Ce le place cel mai mult la Siria lui Rothschild, Murdoch, Cheney şi Statului Israel?

Ce au în comun Siria, New Jersey, lordul Jacob Rothschild şi Bill Richardson, fostul guvernator al statului New Mexico?
În afară de faptul că această înșiruire ne duce imediat cu gândul la existența unei conspiraţii sinistre, cel mai elementar răspuns este un clişeu folosit drept explicaţie pentru înclinaţia Guvernului SUA de a se amesteca în treburile interne ale aproape fiecărei ţări din Orientul Mijlociu: petrolul.

Afek, o filială a companiei Genie Energy Ltd. din New Jersey a anunţat descoperirea unui mare rezervor de petrol şi a cerut extinderea licenţei sale de exploatare pentru zone din „Nordul Israelului”.

După mai mult de trei ani de explorare activă scurși din momentul în care testele geologice iniţiale şi măsurătorile hidrocarburilor au sugerat prezenţa unui astfel de zăcământ, descoperirea Afek ar fi putut să fie o ştire binevenită pentru toată lumea, dacă zona respectivă nu ar fi fost localizată (culmea!) în teritoriul din Siria ocupat de Israel, în regiunea numită Înălţimile Golan.

„Rezultatele iniţiale ale forărilor confirmă descoperirea unui rezervor de petrol în regiunea Golan şi justifică continuarea programului de explorare” se arată în cererea formulată de Afek. „Avem nevoie de mai mult timp pentru aceasta.”

În timp ce Israelul şi compania Afek își pot permite să se refere în documente cu desconsiderare la regiunea Golan ce a aparținut Siriei drept Nordul Israelului, legea internaţională marchează în mod cert această zonă ca fiind una ocupată de forţe străine, ceea ce face ca explorarea după petrol a companiei americane să fie atât un act arogant de hegemonie cât și o acțiune ilegală.

Profitând din plin de anunţul oficial referitor la descoperirea noului rezervor de petrol, chiar de a doua zi, Genie Oil and Gas a început să facă publice numele noilor persoane însărcinate să se alăture membrilor cu putere de decizie din Comisia Strategică de Administrare (SAB), din care fac parte Rupert Murdoch, Dick Cheney şi lordul Jacob Rothschild.

Acești membrii sunt: dr. Lawrence Summers, al 71-lea secretar al Trezoreriei în administraţia Clinton şi director al Consiliului Economic Naţional în administraţia Obama; fostul senator al Statului Louisiana, Mary Landrieu, care a susţinut adoptarea legii pentru Cooperare energetică între SUA şi Israel în timp ce prezida Comitetul Senatului pentru Energie şi Resurse Naturale; fostul guvernator al Statului New Mexico, Bill Richardson care a devenit un „insider” al industriei după ce a ocupat în administraţia Clinton funcţia de Secretar al Energiei; şi fostul Director al CIA R. James Woolsey, cofondator al Consiliului de Securitate a Energiei al SUA.

Încă şi mai controversat este faptul că directorul Genie Israel Holdings, Ltd. – fost membru al Knesset-ului (parlamentul israelian), Efraim „Effie” Eitam, care a ocupat atât funcţia de ministru al Infrastructurii Naţionale cât şi pe cea de ministru la Imobile şi Construcţii – nu pare să fie dorit ca asociat. Opinia sa asupra misiunii imperative a Israelului, rostită în timpul unei slujbe funerare a unui soldat în anul 2006, a atras indignarea a mii de persoane.

El a afirmat cu acea ocazie că Israel ar trebui să se ocupe de: „ Expulzarea majorităţii arabilor din Iudeea şi Samaria… Nu putem trăi împreună cu toţi aceşti arabi şi nu putem abandona teritoriul, deoarece deja ne-am convins de ceea ce fac aceştia acolo. Unii dintre ei ar fi posibil să rămână cu anumite condiţii, dar majoritatea vor trebui să plece. Va trebui să luăm o altă decizie pentru a înlătura arabii israeliţi din sistemul politic. Şi aici lucrurile sunt clare şi simple: am ridicat o a cincea coloană, un grup de trădători de prim grad şi nu putem continua să aprobăm o asemenea prezenţă ostilă numeroasă în interiorul sistemului politic israelian.”

Poate că până acum Israelul a reușit să adune cel puţin o dată susținători și simpatizanți pozând în exterior drept națiunea „victimă” al cărei singur scop este supraviețuirea. Totuşi, răbdarea şi toleranţa pentru acţiunile egocentrice ale Israelului, ultima fiind refuzul de a acorda asistenţă în criza refugiaţilor sirieni, se subţiază chiar şi printre susţinătorii săi înfocaţi.

Luând în considerare abuzurile Israelului împotriva drepturilor omului, abuzuri ce sunt foarte bine documentate, şi tendinţele sale hegemonice, pare inexplicabil că acest stat se poate sustrage sancţiunilor atât de mult timp.

Între timp, o mişcare cunoscută drept BDS (Boicotare, Cesiune şi Sancţionare), înființată de palestinieni în anul 2005, pentru ca Israelul să fie tras la răspundere conform legii internaţionale asupra încălcării drepturilor de bază ale omului, a câştigat rapid avânt în lumea întreagă. Prin urmare, continuând ca și până acum relațiile sale și modul de a face afaceri cu Israelul, SUA este posibil să se „ardă”.

Citiți și:

Efectele dezastruoase la nivel global ale deciziilor politice impuse de clica criminală de la vârful francmasoneriei devin tot mai vizibile (I)

Adevărata miză a războaielor din Orientul Mijlociu

Corporaţiile private profită de pe urma ocupării Palestinei 

 
 

yogaesoteric
7 ianuarie 2015