Charles Darwin în corzi – O cercetare din România dovedește că mutațiile genetice întâmplătoare NU se află la baza evoluției speciilor

Există un sens al existenței vieții, o intenție creatoare în spatele acesteia? Neodarwiniștii vor spune că nu; că evoluția este rezultatul unor mutații genetice întâmplătoare, fără nicio intenție inteligentă.

Că așa, dintr-o greșeală într-alta, a apărut omul și că, dacă este să trecem la un alt nivel existențial, acest fapt va fi posibil doar printr-un alt accident genetic. Eventual prin transumanism…

Ei bine, înainte de Darwin, un alt cercetător, biologul francez Jean-Babtiste Lamarck, a folosit termenul de evoluție, dar văzută dintr-o altă perspectivă, fapt ce i-a adus oprobriul comunității științifice din vremea lui.

Chiar în anul nașterii lui Darwin, 1809, Lamarck explica evoluția prin adaptarea speciilor la condițiile de mediu, aspect susținut astăzi de tot mai multe cercetări științifice.

Una dintre acestea îi aparține lui Eugen A. Pora (1909-1981), fost zoolog, ecofiziolog și oceanograf român, fost membru titular al Academiei Române.

În cartea Inteligența Materiei, neurologul Dumitru Constantin Dulcan descrie astfel rezultatele cercetării lui Eugen A. Pora:

„El a urmărit modificările pe care le-au suferit organismele unor animale acvatice din lacul Eforie în decurs de 150 de ani. Lacul Eforie s-a desprins din Marea Neagră prin interpunerea unei porțiuni de nisip între cele două ape.

Salinitatea apei a crescut mult față de cea a mării prin deversarea resturilor de nămol sărat din lacul Techirghiol.

Viețuitoarele care au rămas în lac au dobândit însușiri noi, diferite de semenele lor din Marea Neagră, atât ca rezistență la salinitatea crescută, cât și ca aspect morfologic, impunând clasificarea lor în noi specii.

Rezultă clar din acest exemplu că nu hazardul a creat speciile noi în decursul celor 150 de ani, ci mediul acvatic nou a impus o nouă formă, adaptată.

Mutația genetică pare să fie aici numai mijloc de realizare a adaptării, deci factor secund, pe prim plan aflându-se necesitatea continuării vieții în noul mediu.” (Inteligența materiei, pag. 54)

Iar dacă evoluția nu se produce accidental, prin mutații genetice întâmplătoare, atunci înseamnă că există anumite legități care o susțin și anumite necesități care o impulsionează, aspect care ne conduce la sintagma de Inteligență a Naturii, în spatele căreia ne ascundem ignoranța.

Ceea ce este cert este faptul că viul este guvernat de programe inteligente. Pentru că, nu-i așa, „cum am putea să explicăm în lumina mutațiilor întâmplătoare, generatoare de forme viabile, misterul prin care coloniile de albine și de furnici își «fabrică» la «dorință», în funcție de necesități, din aceeași sursă genetică, membri cu morfologie și funcționabilitate diferită – regine, doici, lucrătoare, trântori, «soldați» de apărare, ultimii fiind dotați numai ei cu mandibule puternice în formă de gheare, cu arme de atac și apărare?” (Dumitru Constantin Dulcan, Inteligența materiei, pag. 51)

Cum știe colonia de furnici să „fabrice”, într-un anumit moment (după luptele cu o altă colonie rivală, care au dus la decimarea „armatei” proprii), substanțial mai mulți „soldați” decât o altă categorie „profesională” de furnici, pentru a acoperi golul lăsat de „război”?

Pentru că nu se face un recensământ; și chiar dacă s-ar face, execuția nu este precum cea a unor produse mecanice, la care poți stabili manual destinația finală!

„Eroarea ca șansă nu poate fi decât singulară. Dar o suită de erori nu a creat niciodată ordine, ci dezordine, prin creșterea entropiei.

Un organism viu, de la cel mai simplu la cel mai complex, include în sine o ordine, o arhitectură care are o funcționalitate logică internă, corespunzătoare legităților sale vitale și de perpetuare.

Și apoi, dacă prin evoluție înțelegem progres, să fie acesta numai rezultatul erorilor?!…” (Dumitru Constantin Dulcan, Inteligența materiei, pag. 52)

Așadar, fără a contesta posibilitatea ca și accidentul să joace un mic rol în evoluție, a pretinde că totul se bazează pe Hazard este, în mod paradoxal , echivalent cu a spune că evoluția este un șir neîntrerupt de miracole, după cum remarca același Dumitru Constantin Dulcan…

Citiți și:
Are Universul conștiință? Un interviu tulburător cu Dumitru Constantin Dulcan
200 de personalități din Serbia, inclusiv 50 de academicieni, cer eliminarea teoriei evoluționiste a lui Darwin din școli
De la Darwin la ingineria genetică și eugenie

yogaesoteric
14 ianuarie 2022