Cinismul drept instrument de control social

În perioada pandemiei, au fost prea multe cazuri de cinism necruțător, folosit pe post de instrument util social. Exemplul clasic: amenda. S-au dat amenzi în neștire, de niște polițiști tâmpi și agresivi, cu apucături de milițieni odioși.

Nu a contat că lumea striga că nu e corect. Că e și ilegal, și inutil. Că viața este necesar să se desfășoare înainte, că nu poți opri universul pentru că s-a dat Ordonanță de Urgență. Nu a contat nimic din toate acestea. Curat neconstituțional, Coane Fănică, dar amendează-i până le dă sângele pe nas.

Știm că nu e corect, dar avem nevoie de un instrument de frică. Pe urmă, mai vedem noi. După cum s-a și dovedit de altfel, când au venit judecătorii de la ditamai Curtea Constituțională și au anulat amenzile. Evident, prea târziu. Ele își făcuseră efectul cu asupră de măsură. Neconstituțional, abuziv, cinic, dar eficient.

De ce au luat dragii noștri de milițieni care ne conduc această decizie cinică? Explicația era la vremea respectivă simplă, câinească. Să le intre frica în oase, să nu se mai fâțâie atât prin realitate. Să scădem rata de transmitere a virusului. Nu știau dacă măsurile luate sunt eficiente. Nu știau dacă măștile funcționează. Mai mult, prin cotloanele ascunse ale Guvernului nici măcar nu purtau sărăciile alea de măști atunci când beau whisky și fumau sărăciile alea de trabuce. Dispreț. Cinism. Aroganță.

Nimic din toate acestea nu prezentau importanță. Faceți abuzuri, ca să exercităm controlul social. Nu contează că e tușa groasă și că e mârlanul de milițian intolerabil. Puneți-vă cu bulanul pe ei și-i potolim. Faceți ce zice popa, nu ce face popa. Scopul scuză mijloacele. Important este să se vadă că muncim, că ne străduim, că luptăm cu pandemia. Că luăm măsuri.

Au mai fost și alte asemenea abuzuri strigătoare la cer, care retrospectiv s-au dovedit absolut cretine. Și care la vremea respectivă au fost criticate de oamenii întregi la cap. N-a contat. Închidem cimitirele, să nu sară cumva covidul gardul? Le închidem. O măsură cretină, dar care a fost luată. Punem paznicii grobieni să ia temperatura cu termometre de jucărie? Punem. La fel de cretină măsură inutilă. Orice pentru cauză. Orice pentru controlul social.

Când discutai cu ei în privat, rostogoleau înțelept ochii în cap și unii chiar și recunoșteau. Da, probabil ai dreptate. Așa este. E un abuz. Dar paza bună trece primejdia rea. Ridicau cinic din umeri și clamau că sunt de partea bună a istoriei.

Da, așa e. Am avut victime colaterale. Da, așa este. Au murit oameni cu zile, căci i-am împiedicat să aibă acces la tratament. Da, așa este, am închis spitalele. Da, așa este, am pus totul pe hold. Dar astea sunt detalii, subversivule. Astea nu contează în fața desfășurării mărețe a istoriei. Istoria e de partea noastră. Societatea nu cunoaște milă.

Fraza cheie era: scopul scuză mijloacele. Restul sunt victime colaterale. Aceeași justificare pe care o fac agresorii când merg la război. Și rușii în Ucraina. Și americanii în Afganistan. Știm noi mai bine. E posibil să se petreacă nedreptăți. Dar ele sunt justificate de un interes superior.

Cinism. Mult cinism.

Timpul a trecut. Pandemia s-a dus. Iată acum că le suflă istoria în ceafă.

Mișcări sociale din ce în ce mai vehemente își fac simțită prezența de-a lungul și de-a latul societății occidentale dezvoltate. Lumea nu mai are încredere în stat. Lumea vrea sânge politic pe pereți. Lumea nu mai are răbdare să mai asculte argumentații raționale, de bun simț. Fierbe o vendetă revoluționară în aer. Să dispară toți, să vină alții.

La noi în țară, această furie e concretizată prin creșterea din ce în ce mai evidentă a partidului AUR și a liderului său George Simion. Și, în lateralul acestora, printr-o Diana Șoșoacă desprinsă de ei și care e și mai vehementă, și mai cu tușa groasă.

Nu vreți să știți cum se situează în sondaje. Sunt bine. Foarte bine. Dacă v-aș arăta procentele de la simulările de prezidențiale, turul 1, probabil nu v-ar veni să credeți. Iar o să spuneți că e Palada nebun la cap sau că vă intoxică cu sondaje false.

N-am nicio problemă, dragilor. Nu credeți. E dreptul vostru constituțional. De-abia aștept să se facă toamna lui 2024, să vin să vă spun, cum am mai făcut-o și alte dăți: „V-am spus eu. I’ve told you so….…”

Această creștere a partidelor care nu mai au răbdare și vor sânge politic pe pereți este consecința abuzurilor făcute în ultimii ani de către milițienii sârguincioși. Consecința directă a tuturor nedreptăților strigătoare la cer clamate a fi necesare într-un scop superior.

Iar acuma, când după ce au semănat vânt, culeg furtună, securiștilor și milițienilor cinici care au făcut aceste abuzuri și au comis aceste nedreptăți a început să li se facă frică, văzând valul de istorie care urmează să vină peste ei.

Și dragii de ei, ca niște milițieni curajoși în fața pericolului, încep s-o ardă deontologic și să se milogească intelectual. Vai, dragă, nu-i corect. Alo, tovarăși! Nu-i frumos ce faceți! Asta nu e politică, ăsta e populism. Nu respectați regulile jocului politic.

Ar fi bine să fie ceva frumos, așezat, așa ca la o șezătoare de-aia mediocră, unde ne prefacem că e democrație și punem noi mediocrii noștri, tunși întocmai și la timp. De ce sunt oamenii ăștia răi și au ceva cu noi? De ce vor să plătim pentru faptele noastre? De ce vrea lumea să voteze masiv, dar masiv cu asemenea partide? Ce-o să se petreacă cu noi?

Hooopa. Ah, ce dureros. I-a ajuns cinismul din urmă. Acuma le explodează în față. Le e din ce în ce mai frică de valul de nemulțumire cu adevărat civilă care crește în rândul oamenilor. Problema lor este că e din ce în ce mai clar că de data asta nu mai e o indignare de-aia fake și fleașcă, de tip muțunache tefelistă, catalizată cu grijă în laboratoarele securității, cum au făcut cu ipocriții de USR. Hai să fluturăm din mânuțe, să facem steagul UE din luminițele telefoanelor, să ne dăm civici și europeni.

Nu. Acuma furia e una grosieră, aspră, adevărată. De oameni adevărați cărora le-a ajuns nodul în gât și cuțitul la os. E o furie surdă, mârlănească, serioasă, specifică României profunde. E o furie de tip 1907, de pus mâna pe furci. E o furie de tip „Să nu uiți, Darie, să nu uiți”.

Furie de oameni simpli, fără multe fițe de tefelei cu gleznuțele la vedere. Oameni care muncesc de le sar capacele și se simt disprețuiți și călcați în picioare. Oameni care au tot fost jigniți în mod cinic că sunt știrbi și deplorabili și asistați social și suboameni.

Și care atunci când se uită în oglindă știu că de fapt nu e așa. Că de fapt și ei sunt oameni ca toți oamenii, două mâini, două picioare, o soartă, o viață. Că au dreptul la aceeași demnitate și la același respect ca și cel mai dichisit tefeleu care își face genele cu ceară la coaforul din Dorobanți.

Și care atunci când văd că milițienii și clasa politică își bate joc de ei, îi disprețuiește, au tot dreptul să fie furioși. Și să nu mai aibă încredere nici în stat, nici în instituții. Și să vrea o resetare. Și care nu se mai uită la amănunte, la fel precum nici milițienii nu se încurcau în asemenea fleacuri.

Și care de-abia așteaptă să se petreacă niște abuzuri politice, niște nedreptăți cinice, clamate într-un scop superior. De control social. De control al sistemului abuziv care până acum și-a bătut joc de ei.

E simplu. E cât se poate de cinic. Cinismului i se răspunde cu cinism. Abuzurilor cu abuzuri. Va fi nedrept ce se petrece? Probabil da. Și ce dacă? Mulți vor ridica sictiriți din umeri și vor spune: asta este. Scopul scuză mijloacele. Voi n-ați făcut la fel? Câțu, Orban, Raed, Iohannis, Ciucă și tot neamul vostru de milițieni cinici? Societatea este necesar să fie vindecată de milițieni. Milițienilor este necesar să le fie frică. Frica se generează prin abuzuri. Ghinion.

Cunoașteți poezia? Vă sună cunoscut? Hai, că o tot aud de treizeci de ani încoace.

Vai, ce mi se umple cotul de emoție că milițienilor a început să le fie frică. Crește AUR? Crește. Nu e corect? Probabil nu. Nu-i nimic. Asta e. Nici când ați închis cimitirele degeaba n-a fost corect. Nici când au murit oameni cu zile n-a fost corect. Nici când ați făcut abuzuri cu măști și cu trabucuri fumate arogant în Guvern n-a fost corect. Iar atunci ați ridicat superior și cinic din umeri și ați conchis cinic: asta e.

Iete că asta e și acum. Scopul scuză mijloacele. Istoria are nevoie de karma.

Ghinion.

Autor: Mirel Palada

Citiți și:
„Beți încet, căci conține principii”
Marius Pieleanu își dorește ca România să devină parte a unui suprastat european, pe model SUA: Suveranismul mă plictisește. Marea problemă este creșterea semnificativă în sondaje a AUR

 

yogaesoteric
30 mai 2023