarhii și opozanții regimului de la Kremlin despre care se crede că au fost eliminați ca urmare a legăturilor cu serviciile secrete occidentale:

Pavel Antov ‒ decembrie 2022
Ravil Maganov ‒ septembrie 2022
Dan Rapoport ‒ august 2022
Mihail Lesin‒ noiembrie 2016
Boris Nemtsov‒ februarie 2015
Boris Berezovsky ‒ martie 2013
Natalia Estemirova ‒ iulie 2009
Stanislav Markelov și Anastasia Baburova ‒ ianuarie 2009
Alexander Litvinenko ‒ noiembrie 2006
Anna Politkovskaia ‒ octombrie 2006
Paul Klebnikov ‒ iulie 2004
Serghei Iușenkov ‒ aprilie 2003

Cel mai probabil, unul dintre principalele obiective ale scenetei cu Prigojin a fost demascarea cât mai multor trădători din cadrul structurilor de forță, cu sprijinul FSB și al mijloacelor de supraveghere electronică.

Putin le-a promis rușilor că îi va aduce în fața justiției pe „organizatorii revoltei”, fără a-l menționa în mod explicit pe Prigojin. Prigojin a declarat că obiectivul revoltei nu a fost lovitura de stat în scopul înlăturării lui Putin, ci i-a vizat pe unii generali. Pe trădători, cu alte cuvinte. Fix generalii despre care se presupune că lucrau pentru serviciile speciale din Occident și urmau a fi activați la momentul potrivit. Adică la momentul unei revolte interne de tipul celei inițiate de Prigojin.

Rămâne de văzut câți dintre ei au mușcat momeala și au intrat în contact cu agenții de legătură din Vest. Însă faptul că Putin a promis „justiție” la puțin timp după încetarea revoltei a lăsat de înțeles că Moscova are în năvod măcar câțiva pești de calibru mare. Unii ar putea sări de la etaj, alții poate vor ajunge în fața justiției. Vom vedea.

Încă nu s-a inventat o altă metodă de luptă cu puterea dolarului. Autocrat sau despotic, spuneți-i cum vreți, regimul Putin reușește deocamdată cu succes să contracareze încercările Occidentului de lovitură de stat și război civil.

Citiți și:
Rusia ‒ Occident, alt război de 100 de ani (I)
Congresul Deputaților Poporului din Rusia cere dizolvarea Federației Ruse, înlăturarea președintelui Putin și înființarea unei noi Republici

yogaesoteric
4 octombrie 2023