Ce idei legionare sunt interzise şi de ce?

 

M-am referit până acum la efectul Legii 217/2015 asupra încercărilor de condamnare a autorilor genocidului comunist şi a celor care au împiedicat pedepsirea vinovaţilor după 1989 – protejând moştenitorii criminalilor care s-au îmbogăţit din pradă. Conex, am vorbit de efectul asupra încercărilor de recunoaştere şi reparare (măcar morală) a daunelor cauzate victimelor (sau eroilor înfruntării ocupantului sovietic), de faptul că pedepsirea „antisemiţilor”, „naziştilor”, „fasciştilor”, „legionarilor” s-a făcut deja prin genocid juridic şi deci ni se impune azi să criminalizăm pe cei care îşi declară simpatia pentru nişte români vinovaţi (în majoritate zdrobitoare…) doar de patriotism activ/jertfelnic.

Am semnalat că legea încalcă flagrant Constituţia nu numai la nivelul individual al libertăţii de opinie, exprimare şi asociere, dar şi la acela colectiv al independenţei României democratice – condiţie incompatibilă cu dictarea legilor din afara cetăţii.

Pentru a nu periclita numitorul comun al revoltei faţă de încălcarea drepturilor cetăţeneşti şi interesului naţional, am lăsat deoparte până acum latura politică a problemei, potenţial generatoare de polemici. Dar, ca să nu creadă adepţii prezentului fără adâncime că această dezbatere nu-i priveşte, trebuie abordată şi această latură, fără timidităţi impuse de corectitudinea politică pe cale de a depăşi în eficienţă teroarea practicată de regimul comunist.

Este important să cercetăm care idei, atitudini şi fapte ar putea fi reprimate în numele acestei legi, prin etichetarea lor ca „fasciste” sau „legionare” – ca să intuim un foarte posibil scop secund al legii, pe lângă acela de a impune agenda condamnării Holocaustului în dauna aceleia a pedepsirii genocidului comunist. Aparenţa obsesiilor faţă de trecut camuflează agenda care ne vizează frontal prezentul şi viitorul. Pericolul real pentru alianţa răpitorilor ţării noastre este să adoptăm atitudini neconvenabile faţă de cotropitorii externi, combinaţi cu uzurpatorii interni ai statului român.

Sesizând riscul ca naţionalismul să determine rezistenţă faţă de procesul colonizării devastatoare a României, inginerii coştiinţelor masei încearcă să ne intimideze, delegitimând/paralizând etosul naţional, instinctul comunitar, reflexul anticorpic. Umbra legionarilor e doar o ţintă aparentă – adevăratul scop este combaterea acelor idei care ar putea deranja ocupaţia actuală a României, în numele faptului că sunt similare cu concepţii care au dus la tragedii – în interbelic.

Ca să revelăm această manevră a legiuitorilor, să pornim de la extrase din textul legii:
„(…) Art.2 () prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob

(…) Art.3 a) prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist.

(…) Art.5 () Şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi. (…)

Art.6 () (3) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

Atenţie maximă la fragmentul „schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist”. E un fel de lapsus, care trădează plenar intenţiile liberticide. Nu e vorba deci numai de combaterea xenofobiei şi urii etnice – obiectiv umanitar care ar fi de înţeles (deşi nu cu forcepsul trebuie apărat). Ci de cuminţirea plebei din colonie, ca şi cum lanţurile normelor existente nu ajungeau.

Dacă ne vom opune mafioţilor sau ocupanţilor care ne subjugă, satelizează, distrug sau umilesc vom dovedi eventual naţionalism extrem, prin trimitere la atitudinile similare ale legionarilor (manifestate într-un context istoric puţin înţeles de cei ce nu l-au studiat). Analogia cu prezentul putând fi considerată cum vrea de către fiecare, inclusiv de judecătorii care vor decide cine trebuie închis pentru un anume tip de fapte şi idei.

Să ne amintim deci câteva dintre ideile celor care sunt astăzi declaraţi în bloc criminali, împreună cu toate ideile lor, pentru că e foarte posibil ca de-abia unele dintre aceste idei să fie ţinta vie a promotorilor din umbră a legii:

1. Ideea că resursele ţării (pământul, în primul rând) nu trebuie sa cadă în mâna străinilor şi că naţionalităţile conlocuitoare (îndeosebi cele venite de curând şi neasimilate) nu trebuie să domine viaţa socială, economică, culturală, politică. Aceasta fiind motivaţia principală a antisemitismului din epocă, legionarii declanşând un fel de război civil pentru această cauză. Şi l-au pierdut, cu mari pierderi pentru toate părţile beligerante.

Nu ştiu cât mai contează dacă le dăm sau nu (în vreo măsură) dreptate – pentru ce au gândit sau făcut atunci. Întrebarea actualizantă este: cui foloseşte azi ca ideologia naţionalistă să fie pusă la stâlpul infamiei (orice putând susţine că a devenit „extremistă”), ca „antisemitismul” să fie condamnat în Bucureşti în timp ce „antiromânismul” nu este (şi nici pomeneală să fie incriminat la Tel Aviv)?

2. Ideea că pătura politică a timpului era fatal coruptă, că lucra pentru interese proprii sau străine şi nu pentru cei pe care pretindea că-i reprezintă, deci că democraţia era o farsă.

Să presupunem că legionarii s-ar fi înşelat în evaluarea situaţiei din perioada interbelică, că politicienii români cu care s-au războit atunci au fost nişte patrioţi, pe care legionarii nu i-au înţeles, încât i-au deranjat funest ctitorirea României Mari. Înseamnă asta că, pentru ca a fost legionară, e veşnic greşită (azi, de exemplu?) ideea că democraţia/reprezentarea devine uşor farsă, că trebuie incriminată teza că politicienii capturează/uzurpă statul, pentru a controla eficace populaţia prinsă în capcană – în interesul păturii exploatatoare/profitoare?

3. Ideea că românii trebuie să fie sudaţi într-un stat organic, să definească un corp naţional coerent, sub polarizarea unui interes comun dominant, pentru a putea rezista disoluţiei şi cotropirii. Putem respinge această viziune ca gregară sau totalitară – mai ales dacă suntem adepţii libertăţii, alterităţii, nonconformismului (cum sunt eu, de exemplu). Dar interzicerea unei astfel de viziuni „integriste” nu poate decât conveni celor care ar dori dispariţia organismului românesc în magma „europeana” sau mondială. Culmea fiind că denunţăm „fascismul” într-o epocă în care dominaţia absolută a statelor asupra populaţiilor-victimă a devenit normă de civilizaţie…

4. Ideea că românul adevărat este obligatoriu creştin şi statul trebuie să susţină activ o credinţă de referinţă poate deranja pe aceia care vor să fie trataţi camaradereşte de concetăţeni, indiferent de orientarea lor religioasă. Dar cine poate judeca – în contextul unei epoci rămase în urmă – aspiraţia la omogenitate metafizică a unui neam supus atâtor vicisitudini morale şi unei presiuni „progresiste” distrugătoare de identitate? Denunţarea „fundamentalismului creştin” de către cei care susţin „excepţionalismul evreiesc” fiind incongruentă şi dubioasă. Cine are interesul să stârnească antisemitism cenzurând cultul martirilor în bisericile în care românii îşi caută azi sensul/refugiul?

5. Ideea că marile cauze trebuie plătite cu sacrificii, că puterea trebuie înfruntată bărbăteşte, că eliberarea cere luptă, atunci când acţiunea antisistem se loveşte de aparatul juridico-represiv. Oricine poate deplânge/condamna ca inoportună/nocivă ridicarea legionarilor împotriva puternicilor vremii lor. Dar, dacă însăşi ideea de război contra uzurpatorilor statului, de mişcare de eliberare este pusă la stâlpul infamiei, atunci aşa-zisul reglaj al conturilor cu istoria are alt scop: criminalizarea revoltei faţă de mafiile care acaparează statul. Acesta este evident rostul pentru care în această lege este penalizată „recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice” – o atitudine pe care legionarii ar fi compromis-o în veci.

6. Ideea că România trebuie să se alăture imperiilor în ascensiune, aparent câştigătoare, aparent purtătoare a unor valori similare celor considerate benefice pentru noi. S-a dovedit deja cât a fost ea de perdantă – faţă de Germania lui Hitler sau URSS-ul lui Stalin. A incrimina azi acest tip de poziţie vasală ar însemna să nu ne mai gudurăm josnic pe lângă imperiul american – noul nostru stăpân vremelnic.

Cine vrea să prelungim capitularea din 1944, asumând în continuare, fără crâcnire propaganda învingătorilor noştri (până la pragul de a nu-i deranja, reproşându-le genocidul comunist) şi agenda lor imperialistă, trebuie să o lase mai moale cu aplecarea nazistă sau fascistă a legionarilor, zdrobiţi de un Antonescu – aliat cu Hitler şi apoi de un PMR/PCR – aliat cu Stalin.

7. Ideea muncii voluntare/patriotice, deşi grav compromise de regimul comunist, nu poate nici ea să fie incriminată – ca principial nocivă. Poate că e mai demn să munceşti un timp gratis decât să fii taxat sau inflat continuu. Pledoaria pentru disciplina excesivă ne poate irita, dar nu putem nega eficacitatea ei în gestiunea unor proiecte. Ca să nu mai vorbim de ideea cultivării muncii şi cinstei – drept criterii de promovare în societate, pe care aş vrea să văd cine o va declara vinovată.
Şi mai sunt multe „idei legionare”, cum ar fi denunţarea individualismului, mercantilismului, speculei – care sunt manifest adecvate actualităţii – deci ar fi greu de justificat onorabil interzicerea lor.

8. În fine, „deasupra deasuprelor”, să incriminăm poziţia consecventă a legionarilor faţă de comunism, plătită atât de scump? Nici pe acest subiect nu putem spune că au avut dreptate? Să dăm satisfacţie urmaşilor celor care i-au măcelărit pe legionari, pentru că au opus rezistenţă instalării comunismului? Pentru ce, pentru cine? Interesele pe care le putem presupune în spatele unei astfel de răsturnări a adevărului ne dau fiori.

Aşadar…

Păpuşarii lumii de azi încearcă să ne dicteze trecutul ca să nu scăpăm către un alt viitor. Cei care recomandă supuşilor să adere la ideologia stăpânilor pot fi presupuşi agenţi ai acestora.

Aş dori să ni se explice care sunt ideile legionare ce trebuie eradicate, încât să nu poată fi actualizate – pentru că sunt socialmente nocive (şi nu pentru că ar deveni arme contra sistemului care ne degradează patologic). Explicitarea concepţiilor, ideilor şi faptelor incriminabile – ca legionare – este strict necesară nu numai pentru predictibilitatea juridică, ci şi pentru predictibilitate politică. Trebuie să ştim ce fel de concepţii, idei şi fapte doresc de la noi cei care au puterea să ne dicteze legile. Şi pentru a ne putea conforma precis şi pentru a ne putea opune precis.

***

Preotul Calistrat Chifan, de la Mânăstirea Vlădiceni, Iaşi, este binecunoscut pentru fermitatea cu care vorbește credincioșilor, acest lucru făcându-l foarte popular pe internet. Părintele nu s-a dezminţit nici cu ocazia Prohodului Maicii Domnului, vorbind credincioşilor despre aşa-zisa Lege antilegionară. Acesta le-a cerut enoriaşilor să ia atitudine şi să lupte pentru „ţară, neam, istorie şi popor”.

„Astăzi se doreşte să se demonstreze că românii care cred în Andronescu, Stăniloaie, Radu Gyr, Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu şi în valorile lor sunt antisociali. Nu există aşa ceva. Avem vecini de orice fel, îi respectăm. Dar nu vine cineva să ne spună ce să citim şi pe cine să nu citim. În cine să credem şi în cine să nu credem. Pe cine să aruncăm din istorie şi pe cine să păstrăm în istorie.

Trebuie să fiţi vrednici mărturisitori, pentru că nu vor putea politicienii să bage în puşcărie 22 de milioane de români o dată, deoarece cred în poezia românească, în poezia închisorilor. Citiţi mărturiile lui Dumitru Bordeianu, Paul Goma, ale lui Iustin Fârvu, ale lui Arsenie Papacioc, ale lui Ogoranu, ale lui Marcel Petrişor. Veţi vedea că au luptat pentru libertatea ţării, nu ca să ucidă pe cineva.

Trebuie să fim strâns uniţi în jurul corectitudinii şi omeniei. Trebuie să ne apăram ţara, neamul, istoria şi poporul. Şi atunci Maica Domnului şi acoperământul ei vor rămâne peste noi. Dacă vom fi leneşi şi nepăsători şi ne vom mulţumi să privim la televizor, vom rămâne cu televizorul”, a afirmat părintele Calistrat.

de Ioan Roşca
Sursa: activenews.ro

Citiţi şi:

Legea 217 reîntemeiază instrumentele de presiune şi cenzură. Scrisoare deschisă a numeroşi oameni de cultură

Datorită Legii 217/2015 Stalin a înviat din morţi «cu moartea pre moarte călcând»

Despre securiștii de ieri și de azi (I)

 

yogaesoteric
30 noiembrie 2015