Ce se ascunde în spatele Operațiunii Cenușă în Capul Presei

De la erupția vulcanului Tambora, în 1815, nu a mai fost atâta cenușă în lume.

CNN-urile de pe Potomac, de pe Dâmbovița și de aiurea își toarnă cenușă în cap cu basculantele. Recunosc ceea ce cu doar câteva săptămâni în urmă era de neimaginat: că au greșit. Că vaccinurile omoară. Că lockdown-urile tâmpesc. Că măștile sufocă.

Bref, că toată propaganda lor a fost o minciună.

Ultimii ani ne-au învățat că este indicat să ne temem de orice schimbare bruscă de curs a istoriei.

S-a dovedit că toate evenimentele apărute „peste noapte”, din 2019 încoace – covidul, vaccinurile, dictatura sanitară, războiul din Ucraina – au fost de fapt pregătite din timp, conform unui plan minuțios.

Așadar, ce ascunde această schimbare radicală de discurs din partea presei?

Dr. Robert Malone are o explicație:

„Ce ați zice dacă ar fi vorba de cunoscuta strategie a CIA constând în divulgarea progresivă a unei serii de aspecte comune, încercând astfel să normalizeze atrocitatea și corupția, să ne facă să sperăm că situația se va îndrepta, dar, în realitate, pregătind ceva mai rău?… La urma urmei, sloganul CIA este că realitatea este ceva plastic și fluid, care poate fi modificată dacă minciunile sunt repetate suficient de des.”

Malone face o observație crucială: toate „dezvăluirile” de acum ale presei sunt de fapt niște banalități. Cunoscute de mult de către orice om minim informat, care a refuzat să fie luat de prost. Care a căutat și alte surse de știri decât megafoanele propagandei media.

Mai mult, „dezvăluirile” de acum sunt diluate. Observați că niciuna dintre „revelațiile” pe care le are presa la spartul târgului nu merge până la capăt?

Vinovații sunt întotdeauna de mâna a doua – niște cioflingari – niciodată Capii. Au fost alde Iohannis sau Arafat atinși măcar cu o floare?

Sunt acuzate o serie de practici greșite, dar niciodată Sistemul în întregul său. A făcut cineva vreo anchetă despre mecanismele prin care sistemul sanitar a fost schimbat într-o Mașinărie Criminală?

În fine, nici măcar cenușa pe care presa și-o toarnă acum în cap din belșug nu e prea întunecată. Lacrimile de crocodil sunt șterse cu fauciana batistă: „Așa s-a crezut atunci…”, care este apoi lăsată să cadă grațios pe țambal la fiecare final de emisiune.

Malone are dreptate când afirmă că se încearcă o „normalizare”. O îndesare pe gât a realității anilor trecuți, forțând acceptarea și digerarea ei cu noduri, ca pe o fatalitate a soartei. Ca atunci când te inundă vecinul de deasupra. Sau când te lovește cineva din spate la stop.

Din acest punct de vedere, „dezvăluirile” presei nu sunt altceva decât un nou episod din stratagema „Amnistiei Pandemice”, lansată acum câteva luni.

Dar Malone mai zice ceva foarte interesant: că operațiunea de „normalizare” la care asistăm acum, pusă în scenă de presa oficială, are nu doar rolul de a șterge cu buretele doi ani și mai bine de grozăvii, abuzuri, crime și hoții. Ci și pe cel de a pregăti grozăviile viitoare.

Din păcate, intuiția lui Malone, altminteri corectă, se oprește aici. Or, pe noi tocmai asta ne interesează: Ce ni se mai pregătește?

**********

Fără complicitatea presei, „plandemia” nu ar fi putut exista.

Presa a fost „all in” în această colosală operațiune psihologică (Psy-Op). S-a vândut, a mințit, s-a prostituat.

Cel mai mare atu al presei este credibilitatea. Dacă nu ești crezut, nu te mai cumpără nimeni, îți pierzi audiența, dispari.

Dar sistemul are nevoie de presă ca de aer. Fără megafoane care să verse în capul supușilor zoaiele propagandei, sistemul nu poate supraviețui. Târnosind presa, împingând-o să se terfelească, sistemul aproape că și-a tăiat craca de sub picioare.

Acum a sesizat pericolul. Orice pas înainte pe calea Marii Resetări era periclitat de compromiterea fatală a presei în timpul „plandemiei”.

Era deci imperios nevoie de o „recredibilizare” a presei. Prin spovedanii și cenușă. Pumni în piept și lacrimi de saurian. O trecere pe la Vomitarium pentru curățarea mațelor.

Un spectacol mediatic suficient de gălăgios pentru a atrage atenția, dar suficient de reținut pentru a nu afecta restul Sistemului. Chiar și în aceste condiții, prețul re-credibilizării presei este uriaș. Mult timp de acum înainte, ziariștii vor avea etichetele lipite pe frunte. Luni și ani, poate, privindu-i și citindu-i, oamenii vor spune despre ei: „Ăsta nu e ăla cu sigur și eficient?”. Sau: „Din cauza ăstuia a murit subit Gicu”. Ori: „El mi-a nenorocit copilul”.

Dacă prețul re-credibilizării presei este atât de mare, înseamnă că și miza este pe măsură.

Așadar, ce se ascunde în spatele acestei aufoflagelări costisitoare, fie ea și cu șfichiuri de vinilin?

**********

Ca de obicei, răspunsul îl găsim la Oracolul de la Davos. De acolo, aflăm că ne așteaptă (ni se pregătesc) catastrofe în comparație cu care covidul pare joacă de copii.

Un sondaj realizat pe un eșantion de 1.200 de profesioniști din guverne, corporații și societatea civilă din lumea întreagă avertizează că ne vom confrunta cu „catastrofe” din cauza economiilor volatile și a unor crize suprapuse: energetică, alimentară, inflaționistă, de securitate.

„Războiul geo-economic” se numără printre scenariile plauzibile. Având Ucraina ca epicentru, devine realitate de la o zi la alta.

Peste tot acest haloimăs de sărăcie, întuneric, frig, foame, război, pe care îl pregustăm de pe acum, se adaugă riscul unui nou virus (cum altfel?) și al schimbării climatice (se putea?).

Pentru că fondul principal de cuvinte nu mai face față acestei avalanșe de catastrofe, Forumul Economic Mondial a inventat un nou termen, mai înspăimântător decât toate: „policriză”.

Klaus Schwab a decretat 2023 drept „Anul policrizei”!

Anunțul făcut din vârful lumii, de la Davos, că vine „polycrisis” (musai pronunțat cu accent nemțesc, scrâșnit, ca să zgârie timpanele), are exact efectul de catalizator pe care scontează scenariștii:

Adâncește și mai mult toate crizele existente (pe care EI le-au provocat) și declanșează toate crizele care existau în stare latentă.

Nimic nou sub soare, scenariul e cunoscut: exagerezi pericolul unui virus banal pentru a provoca o criză sanitară planetară.

Inventezi niște sancțiuni împotriva Rusiei, care să se întoarcă împotriva ta, provocând frig, întuneric, foame și sărăcie.

Alimentezi un conflict artificial pentru a provoca un război geo-economic.

Scopul final al tuturor acestor crize inventate este distrugerea civilizației occidentale așa cum o știm și instituirea unei Noi Ordini Mondiale.

Această colosală operațiune de auto-nimicire a fost botezată inițial Marea Resetare. Între timp, nașul său, Klaus Schwab, i-a inventat un nou nume. Mai poetic, mai puțin ingineresc: Marea Poveste.

Această Poveste era nevoie să fie spusă de cineva. Era nevoie de un Povestitor care să sperie copiii lumii cu Lupul cel Rău, cu Bau-Bau și cu alți Poli-Monștri.

Astfel încât copiii lumii să fie cuminți, să pape toți greierii din farfurie, să nu pună întrebări și să facă nani neîntorși.

Pentru ca Povestea să fie suficient de înfricoșătoare, Povestașul era necesar să aibă credibilitate, altfel ajunge de râsul copiilor. De aceea, de la editura Traista cu Povești i s-a ordonat ca mai întâi să-și pună cenușă în cap și să-și ceară iertare că a mințit la povestea precedentă.

P.S. În 1816, anul următor erupției vulcanului Tambora, din cauza norului de cenușă care îi strica vacanța, Mary Shelley a scris povestea lui Frankenstein.

Autor: Adrian Pătrușcă

Citiți și:
Unde de șoc: Marea Perturbare globală este abia la început
De ce nu putem să avem presă independentă
OMS și presa s-au schimbat în organizații teroriste pe timp de pandemie

 

yogaesoteric
5 februarie 2023