Cine e cu adevărat de vină pentru toate acestea?

Mă trage un comentator de mânecă pe Telegram spunându-mi că eu dezinformez atunci când spun că s-a făcut referendum pentru intrarea României în UE. Cică doar s-a votat în Parlament. Asta este o formă de amnezie care ne este atât de caracteristică încât mă disperă. Nu, dragii mei, românii au votat pentru intrarea în UE şi au votat cu entuziasm.

În 18-19 octombrie 2003, la referendumul organizat de Adrian Năstase au participat 55% dintre cetăţenii ţării, votând pentru în proporţie de 89,7%, împotrivă în proporţie de doar 8,81%, restul fiind voturi anulate. Am sau nu dreptate? Da, votul a fost dat pentru modificările aduse Constituţiei României, însă modificarea esenţială a constat în introducerea articolului 148 ‒ Integrarea în Uniunea Europeană. Fără acel articol România n-ar fi putut intra în UE. Deci, dacă cineva mai spune că aici nu s-a votat pentru intrarea în UE, minte de îngheaţă apele.

Mie nu-mi place această tehnică a mersului pe după copac, după care te trezeşti, imparţial ca tot românu’, ca să dai vina pe tot ce mişcă, mai puţin pe tine! Nu merge aşa, dragii mei! Priviţi realitatea în faţă: singuri v-aţi votat destinul! Nu a băgat nimeni România cu forţa în UE sau NATO. În ceea ce priveşte NATO, vă reamintesc cum li s-a dat drept de survol americanilor în timpul crizei iugoslave fără ca americanii să ne ceară asta! Mai mult, într-un interviu recent, Constantinescu a povestit cum s-a înţeles cu Iliescu să facă blatul pentru NATO: el i-a promis lui Iliescu că nu mai candidează, lăsându-l pe nea Nelu să dea în el ca-n sacul de box, la schimb cu abţinerea pesedistă din Parlament! Şi, mai mult, i-a dat cale liberă lui nea Nelu inclusiv la TVR de unde pesediştii au tras în Constantinescu fix cum au vrut!

N-am niciun motiv să nu-l cred pe Constantinescu. Mai ales în condiţiile în care informaţiile din interviu rimează perfect cu ceea ce s-a petrecut şi cu ceea ce „s-a scăpat” atunci. Într-adevăr, pentru NATO nu s-a făcut referendum, dar sunt sigur că s-ar fi votat în proporţie de 110%! Iar cel care ne-a băgat a fost Năstase de la PSD! Poate vă mai amintiți cum s-a umplut Piaţa Universităţii la venirea lui Clinton. Aţi uitat? Cu toate că nu ne primiseră în NATO, românul a dat buzna „şold în şold” să-l vadă şi să-l aplaude pe „apostolul democraţiei”.

Nu, dragii mei, corect este să ne privim în oglindă şi să ne asumăm prostiile. Noi am vrut în UE chiar şi în genunchi, noi am vrut în NATO, în absolut orice condiţii. În timp ce ungurii şi polonezii îşi negociau cu maximă seriozitate fiecare cuvânt al tratatului de aderare la UE, la noi oamenii lui Năstase închideau capitolele de negociere cu viteze record. Politicienii dâmboviţeni tocmai descoperiseră cât de eficientă e sintagma strămoşească „aşa cum vrei tu, faraoane, trăi-ţi-ar famelia matale!”.

Apoi a venit Băsescu, cel care a dus slugărnicia faţă de exterior şi ticăloşia faţă de propriul popor la cote inimaginabile. Băsescu este principalul responsabil pentru colonizarea României. El a fost atât de slugă încât a subordonat ţara ambasadelor străine. În ceea ce priveşte România, negocierile nu se mai făceau la nivel de echivalenţă de funcţii (şef de stat la şef de stat sau premier la premier), ci ambasadorii puterilor străine s-au instaurat ca jupâni peste ţară. Iar după ciuma Băsescu a venit holera Plăvanului, consfinţind statutul de iobag al României.

Cine e vinovat pentru toate acestea? E foarte comod pentru fiecare dintre noi să arătăm cu degetul. Dacă aş pune această întrebare undeva, pe o reţea de comunicare virtuală, ar exploda răspunsurile de tipul: „Americanii sunt de vină!”, „Ba nu, masonii!”, „Ce, i-aţi uitat pe evrei?”, „Securiştii, desigur!”, „Oculta”, „Uniunea Europeană”, „Liberalii!”, „PeSeDe-ul” ș.a.m.d. Nu e ciudat? Doar „alţii” sunt de vină? De ce?

Aud mereu justificări puerile. „Oricum n-ai ce face!”, „Cu cine să te pui?”, „Ăia sunt prea puternici!”. Refrenul e acelaşi: ăia. Care-s ăia??? Oricare altcineva în afara mea! „Eu sunt intangibilul, eu sunt deşteptul, eu sunt acest spirit pur aflat într-un turn de fildeş, cel care văd atât de clar conspiraţiile încât stau fără să fac nimic!” ‒ iată refrenul. Iată cântecul de sirenă care-l cotropeşte pe fiecare dintre noi. Ce-ar fi dacă nu ne-am mai comporta ca nişte copii răsfăţaţi? Ce-ar fi dacă am ieşi din imbecilizarea în care am intrat de bunăvoie?

Când oare vom auzi adevărul despre ceea ce se petrece în ţara noastră? Când oare vom avea curajul să-l scoatem pe principalul vinovat în faţă? Cine-i vinovatul? Noi, dragii mei! Noi, nu ăia! Ăia sunt cei care au profitat pentru că noi suntem proşti! Nu-i un păcat să profiţi de o oportunitate, nicio lege a lumii nu te pedepseşte. Pentru că Petromul s-a vândut pe gratis nu-i de vină OMV-ul, ci cei care au votat vânzarea, adică Parlamentul României în integralitatea sa ‒ cu excepţia lui Vadim, să nu uităm!

Parlamentul României înseamnă NOI! Deoarece aceia sunt reprezentanţii noştri. Sunt ticăloşi, nu-i aşa? E adevărat, doar că treaba noastră ar fi normal să înceapă încă din momentul alegerii ticălosului în funcţie. Îi cenzurează cineva activitatea? Dacă ai votat un bou, îl mai cauţi pe la biroul pe care-l are în teritoriu? Nu. Unii s-au mulţumit cu o geacă de fâş, alţii cu un kil de ulei şi gata, au trecut alegerile. De ce stau idioţii ăia ca boierii? Pentru că tu i-ai votat şi nu le ceri socoteală. O singură dată s-a făcut presiune la nivel de parlamentar, atunci când cu pandemia. Şi atunci destul de indirect, prin SMS-uri şi telefoane. Şi, cu toate că cei care au făcut presiune au fost puţini, ticăloşii au cedat. Li s-a făcut frică. Ia să vedem, cum ar reacţiona un parlamentar dacă ar şti că la sfârşit de săptămână îl aşteaptă 1000 de votanţi la birou, cerându-i socoteală? S-a făcut vreodată aşa ceva? Aiurea, nimic. Parlamentarii sunt lăsaţi să stoarcă bani din instituţia numită „birou în teritoriu”. Angajează formal o gagică sau un lipitor de afişe acolo şi gata.

Să nu uit. Mai există specia lui „eu nu votez pentru că votul nu contează”. Bun, poate n-ai cu cine, dar ce faci? Dacă ştii că vin hoţii să te jefuiască pleci de-acasă sau pui mâna pe topor? Ai avut curajul să te duci la o întâlnire electorală şi să-l iei pe candidat la întrebări? Să-l interoghezi asupra programului? Să vezi cel puţin dacă merită sau nu? Specia aceasta de delăsători mi se pare cea mai periculoasă!

V-a cuprins letargia? Sunt de vină „ăia tineri că votează antinaţional”? Am o veste proastă: „ăia tineri” sunt copiii noştri! Noi i-am educat sau, mai bine spus, nu i-am educat! Noi am externalizat educaţia lor către stat, care stat a externalizat-o către ONG-uri. Tot a noastră este vina, dragii mei!

Suntem în pragul dezastrului absolut! Lăsaţi de-o parte lamentările şi căutarea duşmanului extern. Hai să-l rezolvăm mai întâi pe cel intern, adică pe noi. Puneţi-vă fiecare în faţa oglinzii şi aveţi curaj să recunoaşteţi „pe persoană fizică” faptul că „şi eu sunt de vină”!

În decembrie 1989 l-am împușcat pe Ceauşescu. Am o veste proastă: Ceauşescu îşi asuma toată conducerea ţării! Ăla era cu adevărat un tătuc! Ştia câte blocuri se construiesc, ce întreprinderi au probleme, de unde să importăm curent, cui vindem benzină şi motorină, de unde luăm ce ne lipseşte şi atâtea altele. Omorându-l pe Ceauşescu, ne-am trezit stăpâni pe moşie. Fix aşa: dacă atunci era treaba lui, acum a devenit treaba noastră, a fiecăruia. Ce-am făcut noi după Revoluţie a fost să inventăm câte-un mic Ceauşescu spre care să ne externalizăm îndatoririle. Ba pe post de preşedinte, ba pe post de ministru, parlamentar, prefect, primar ș.a.m.d. De 33 de ani avem o inflaţie de mici ceauşeşti. Doar că ăştia sunt infinit mai proşti decât Ceauşescu, infinit mai dobitoci, dar proporţional mai ticăloşi. Ceauşescu nu avea nimic al lui! Totul era al statului. Ăştia în schimb fură statul de rup. Adică pe noi. Şi de ce-o fac? Pentru că NOI LE DĂM VOIE!

Oare când vom învăţa regulile? E simplu, nu vă învăţ să faceţi maratoane inutile prin Bucureşti, ci să cereţi personal de la bază, de la nivelul biroului parlamentar. Mergeţi şi interogaţi-i pe parlamentari asupra activităţii. Întrebaţi-i ce votează şi de ce votează! Mergeţi şi implicaţi-vă! Dacă vreţi să vă luaţi ţara în mâini, este nevoie s-o faceţi cu presiune acolo unde este necesar. De jos în sus! România are un deputat la 73.000 de oameni şi un senator la 168.000 de oameni. Câţi dintre aceşti oameni îl întreabă de sănătate pe un deputat sau pe un senator? Niciunul? Iată de ce suntem unde suntem!

Nu vă spun toate acestea gratuit! Dacă veţi continua cu letargia, vă veţi trezi într-un tranşeu pentru a salva ţara lui McDonalds, KFC, OMV ș.a.m.d. Gândiţi-vă bine că au venit timpurile nefaste peste noi. Şi, indiferent ce-ai face, tot vei da faţă cu realitatea. Doar că este mai bine s-o dai luându-l la întrebări pe-un ticălos, decât dialogând din tranşee cu nişte duşmani împotriva cărora nu ştii de ce te lupţi!

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Dan Diaconu: „Ce urmează?”
Dan Diaconu: „Până la urmă, de unde ni se trage?”

yogaesoteric
11 martie 2023