Cine va fi scos ŢAP ISPĂŞITOR?

Ne aflăm în România, o ţară care se pretinde democratică, în anul de graţie 2005. Reformă în justiţie? Transparenţă? Liberatea presei? Dacă vreţi un barometru sensibil la transformarea societăţii româneşti, vă puteţi raporta cu încredere la CAZUL M.I.S.A. şi GREGORIAN BIVOLARU. Aici mai mult decât în alte părţi nu există încă lege, dreptate, onestitate, transparenţă, drepturi ale omului.

Francmasonii dau comenzi, Procuratura execută

Acum mai mult de 10 luni, pe 18 martie 2004, a început un asalt dezlănţuit şi plin de ură asupra domnului Gregorian Bivolaru, asupra Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut (M.I.S.A.) şi a yoghinilor de la cursurile M.I.S.A. Domnul Gregorian Bivolaru a afirmat atunci, în direct la postul TV Antena1, că totul este generat de o comandă politică a lui Adrian Năstase, ca răzbunare pentru dezvăluirile făcute de-a lungul timpului de dl. Bivolaru despre planurile diabolice ale francmasoneriei mondiale şi în special despre crearea în laborator a afecţiunilor SIDA, EBOLA şi SAR. Ulterior au ieşit la iveală stenogramele Delegaţiei Permanente a  PSD şi a fost demascată această mârşavă înscenare.

Ce a şocat în primul rând atunci, în martie 2004, a fost revărsarea de ură şi violenţă, ignorarea flagrantă a legilor şi dimensiunea forţelor aruncate în joc. Şi pentru cei inteligenţi şi atenţi, a mai şocat şi evidenta lipsă a motivelor de a ataca M.I.S.A., precum şi lipsa dovezilor împotriva M.I.S.A. şi a lui Gregorian Bivolaru. Surprinzător pentru toată lumea, mai puţin pentru yoghini, M.I.S.A. a rezistat foarte bine acestui val de violenţă. Şi îşi continuă activităţile cu acelaşi succes ca şi până acum, ceea ce cu siguranţă pe francmasoni îi irită la culme.

Acum se intră însă într-o nouă fază a campaniei anti-MISA şi anti- Gregorian Bivolaru. O fază în care, dincolo de orice limită a bunului simţ, francmasonii dau pe faţă comenzi prin presă, în ziare conduse de lacheii lor (de ex. Ziua şi Gardianul), iar Procuratura le pune cu slugărnicie imediat în practică! Scenariul este atât de ostentativ încât realizăm că mârşăvia şi dispreţul francmasonilor faţă de acest popor nu are limite, dacă îl pot prosti aşa pe faţă cu televiziunea şi ziarele! Ce dovadă mai trebuie că tot ce a spus domnul Bivolaru este adevărat?

După disperarea cu care se acţionează acum pentru a obţine noi acuzaţii, este clar că se apropie finalul cacealmalei! Probabil că banii pentru a cumpăra martori mincinoşi s-au cam terminat, iar oamenii îşi cunosc acum drepturile şi nu mai pot fi şantajaţi şi intimidaţi. Momentul adevărului va sosi în curând şi ei o ştiu prea bine. Nu vor putea să amâne la nesfârşit răspunsurile cu care au rămas  datori de atâta vreme. Şi nu vor mai putea să îşi permită să spună: “mă abţin să dau mai multe detalii care ar putea prejudicia ancheta” sau „sunt rezervat, deocamdată analizăm datele, dar în mod sigur vom găsi ceva” (?!).

Cine va fi sacrificat ca ţap ispăşitor?

Dar nici nu vor putea spune: “îmi pare rău, mi s-a părut”. Asta poate servi drept scuză atunci când calci pe cineva pe picior într-un autobuz aglomerat. Va veni un moment când în locul formulărilor vagi pe care nici ei nu le cred, se vor cere răspunsuri punctuale şi precise. Li se va cere socoteală la un moment dat, chiar şi numai pentru a justifica costurile acestor acţiuni.

Cineva va trebui atunci să răspundă. Întrebarea este însă cine va fi sacrificat? 

• cei care au executat cu exces de zel ordinele de frică să nu îşi piardă serviciul?
• ziariştii care au înflorit informaţiile pentru a acoperi adevăratele probleme din acea perioadă (vezi Raportul de ţară, Gabriel Bivolaru, măsluirea apropiatelor alegeri, etc.)?
• cei care au avut idei ce s-au dovedit ulterior neinspirate?
• clasa  politică conducătoare de la acea vreme, că oricum a pierdut alegerile?
• superiorii lor europeni (vezi vizitele spontane ale premierului de atunci  pentru a primi de urgenţă indicaţii de la fraţii masoni mai experimentaţi din Franţa)?
• serviciul de informaţii (SRI), care dintr-un exces de mândrie s-a lăudat că monitorizează ilegal persoane încălcând astfel dreptul la viaţă privată?
• reprezentanţii justiţiei, care sunt corupţi până în dinţi şi e posibil oricum să îşi piardă funcţiile sub noua guvernare, după ei nici nu mai contează o acuzaţie în plus chiar dacă nu este probată, odată ce cineva se află deja în cădere liberă?
• cei care iniţial au intrat în joc şi apoi şi-au dat seama care este realitatea şi s-au retras, dar trebuie sacrificaţi pentru că ştiu prea multe şi adevărul ar putea să răsufle?

În luna iunie când se intrase ca şi acum într-un mare impas a fost găsit un prim ţap ispăşitor: şeful Jandarmeriei, care nu făcuse altceva decât să execute ordinele, după ce fusese asigurat de însuşi Radu Timofte că S.R.I. deţine toate dovezile că M.I.S.A. este o grupare paramilitară, cu program asemănător cu cel al organizaţiei Al-Qa’eda.

Acum mai lipseşte doar să se spună că responsabili pentru toate aceste acţiuni sunt acei martori care în realitate au fost ridicaţi ilegal şi care, după ce au fost ţinuţi ore în şir în frig, nemâncaţi şi cu arma la tâmplă, câţiva dintre ei nu au avut tăria de a rezista presiunilor şi au fost de acord cu toate scornelile procurorilor numai să fie lăsaţi să plece la casele lor vii şi nevătămaţi.

Cât costă campania anti-MISA şi cine plăteşte?

În febra evenimentelor, nimeni din cei preocupaţi să execute cu sârg ordinele sau din cei ce asistau năuciţi la ploaia de zvonuri panicarde lansate de presă nu s-a întrebat: cât costă această acţiune şi de unde atâţia bani? În dosarul fraţilor Cămătaru (ca să luăm un exemplu recent, cu care s-a insistat în repetate rânduri  să se creeze legături) forţele desfăşurate nu au fost atât de „impresionante” ca în cazul MISA şi s-au cheltuit conform declaraţiilor oficiale nici mai mult nici mai puţin de 40 de miliarde de lei (gândiţi-vă că Gardianul trâmbiţa zilele trecute despre  o imaginară evaziune fiscală realizată de Gregorian Bivolaru de 15 miliarde de lei şi faceţi o comparaţie!).

În aceste condiţii vă puteţi imagina cât a costat „afacerea M.I.S.A.”. Căci singure autorităţile s-au lăudat cu efective impresionante şi cea mai mare acţiune împotriva crimei organizate: 129 procurori, sute de jandarmi, zeci de poliţişti şi ofiţeri S.R.I.. Nu mai vorbim de cele şase volume de informaţii pe care S.R.I. se făleşte că le-adunat spre a veghea la siguranţa statului. Ori pentru a aduna atâtea informaţii e nevoie de oameni, de maşini, de aparatură specializată, că doar nu asculţi convorbirile telefonice cu paharul lipit de perete?

Ale cui venituri, că ale simplilor cetăţeni în nici un caz, prosperă în urma unor acţiuni de o atât de mare anvergură, în care se ştie de la bun început că probele nu există? Este exact acelaşi mecanism care funcţionează în cazul firmelor ce se ocupă de asfaltarea şoselelor. Neavând nici un interes să rămână fără obiectul muncii îşi fac munca prost şi îşi asigură astfel contractele  pentru anul următor. Ce interes ar avea cineva să recunoască acum după tot acest tam-tam că de fapt tot scandalul MISA a fost praf în ochi?

Oricum noi aşteptăm cu răbdare să vedem pe unde vor scoate cămaşa cei care au comandat acest scandal, căci se apropie vremea Adevărului. Le sugerăm însă varianta cea mai simplă: să îşi ceară scuze în mod public şi să repare ce au stricat. Au şi un bun exemplu. Recent la o percheziţie în forţă, efectuată în stilul deja bine cunoscut s-a intrat din greşeală în locuinţa altcuiva. Ministrul de interne şi-a cerut imediat scuze în mod public faţă de familia respectivă. În cazul M.I.S.A. au fost mai multe cazuri în care locuinţe ale unor yoghini au fost vandalizate de oamenii legii doar pentru că aceştia greşiseră uşa. Nimeni nu şi-a cerut nici măcar scuze, ca să nu mai vorbim de plata daunelor provocate!  Cât mai aveţi de gând să ne duceţi cu vorba?

27 ianuarie 2005
yogaesoteric.net