Cele 12 culori ale dragostei

 

Una dintre cele mai frumoase pagini scrise vreodată despre iubire se află în Prima scrisoare către Corinteni a apostolului Pavel, cap. 13:

„Chiar dacă aş vorbi în limbile omeneşti şi a cetelor îngereşti, şi n-aş avea dragoste, aș fi ca o aramă sunătoare şi ca un chimval zăngănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul proorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii din loc, şi n-aş avea dragoste, nu aș fi nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu mi-ar folosi aproape la nimic.
Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu invidiază; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.”

În prima scrisoare a apostolului Ioan, cap. 4, versetele 7-12, se spune:
„Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci iubirea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este iubire. Iubirea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu ca noi să trăim prin El.
Şi iubirea nu stă în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.
Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea Lui a ajuns desăvârşită în noi.”

Apostolul Ioan scrie că Dumnezeu este iubire. Şi, deci, cine este născut din Dumnezeu trebuie să fie şi el ceea ce este Dumnezeu, adică iubire. Şi tot Ioan scrie că cine îl cunoaşte pe Dumnezeu, dar îl urăşte pe fratele său, este un mincinos, căci a-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a te uni cu Dumnezeu şi a deveni la scara ta umană un strop din ceea ce este Dumnezeu, un strop de iubire.

Care este, deci, voia lui Dumnezeu pentru vieţile noastre? Dumnezeu vrea să ne facă ceea ce este El, adică iubire. Şi cum vrea Dumnezeu să trăim? Dumnezeu vrea să trăim vieţi guvernate de iubire, motivate de iubire, inspirate de iubire, călăuzite de iubire, educate de iubire.

Ce este dragostea? Cineva ar putea să se gândească rapid că nu este nevoie să punem această întrebare şi să îi dăm răspuns, deoarece toată lumea ştie ce-i dragostea. Oare aşa să fie?

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte dragostea: „un sentiment de afecţiune fată de cineva sau ceva; sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; iubire, amor”. Şi aceasta este tot ce are să ne spună acest dicţionar despre dragoste: că este un sentiment, o simţire. Şi cei mai mulţi oameni consideră dragostea ca pe un fior lăuntric, o predispoziţie de simpatie, de plăcere faţă de o anumită persoană.

Ei bine, nu acesta este înţelesul de bază al cuvântului dragoste sau iubire în Biblie. Este adevărat că atunci când Biblia vorbeşte despre dragostea lui Dumnezeu faţă de noi, ne vorbeşte de o pornire a inimii lui Dumnezeu față de noi, de o simţire, de o afecţiune. Dar dragostea despre care se vorbeşte în Biblie este mult mai mult decât o asemenea atitudine de simpatie a lui Dumnezeu faţă de noi.

În Romani, cap. 5, versetul 8, ni se spune că: „Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi”. Noi ştim că păcatul, orice păcat, este o insultă adusă lui Dumnezeu. El este o sfidare la adresa lui Dumnezeu şi este o pângărire a omului. Păcatul produce o deformare, o urâţire omului. Şi totuşi, Dumnezeu şi-a arătat dragostea faţă de noi și atunci când îl insultam prin păcat şi eram schimonosiţi de păcat. Ne-am fi putut gândi că în noi nu era nimic care să atragă simpatia lui Dumnezeu. Şi totuşi, Dumnezeu şi-a arătat atunci dragostea faţă de noi, şi încă o dragoste aşa de mare, încât l-a dat pe Fiul său Iisus Hristos să moară pentru noi, ca să ne recupereze din starea de păcat.

În primul rând, este necesar să înţelegem că dragostea lui Dumnezeu nu este o chestiune de simţire, ci o chestiune de natură. Dumnezeu iubeşte pentru că El este iubire. În al doilea rând, dragostea lui Dumnezeu faţă de noi este o chestiune de decizie, de alegere, de voinţă. Dumnezeu a ales să ne iubească şi este voinţa Lui liberă să ne iubească. Este necesar să reţinem aceste două aspecte, că pentru Dumnezeu iubirea ține de natura sau de structura Sa şi este o chestiune de decizie, de voinţă. Aceste două caracteristici le găsim şi la dragostea de care ne vorbeşte apostolul Pavel în Prima epistolă către Corinteni, cap. 13.

În acest text în care este descrisă dragostea care trebuie să fie în noi, nu este menţionat nici măcar un singur element sentimental, ci numai trăsături de caracter şi de comportament. Iată cum descrie Sf. Apostol Pavel dragostea care este necesar să fie în noi şi pe care să o avem faţă de alţii: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu invidiază, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte rău, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul”.

Un mare teolog scoţian, comentând această descriere a dragostei, a comparat-o cu structura luminii. Cu toţii ştim că lumina albă este amestecul sau combinaţia a şapte culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Când lumina albă este descompusă pe cer de picăturile de ploaie, apare curcubeul care nu este altceva decât combinaţia superbă a celor şapte culori care o alcătuiesc. Astăzi fizicienii studiază aceste şapte culori în ceea ce ei numesc: „analiza spectrală a luminii”.

Ei bine, dragostea este asemeni luminii albe. Ea este compusă din mai multe „culori”, de fapt, din douăsprezece „culori”. Suma acestor douăsprezece „culori” sau combinaţia lor ne dă dragostea. Așa cum fizicienii fac analiza spectrală a luminii, să facem şi noi „analiza spectrală” a dragostei.

Dacă vrei să te verifici, să vezi dacă iubeşti cu adevărat, să vezi dacă în tine este dragoste sau nu, urmăreşte să faci această analiză. Dacă în tine, în structura caracterului tău există aceste trăsături şi dacă în comportamentul tău faţă de cei din jur există aceste caracteristici, atunci tu ai dragoste. Dacă una sau mai multe culori lipsesc din dragostea ta, aceasta nu mai este o dragoste completă, adevărată. Ca şi în cazul luminii unde, dacă ar lipsi una dintre aceste culori, noi nu am mai vedea lumina albă, ci un amestec de patru, cinci sau şase culori. Numai când sunt prezente toate şapte culorile, apare lumina albă.

Cele 12 culori ale dragostei

1. Dragostea este îndelung răbdătoare.
2. Dragostea este plină de bunătate.
3. Dragostea nu pizmuieşte, nu invidiază.
4. Dragostea nu se mândreşte.
5. Dragostea nu se poartă necuviincios.
6. Dragostea nu caută folosul său.
7. Dragostea nu se mânie.
8. Dragostea nu se gândeşte la rău.
9. Dragostea nu se bucură când se face o nelegiuire, o nedreptate.
10. Dragostea acoperă totul.
11. Dragostea crede totul.
12. Dragostea suferă totul.


Citiți și:

Despre dragoste şi iubire… 

Iubirea divină – darul nepreţuit al lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi
Iubirea Divină – Paramahamsa Yogananda 

 

yogaesoteric
21 septembrie 2018

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More