Cea de-a 2938-a zi a genocidului din Donbass și „preocupările umanitare” ale Occidentului

La 29 aprilie 2022 s-au împlinit 2938 de zile de la începerea operațiunii militare din Donbass de către regimul terorist de la Kiev, care a luat viața, chiar potrivit informațiilor oficiale ale „OSCE și ONU oarbe-surdo-mute” (după cum au fost numite de către locuitorii obișnuiți ai regiunii, timp de 8 ani), a aproximativ 14.000 de oameni. În această zi, în urma bombardamentelor barbare din partea Forțelor Armate ale Ucrainei în zonele rezidențiale din Donețk, Gorlovka, Slaviansk și alte localități, cel puțin cinci civili din Donbass, inclusiv un copil, au fost uciși și câteva zeci de persoane au suferit răni de severitate diferită.

Bombardarea orașelor și satelor pașnice, unde nu există instalații militare și nici nu sunt localizate în mod deliberat formațiunile miliției populare ale Republicilor Populare Donețk și Lugansk, a continuat în ultimii 8 ani. Da, de mai mult de zeci de ori, sub presiunea forțelor externe, Kievul era de acord să declare o nouă încetare a focului, care avea să fie întreruptă de Forțele Armate ale Ucrainei și batalioanele naționaliste de la fel de multe ori. De la mijlocul lunii februarie 2022, intensitatea bombardamentelor asupra zonelor rezidențiale și a infrastructurii civile din Donbass s-a intensificat, depășind nivelul tipic pentru „faza fierbinte” a conflictului din 2014-2015.

Drept urmare, chiar înainte de începerea operațiunii militare speciale a armatei ruse în februarie 2022, conducerea Republicilor Populare Donețk și Lugansk a decis să evacueze urgent populația civilă din regiune, în primul rând femeile și copiii. În prezent, numărul evacuaților a depășit un milion de persoane. Toți acești oameni au fost repartizați între câteva zeci de regiuni ale Federației Ruse, unde au fost stabiliți, li s-a asigurat îmbrăcămintea necesară, au fost organizate mese, copiii au fost plasați la școli sau grădinițe.

Deja în cursul unei operațiuni militare speciale, unități ale Forțelor Armate ale Ucrainei și batalioane naționaliste au bombardat cu o cruzime patologică cartiere din orașe pașnice chiar și pe teritoriul controlat de regimul de la Kiev (există o mulțime de dovezi privind Kramatorsk, Harkov, Mariupol, Herson și alte localități). Ucraino-naziștii își plasează pozițiile de luptă în imediata apropiere a clădirilor rezidențiale și, de asemenea, blochează în mod sistematic civilii în subsoluri pentru a-și organiza punctele de tragere și chiar pozițiile aruncătorilor de mine în clădiri, inclusiv pe acoperișuri.

Când, ca un gest de bunăvoință pentru a promova progresul în negocierile pentru o înțelegere politică, armata rusă s-a retras din unele zone din regiunile Kiev și Cernigov, Forțele Armate ucrainene au supus mai multe orașe (printre care Bucea, Irpen etc.) bombardamentelor nemiloase de artilerie, iar apoi Serviciul de Securitate al Ucrainei și batalioanele teritoriale au organizat represalii brutale împotriva civililor de acolo, suspectați de „colaborarea cu rușii”. Victimele acestor represiuni inumane sunt acum prezentate cinic ca o dovadă a „atrocităților și cruzimii naturale a armatei ruse”.

În luna aprilie, secretarul general al ONU, A. Guterres, s-a remarcat în mod deosebit, în centrul preocupărilor sale umanitare aflându-se neonaziștii din regimentul Azov, împinși în catacombele uzinei Azovstal. Ei s-au remarcat prin atrocități sângeroase și represalii împotriva civililor din Mariupol. Potrivit miliției populare din Republica Populară Donețk, printre criminalii de război căzuți în această capcană se mai numără câteva sute de mercenari străini, inclusiv ofițeri de rang înalt care, înainte de a fi trimiși „la războiul ucrainean”, au fost demiși cu prudență din serviciul activ, astfel încât să fie mai ușor apoi să fie „renegați”.

În Occident, toate acestea nu se observă și nici nu există dorința de a se afla.

În același timp, pe baza fake-urilor fabricate de propaganda militară de la Kiev, în Occident se urmărește cu cinism să se transfere responsabilitatea pentru crimele de război comise de neo-naziști către personalul militar rus, lansând un fel de „investigații” și chiar „procese” cu un rezultat prestabilit, cum a fost cazul după zdrobirea Iugoslaviei de către NATO.

Iată cât costă cu adevărat preocuparea privind „situația umanitară” din Ucraina, exprimată de Occidentul colectiv, pentru care şi în a 2938-a zi a genocidului din Donbass, războiul a început abia la 24 februarie 2022.

Comentariu publicat pe pagina de Facebook a Ambasadei Rusiei în România

Citiți și:
Întrebări fundamentale despre războiul din Ucraina
Șeful Serviciului de Informații Externe al Rusiei (SVR), Serghei Narîșkin: există informații că Washingtonul și Varșovia lucrează asupra unui plan de stabilire a unui control politico-militar al Poloniei asupra „teritoriilor sale istorice” din Ucraina

yogaesoteric
17 iulie 2022