Cine amenință pentru 9 miliarde și cine tace pentru un trilion

Pe 23 iulie 2026, Comisia Europeană i-a servit companiei Google o amendă de 890 de milioane de euro. Reacția de la Washington a venit mai repede decât o notificare push pe telefon.

Donald Trump a explodat cu majuscule pe Truth Social, în stilul caracteristic: „Uniunea Europeană o face din nou și, ca de obicei, țintește direct MARILE companii americane!” A urmat inventarul suferinței: Apple 15 miliarde de dolari, Meta 3, Amazon 2,5, Google alte miliarde. Total istoric, vreo 18 miliarde. Iar apoi verdictul, bătut în litere de neon: „Statele Unite ale Americii nu sunt o «PUȘCULIȚĂ» pentru Europa și nici nu vom permite să devină!” Ca atare, Trump a promis o anchetă în baza Secțiunii 301, pârghia care permite Washingtonului să taxeze unilateral, fără să treacă pe la OMC. În plus, a amenințat UE cu tarife „substanțiale” și le-a promis americanilor că amenzile „vor fi complet anulate”.

Omul își apără prăvălia. Desigur, cinic, fără context, cu subtilitatea unui buldozer, dar o apără. Nouă-zece miliarde de dolari strânse în cinci ani de la cele mai profitabile companii din istoria omenirii (sume contestate oricum, an de an, prin toate instanțele europene) sunt, în lectura de la Casa Albă, un jaf. Tâlhărie la drumul mare. Pușculița spartă cu ranga la Bruxelles, în timp ce Statele Unite plâng pe umărul propriilor trilioane.

Acum să vedem și partea amuzantă.

Când europenii au fost loviți în plin de valul prețurilor la energie (declanșat de războiul din Ucraina, apoi de cel din Iran, și amplificat de un regim de sancțiuni împins cu entuziasm de Casa Albă), de la Bruxelles nu s-a auzit nici musca. Nici măcar un oftat pe rețelele de comunicare virtuală. Nicio anchetă. Niciun „Europa nu este pușculița nimănui”, scris de Ursula, Macron sau Merz cu majuscule sau cu litere mici, măcar în propria agendă de pe noptieră.

Cifrele, totuși, vorbesc de la sine. Între 2021 și 2024, conform analizelor centrului Ember, factura europeană la importurile de combustibili fosili a fost cu circa 930 de miliarde de euro peste nivelurile de dinaintea războiului din Ucraina. Conflictul din Iran a adăugat alte zeci de miliarde doar în 2026, iar contorul merge zilnic. Gazul ieftin pe conductă a fost înlocuit cu gaz lichefiat scump, adus de peste ocean, dintr-o țară care între timp a devenit cel mai mare exportator de energie la nivel mondial. Frumoasă coincidență.

Să recapitulăm. Nouă miliarde (în ultimii cinci ani) smulse de la Google și ceilalți = „conduită ilegală și profund lipsită de etică”. Un trilion luat cu japca din buzunarele gospodăriilor și fabricilor europene = „geopolitică pură”. Se mai petrece, au mai fost cazuri. Circulați, stimați cetățeni. Nimic de văzut aici.

Pe de altă parte, amenzile aplicate firmelor Big Tech nu sunt deloc de fațadă. Auto-favorizarea propriilor servicii în căutările Google, comisioanele de 30 la sută din magazinul de aplicații Apple, vânzarea legată pe Facebook Marketplace, prelucrări de date cu un „consimțământ” pe care nimeni nu l-a citit vreodată – toate se traduc, pentru europeanul obișnuit, în abonamente mai scumpe, alegere mai mică și un teren de joc pe care start-up-urile europene intră cu echipament regulamentar, în vreme ce platformele americane intră cu elicopterul.

Ca să fie clar că Europa poate mușca dur atunci când vrea, Consiliul Concurenței din România a amendat luna trecută zece bănci cu 710 milioane de euro după ce bancherii au stabilit indicele ROBOR în stil mafiot, în urma unor discuții pe WhatsApp, ca să umfle artificial ratele a milioane de români. Se poate, așadar. Există instituții, există dosare, există curaj. Doar direcția pare selectivă.

Aici ar fi problema reală, și nu ține numai de Trump. El se comportă exact cum a promis în campania electorală: zgomotos, tranzacțional, loial propriilor campioni din zona Big Tech. Stil „golănaș de după blocuri”. Foarte ciudat este celălalt capăt al mesei. Avem în Europa niște lideri „blegi”, incapabili sau total corupți, care își negociază cu îndârjire dreptul de a amenda un motor de căutare, dar acceptă în tăcere factura energetică a secolului. Ca și cum ar fi vorba despre „vremea rea”.

Și nu, sancțiunile anti-rusești nu au fost decizia suverană a Europei, adică un cost asumat pentru un principiu măreț, musai de apărat cu orice preț. Liderii europeni nu au trecut de la căști și veste de protecție la avioane F-16 și rachete Patriot de capul lor. Au fost presați să o facă, fix de administrațiile Biden și Trump, din motive evidente. Și s-au supus fără să crâcnească, vânzându-le simplilor cetățeni (prin imensul aparat de propagandă) o poveste tragi-comică despre „Ucraina – Scutul Europei”.

Dacă cele câteva miliarde invocate de Trump sunt un „jaf”, atunci trilionul energetic este un adevărat tsunami. Iar la Bruxelles, Paris și Berlin încă nu s-a găsit nimeni dispus să-i spună pe nume.

Citiți și:
Tranzacțiile ilegale ale președintelui SUA
Rechinii îi conving pe fraieri că au nevoie urgentă de arme
Senzaționalul interviu al lui Tucker Carlson cu Viktor Bout, „negustorul morții”. Dezvăluiri despre subteranele războiului din Ucraina, adevărul despre armamentul folosit, Zelenski și Epstein și decizia Rusiei de a folosi potențialul nuclear

yogaesoteric
31 iulie 2026