Cinci greșeli care ne împiedică să experimentăm starea pură de meditație
Ce te împiedică să intri în comuniune cu esența ta lăuntrică veritabilă, dumnezeiască?
Ghizii spirituali afirmă că fiecare dintre noi avem înlăuntrul ființei noastre un centru dumnezeiesc, o scânteie din Spiritul Suprem Nemuritor al lui Dumnezeu, care depășește cu mult condiția umană obișnuită. Această realitate tainică dinlăuntrul ființei noastre a fost denumită în multe moduri, în diferitele tradiții spirituale autentice. În Hinduism, Realitatea Ultimă este cunoscută de mii de ani ca fiind Brahman, Conștiința Universală Absolută care este sursa a tot ceea ce există și totodată esența existenței.
Lumina beatifică a conștienței pure strălucește în permanență. Ea este doar acoperită de atașarea repetată de gândurile fără număr și de goana după dorințe instinctuale sau generate de mediul social. Starea de eliberare spirituală reprezintă ieșirea din ciclul nesfârșit al căutării fericirii în exterior și este numele dat stării de pace beatifică și profundă experimentată după încetarea tuturor acestor căutări zadarnice, sortite eșecului.
Starea pură de meditație se află dincolo de timp, pentru că ea este etern prezentă. Descoperirea și realizarea acestei comori inestimabile ce este ascunsă „la vedere” reprezintă scopul ultim al meditației. Maestrul zen Dogen ne sfătuiește să medităm având certitudinea că suntem deja eliberați, yoghinii tibetani sugerează doar să rămânem plenar conștienți și detașați, fără a modifica sau adăuga ceva în conștiința noastră, iar cele mai înalte învățături non-duale ale Advaitei indiene ne spun că pur și simplu este necesar să încetăm să mai căutăm orice altceva și să realizăm că noi deja suntem ceea ce căutăm.
Natura noastră dumnezeiască esențială radiază iubire, extaz și înțelepciune. Așa cum relatează, încă din cele mai vechi timpuri, atât de mulți mistici care au reușit să o experimenteze și chiar oamenii obișnuiți care au ajuns în variate moduri la o experiență de catharsis iluminatoare, incluzând experiențe în apropierea morții, abandon complet, momente de adâncă venerație declanșate de comuniunea profundă cu măreția naturii sau orice experiență care direcționează total și neperturbat atenția în momentul prezent.
„Meditația nu este nimic altceva decât un instrument pentru a te face conștient de adevăratul tău Sine Suprem Nemuritor (ATMAN) – care nu a fost creat de tine, care nu este necesar să fie construit de tine, care deja există în interiorul ființei tale. Ești născut cu el. Ești el!”
Starea pură de meditație nu este doar o conștientizare atentă a ceea ce apare în conștiință (mindfulness), nu este o concentrare a minții sau operarea cu energiile subtile. Toate acestea sunt minunate, dar ele nu sunt pura meditație, care se află dincolo de toate stările mentale temporare care pot fi induse sau fabricate. În tradiția vedică, oamenii sunt îndemnați să se orienteze către ceea ce este permanent, aceasta fiind o cale minunată pentru a descoperi natura pură ultimă dinlăuntrul ființei lor.
Am punctat aceste aspecte nu pentru a încuraja o atitudine dogmatică sau arogantă referitoare la meditație, ci pentru a evidenția ce înseamnă cea mai înaltă formă de meditație, care este diferită de numeroasele practici meditative relative ce sunt abordate la ora actuală.
Starea pură de meditație implică să te stabilești pur și simplu în ceea ce ești deja, în natura ta veritabilă, fără nicio tentativă de a căuta ceva anume în altă parte sau de a fabrica vreo stare mentală specifică. Conștiința de sine, așa cum este ea chiar acum, are ca natură ultimă iluminarea. Chiar dacă este accesibilă și ne așteaptă să o descoperim oricând, nu toți oamenii o pot atinge. Există cinci blocaje principale care stau în calea revelării naturii noastre esențiale și care o acoperă, împiedicându-ne prin urmare să o experimentăm.
La finalul fiecărui punct am inclus și instrucțiuni simple care pot constitui un ajutor pentru a experimenta starea de pură meditație.
5 obstacole care ne împiedică să experimentăm starea pură de meditație
1. Prea multă concentrare
Prea multă concentrare ce restricționează și îngustează focalizarea conștiinței asupra unui singur obiect poate temporar și pe termen scurt să producă stări extatice și de ușurare, dar acest nivel de concentrare nu poate fi niciodată menținut pentru perioade lungi de timp. Concentrarea este utilă ca poartă care ne conduce către starea naturală a conștiinței, dar este un palid substitut al acesteia. Prea multă concentrare unidirecțională conduce la o stare ca de transă, care de asemenea este plăcută, dar nu reprezintă ceea ce noi căutăm.
„Starea naturală a conștiinței care nu implică niciun efort nu înseamnă absența concentrării; fără efort înseamnă o suficientă concentrare pentru a fi vivace, a fi prezent, a fi aici, a fi acum. Pentru a străluci. Am putea numi această stare «concentrare fără efort». Fiecare dintre noi este necesar să aflăm noi înșine ce înseamnă aceasta. Prea multă concentrare unidirecțională și devenim prea încordați; prea puțină concentrare și devenim visători, letargici. Undeva la mijloc este starea de vigilență activă, de vivacitate, claritate și strălucire interioară.”
Prea multă concentrare necesită prea mult efort; prea multă forță te îndepărtează și te scoate din starea naturală de a fi. O insuficientă concentrare te face să devii plictisit, letargic și apoi chiar să adormi. Starea pură de meditație nu presupune niciun efort și este naturală, astfel că încercarea de a te concentra prea mult și de a te baza numai pe concentrare poate inhiba și bloca această stare naturală de a fi.
„În adevărata meditație, tot ceea ce apare în conștiință (gânduri, sentimente, emoții, amintiri etc.) este lăsat să se manifeste natural. Aceasta înseamnă că nu este necesar să fie făcut niciun efort pentru a ne focaliza asupra vreunui aspect care a apărut în conștiință, pentru a-l modifica, controla, sau a-l suprima.” – Adyashanti
Instrucțiuni: Atitudinea corectă presupune să nu fii nici prea rigid, nici să dai prea mult frâu liber oricăror tendințe; să nu te concentrezi asupra a ceva anume, și cu toate acestea să nu fii distras.
2. A avea diferite obiective și așteptări
Aceasta constituie o piedică majoră pentru mulți oameni, care blochează atingerea unei stări de pură meditație. Așa cum somnul regenerează trupul și învelișul psiho-mental, meditația are multiple beneficii asupra sănătății, ce au fost dovedite științific, care își au rădăcina în odihna profundă și stările lipsite de stres care apar în timpul meditației profunde. Totuși, atunci când ai prezente în minte, ca obiective imediate, diferite astfel de beneficii, în mod straniu aceasta te împiedică să le obții.
Starea pură de meditație nu poate fi creată prin intermediul unor cauze exterioare și nici nu este vreodată efectul vreunei tehnici. Ceea ce se petrece, mai degrabă, este să pregătim condițiile propice și să îndepărtăm toate obstacolele, inclusiv cele care sunt menționate în acest articol, și apoi meditația apare de la sine, nu o putem forța sau să impunem ca ea să se instaleze. Așa cum explică marele ghid spiritual tibetan Dilgo Khentse Rinpoche:
„Este necesar să ne dăm seama că meditația transcende efortul, diferitele metode și practici, scopurile, obiectivele și dualitatea eliberare – non-eliberare. Meditația pură este întotdeauna perfectă; nu este necesar să corectăm absolut nimic în această stare.”
Starea pură de meditație este lipsită de orice fel de obiectiv, pentru că meditația este dincolo de timp. Unii o caracterizează ca fiind transcendentă, trecând dincolo de manifestarea supusă legii cauzei și a efectului, într-un tărâm pur al eternului prezent. Alții o numesc prezență spontană. Doar atunci când te odihnești în natura ta adevărată, permiți acestei prezențe primordiale să strălucească. Dar nu o tehnică de meditație este ceea ce produce ca efect pura prezență; adevărata meditație nu este o tehnică ce determină un rezultat.
Când rămâi plenar conștient în starea pură de meditație nu mai este nimic de adăugat și nimic de înlăturat. Ești complet dincolo de timp, ca o întruchipare a întregului univers.
Pentru mulți oameni care au avut experiențe mistice uimitoare în trecut, acestea pot deveni un obstacol major pentru meditația curentă, întrucât ei au așteptări uriașe ca aceasta să le aducă din nou respectivele trăiri. Dar indiferent ce experiențe uimitoare ați avut mai demult, sfatul unanim al tuturor ghizilor spirituali în meditație este să ne detașăm și de acestea și doar să rămânem în starea naturală perfect pură a conștiinței noastre.
De asemenea, este important să scoatem timpul din ecuație când medităm.
Instrucțiuni: Nu priviți către viitor, nu trăiți în trecut și nu aveți nicio așteptare de la momentul prezent. Doar rămâneți pe deplin conștienți în claritatea lui acum și aici.
3. Controlul excesiv, egotic
Acesta este un blocaj care este foarte important să fie eliminat, pentru că se află în centrul modului egoist de a funcționa, aflat în opoziție cu starea autentică de a fi. Egoul întotdeauna caută să controleze și să manipuleze situațiile pentru propriul lui avantaj. Însă meditația pură se naște dintr-o totală autenticitate. O extraordinară hotărâre de a fi tu însuți, așa cum ești în realitate.
O meditație natural pură nu înseamnă a-ți controla respirația sau energia trupului sau chiar a încerca să îți controlezi gândurile, ci să îți iei mâinile de pe volanul controlului excesiv și să faci un pas înapoi cu conștiința și să permiți lucrurilor, fenomenelor și diferitelor aspecte să fie așa cum sunt.
„Adevărata meditație nu înseamnă a deveni maestru într-o tehnică; este renunțarea la controlul egotic, încrâncenat.”
Încercarea de a controla cu mintea obișnuită meditația este o cale sigură de a ruina șansele de revelare a conștiinței natural pure. Aceasta poate fi foarte frustrant, pentru că noi suntem atât de obișnuiți să ne exercităm voința personală pentru a obține ceea ce vrem, dar meditația naturală este complet opusul acestui proces. Spus în alt mod:
„… starea pură de meditație este o stare de a fi și nu o stare de a face”.
Una dintre cele mai bune modalități de a-ți dezvolta abilitatea de a nu deține controlul în mod egotic este recurgerea la clasica observare a respirației ca poartă spre meditația natural pură. Datorită modului condiționat în care acționăm, noi întotdeauna încercăm să controlăm ceea ce observăm și aceasta devine evident atunci când ne observăm respirația. Este dificil să renunțăm la respirație în mod intenționat, dar putem doar să observăm respirația așa cum se desfășoară în mod natural. Atunci când este o respirație scurtă, să observăm acea respirație scurtă; dacă este o respirație lungă, observăm acea respirație lungă etc.
Pentru că putem atât să ne controlăm respirația cât și să renunțăm la control și doar să o observăm fără să intervenim asupra ei, observarea detașată a respirației este un instrument extraordinar pentru a intra în starea naturală incipientă de meditație. Permite-i respirației tale să se desfășoare spontan, în mod automat, așa cum se petrece în majoritatea timpului, și observă cu calm acest proces natural fără să intervii sau să îl controlezi în vreun fel. Exersează chiar și în așa-zișii timpi morți. Este profund liniștitor.
Extinde acest tip de observare detașată, fără a interfera cu nimic, pe toată durata meditației. Inclusiv asupra gândurilor. Nu încerca să controlezi sau să suprimi gândurile, permite-le să apară și apoi ele se vor dizolva în vid de la sine, dacă nu sunt hrănite de atenția noastră. Aceasta este libertatea natural eliberatoare a lui a fi pur și simplu.
Instrucțiuni: Permite-ți să fii așa cum ești în realitate; nu modifica nimic, nu fabrica nimic, deschide-te și permite să fii martorul tăcut a tot ceea ce apare în conștiință.
4. A pretinde că ești ceea ce nu ești
Când te angrenezi să practici cu adevărat meditația, este important să nu pretinzi că ești altceva decât ceea ce ești deja. Nu adăuga nimic în plus. Nu îți îmbrăca pura conștiință cu accesorii. În special nu te gândi „acum eu meditez”, aceasta este doar un alt mod de a pretinde. Meditația pură este doar un nume dat stării tale naturale de a fi aici și acum; nu o adopta ca pe o nouă identitate care va acoperi starea reală și, de asemenea, nu te gândi că ar fi ceva special.
„Când practicăm meditația, este necesar să simțim că este ceva la fel de natural precum a mânca, a respira sau a merge la toaletă. Nu este cazul să devină un eveniment specializat sau formal, îmbibat cu seriozitate rigidă și solemnitate falsă.” – Dilgo Khentse Rinpoche
Nu înlocuiți starea autentică de meditație cu asimilarea unei cunoașteri teoretice cu privire la meditație. Starea naturală a conștiinței nu este o filosofie, este o stare de a fi.
De asemenea, nu vă păcăliți în niciun caz că ceea ce simte cineva care se droghează este meditație. Indiferent cât de euforică, pătrunzătoare sau poate chiar alinătoare poate fi pe moment senzația generată de luarea de droguri – care de fapt este profund nocivă, generează dependență și conduce la ruina ființei care recurge la ingerarea de substanțe psihotrope halucinogene – ea este un surogat searbăd pentru starea naturală de a fi, care este mereu prezentă și nu depinde de nicio substanță exterioară.
A ne preface poate lua multe forme, inclusiv a acționa doar într-un mod așa-zis spiritual, a pretinde că îi iubim pe toți oamenii fără excepție, a purta un anumit gen de veșminte și chiar a adopta noi nume inițiatice sonore. Nu este nimic în neregulă în particular cu toate aceste manifestări, dar este necesar să nu vă agățați prea mult de ele și în consecință să nu mai puteți să rămâneți pur și simplu în comuniune cu sinele vostru autentic și să fiți așa cum sunteți în realitate.
În mod cert nu este vorba aici de a fi deja perfect, ci despre abilitatea de a a fi pur și simplu în contact permanent cu voi înșivă așa cum sunteți de fapt. De asemenea, o doză bună de umor este esențială pe calea meditației pentru a nu vă lua pe voi înșivă prea în serios. Dacă nu ați văzut pe YouTube clipurile lui JP Spears, vizionați-l aici pe cel în care glumește despre a fi ultra spiritual.
Instrucțiuni: Când meditați, relaxați-vă complet toți mușchii feței, renunțați la orice mod de a vă preface și la orice fel de măști și fiți cât de simpli și de autentici puteți fi în acel moment.
5. A nu avea încredere în Sinele vostru Adevărat
Acesta este cel mai important aspect. Dacă nu aveți încredere că natura voastră esențială este pură, plină de înțelepciune, atotîmplinitoare, este dificil să vă abandonați cu adevărat și să fiți pur și simplu voi înșivă. Așa cum ne sfătuiește un Ghid spiritual zen:
„Doar fiți voi înșivă, nu cine vă imaginați că sunteți, ci adevăratul vostru sine aflat dincolo de orice descriere.”
Absența încrederii în faptul că sunteți deja compleți și împliniți conduce la căutarea compulsivă a satisfacției în condițiile exterioare ale vieții, care nu vor putea niciodată să vă împlinească complet, pentru că viața este efemeră și în continuă transformare. Această lipsă a încrederii în împlinirea ce rezultă din a fi pur și simplu este un mare obstacol și un blocaj care ne împiedică să fim capabili să accedem la starea pură de meditație.
Având încredere în adevărata noastră natură, vom putea să descoperim adevărata libertate, și simplitatea naturală a existenței poate cu ușurință să apară, așa cum spune Adyashanti:
„Tot ceea ce este necesar pentru a vă trezi față de realitatea sinelui vostru ca fiind vacuitatea radiantă a spiritului este să încetați să mai căutați în exterior ceva mai mult sau mai bun sau diferit, și să vă întoarceți atenția spre interior către tăcerea conștientă care sunteți.”
Desigur, această încredere nu este cazul să rămână la nivel de credință oarbă sau încredere în spusele altcuiva; odată ce ați experimentat direct voi înșivă această pace profundă naturală, netulburată, ea devine cu adevărat o certitudine de nezdruncinat. Ghidul spiritual zen Bankei spune:
„Realizați odată pentru totdeauna că ceea ce este nenăscut și luminează mirific prin ea însăși este într-adevăr Conștiința Supremă.”
Este necesar ca la început să te lași inspirat și să ai încredere în cuvintele pline de înțelepciune ale altora, până când obții chiar tu însuți realizarea spirituală.
„Doar aceia care au extraordinara capacitate de a manifesta o încredere totală, autentică pot accede la această realitate. Însă cei care nu au încredere sunt incapabili să o accepte, oricât de mult află despre ea.” – Ghidul spiritual zen Dogen
Sperăm că articolul de față v-a inspirat acest tip de încredere sau cel puțin suficientă curiozitate pentru a vă motiva să experimentați voi înșivă starea de meditație natural pură, aplicând practic cele de mai sus. Plonjați cu întreaga ființă, plini de curaj, aspirație și fără ezitare în vidul beatific al lui a fi pur și simplu, pentru a vă revela ceea ce a fost întotdeauna acolo, așteptând să fie descoperit. O claritate naturală luminoasă, nepătată de idei sau prejudecăți, liberă de toate stresurile și constructele artificiale, starea de trezie autentică originală care se manifestă cu ușurință când toate eforturile egotice și controlul excesiv sunt abandonate și nu mai rămâne nimic altceva decât acest moment, așa cum este el.
Instrucțiuni: Aveți încredere în faptul că adevărata voastră natură esențială este în întregime bună și pur și simplu reveniți în mod natural la ea, fără a încerca să faceți ceva anume, iar pacea, bucuria și claritatea vor izvorî apoi în mod natural în conștiința voastră iluminată.
Citiți și:
yogaesoteric
13 septembrie 2019