Clasa capitalistă transnațională

Pe scurt:

Firmele de relații publice și holdingurile de agenții de publicitate sunt o rotiță centrală a mașinăriei globale de propagandă. Ele se asigură că același mesaj este distribuit în multe locuri diferite, în mod coerent și sincronizat.

Se estimează că între două treimi și 80% din conținutul difuzat și publicat de mass-media corporativă provine de la firme de relații publice precum cele patru de mai jos. Cu alte cuvinte, majoritatea așa-numitelor „știri” din mass-media mainstream sunt propagandă.

Cele patru cele mai mari holdinguri de publicitate din lume sunt Publicis Groupe, WPP, Omnicom Group și Interpublic Group, și toate sunt profund interconectate cu mass-media corporatiste, complexul militar-industrial și factorii de decizie politică.

O mână de companii private de investiții domină fiecare aspect al vieții noastre și dețin cam tot pe ceea ce ne cheltuim banii. Cele mai mari sunt Vanguard și BlackRock. Vanguard și/sau BlackRock se află, de asemenea, printre primii 10 acționari ai celor mai mari patru holdinguri de agenții de publicitate

Cei 1% dintre cei mai bogați oameni din lume oferă justificarea ideologică care conduce la implementarea Marii Resetări la nivel mondial. Termenul pe care mediul academic îl folosește pentru a descrie această cabală globalistă este „Clasa capitalistă transnațională” sau TCC (The Transnational Capitalist Class).

**********

În cartea sa One Idea to Rule Them All, Reverse Engineering American Propaganda (O idee care să le domine pe toate, Ingineria inversă a propagandei americane), Michelle Stiles dezvăluie modul în care publicul american (și, de fapt, populația globală în general) a fost îndoctrinat și înșelat de companiile de relații publice (PR) care conduc campaniile de propagandă ale cabalei globaliste.

Agenția de PR creează un plan media global pentru un anumit client. Aceasta decide ce articole este necesar să fie scrise și unde vor apărea. Apoi decide unde vor apărea reclamele și când. Așadar, în timp ce companiile farmaceutice par să aibă o influență destul de directă asupra mass-mediei, în realitate, firmele de PR sunt cele care exercită cel mai mare control, mai ales când vine vorba de organizarea tuturor.

Acestea se asigură că același mesaj este distribuit în multe locuri diferite, într-un mod coerent și sincronizat. Ca atare, companiile de PR sunt o rotiță centrală în mașina de propagandă globală și este necesar să fie înțelese ca atare.

Ca o paranteză, există două denumiri pentru companiile de PR: firme de relații publice și holdinguri de agenții de publicitate. Holdingurile de agenții de publicitate se ocupă de relații publice, dar se bazează în principal pe agențiile de publicitate.

Un model de păpușă rusească matrioșca

După cum se detaliază în „Cine deține lumea?”, o mână de companii private de investiții domină fiecare aspect al vieții noastre și dețin tot pe ceea ce ne cheltuim banii, de la alimente și băuturi la îmbrăcăminte, călătorii, locuințe și aproape orice altceva la care vă puteți gândi.

În timp ce pe piață par să existe sute de mărci concurente, precum păpușile rusești, companiile-mamă mai mari dețin mai multe mărci mai mici. În realitate, toate mărcile de produse alimentare ambalate, de exemplu, sunt deținute de aproximativ o duzină de companii-mamă mai mari.

La rândul lor, aceste companii-mamă sunt deținute de acționari, iar cei mai mari acționari sunt aceiași în toate aceste companii: Vanguard și Blackrock. De asemenea, acești investitori instituționali se dețin reciproc. Ei sunt acționari în companiile celorlalți, ceea ce erodează conceptul de concurență și consolidează și mai mult monopolul global.

Patru holdinguri de publicitate domină peisajul mediatic

Cele mai mari patru holdinguri de publicitate din lume sunt în prezent Publicis Groupe, WPP, Omnicom Group și Interpublic Group, iar Stiles observă că toate sunt „profund interconectate cu mass-media corporatiste, complexul militar-industrial și elitele politice”.

Fiecare agenție, la rândul ei, are filiale și afiliate mai mici, dându-ne din nou iluzia că există mult mai mulți jucători decât sunt în realitate. Și, la fel ca în cazul tuturor celorlalte domenii, Vanguard și/sau BlackRock se află printre primii 10 acționari ai acestor patru holdinguri de agenții de publicitate. Aceștia dețin, de asemenea, companii media importante și cele mai mari companii de medicamente.

Se estimează că între două treimi și 80% din conținutul difuzat și publicat de mass-media corporativă provine de la firmele de relații publice.

Pentru mai multă claritate, în cartea sa, Stiles enumeră primele trei companii ca fiind WPP, Omnicom și Interpublic, dar din noiembrie 2021, Publicis a depășit WPP în ceea ce privește valoarea de piață, obținând locul nr. 1 ca cel mai mare holding de publicitate din lume. Totuși, WPP are încă un venit anual mai mare. Acestea fiind spuse, toate cele patru se laudă cu venituri anuale de mai multe miliarde de dolari. În 2022:

– WPP, cu sediul la Londra, care are agenții în 112 țări, a obținut 17,847 miliarde de dolari. Printre clienții notabili se numără Amazon, Microsoft, NBC, Healthline, Forumul Economic Mondial (WEF) și Pfizer.

– Publicis a făcut 14,957 miliarde de dolari, deservind clienți din domeniul tehnologiei, farmaceutic și bancar.

– Omnicom, cu sediul la New York, a obținut 14,289 miliarde de dolari de la cele peste 200 de agenții ale sale, care deservesc peste 5.000 de mărci corporative, universități, organizații non-profit și organizații neguvernamentale (ONG-uri).

– Veniturile grupului Interpublic au fost de 10,928 miliarde de dolari, iar printre clienții săi se numără armata americană, ABC, Columbia Records, Unilever, U.S. Bank, Facebook și ExxonMobil, pentru a numi doar câteva dintre acestea.

Potrivit lui Stiles, se estimează că între două treimi și 80% din conținutul difuzat și publicat de presa corporatistă provine de la firmele de relații publice. Cu alte cuvinte, majoritatea așa-numitelor „știri” din mass-media mainstream sunt propagandă.

În mod remarcabil, dacă adunăm veniturile acestor patru mari holdinguri de publicitate, acestea se situează totuși sub 60 de miliarde de dolari, ceea ce pare un preț modest pentru a controla până la 80% din peisajul mediatic mainstream global. În mod clar, sunt bani bine cheltuiți, din perspectiva globalistă.

Clasa capitalistă transnațională

După cum a menționat Stiles, termenul folosit de mediul academic pentru a descrie această cabală globalistă este „Clasa capitalistă transnațională” sau TCC. „Aceștia reprezintă 1% dintre cei mai bogați oameni din lume care oferă justificarea ideologică care conduce acțiunile ce se dorește să fie implementate la nivel mondial în urmărirea intereselor lor comune prin intermediul organizațiilor guvernamentale transnaționale”, scrie ea.

Ea continuă citând cartea sociologului Peter Phillips, Giants: The Global Power Elite (Giganții: Elita puterii globale), în care Phillips detaliază:

„… vasta rețea de interconectare a celor 17 firme gigantice de investiții care gestionează un capital de peste 43 de trilioane de dolari, care au la rândul lor investiții încrucișate între ele, giganții apropiați… și care dețin participații în cele mai mari 1.500 de corporații de pe glob, ceea ce le conferă o putere enormă în sălile de consiliu ale companiilor de pe întreaga planetă.

Liderii acestor firme se întâlnesc la diverse conferințe de elaborare a politicilor pe tot parcursul anului pentru a crea rețele, a elabora strategii și a finaliza recomandări sub forma unor rapoarte și cărți albe care influențează puternic geopolitica mondială…….

Dacă încă mai trăiți în Evul Mediu crezând că nu există o elită globală interconectată care controlează și domină suveranitatea statelor-națiune și care domină peisajul ideologic, faceți-vă timp și citiți cartea lui Phillip. Este o verificare a realității la fel de reconfortantă ca un duș rece…….

Philips face profilul a 389 dintre cei mai puternici actori ai capitalismului din lume……. Este un ecosistem foarte mic de conexiuni împletite, suprapuneri financiare, prestigiu de elită și control al mesajelor pe care aceștia îl ocupă…….

Există integrări, integrări încrucișate, parteneriate, suprapuneri de conducere și rețele constante între cei 1%. Acest aspect este evident. Până în prezent, o întrebare evidentă, dar trecută cu vederea este: dacă o rețea geopolitică și ideologică profund complexă a fost deja stabilită, cine sunt țesătorii și ce urmăresc aceștia? Cine este responsabil pentru organizarea la o scară atât de mare?

Oamenii care studiază acest tip de rețele au multe nume pentru cei care le țes: «Statul profund», «Cei 1%», «Elitele», «GloboCap», «Puterile» sau pur și simplu «globaliștii». Este probabil că adevărații lideri vor rămâne întotdeauna ascunși, iar liderii prezentați în cartea lui Phillips sunt mai mult sau mai puțin figuri de fațadă pentru controlorii din spatele scenei.

Nu uitați, lupii nu se arată în fața publicului larg. Dacă treburile merg prost, anonimatul îi protejează. În cele din urmă, cunoașterea numelor nu este la fel de importantă ca înțelegerea jocului sistematic al «câștigătorului ia totul» pe care îl joacă.”

Dar, cu toate întâlnirile lor private, globaliștii nu ar fi reușit să construiască acest monopol ascuns în care dețin totul, dacă nu ar fi controlat mass-media.

Și-au ascuns destul de bine controlul asupra mass-mediei pentru o lungă perioadă de timp, dar în timpul crizei covid, regurgitarea cuvânt cu cuvânt a prostiilor și a minciunilor ușor de demascat a dezvăluit că, fără îndoială, nebunia a fost organizată de sus în jos.

În acest caz, Publicis pare a fi un candidat de top ca principal trăgător de sfori, având în vedere că este partener al Forumului Economic Mondial, care conduce apelul pentru o „resetare” a economiei globale și o revizuire completă a modului nostru de viață.

Guvernul SUA cheltuiește miliarde de dolari pe propagandă

În timp ce interesele private se află în centrul cabalei globaliste sau al Deep State, este o greșeală să credem că guvernele nu participă la planurile lor – sau la propaganda lor.

După cum a relatat Stiles, între 2007 și 2015, guvernul federal al SUA a cheltuit peste 4 miliarde de dolari pentru servicii de relații publice, la care se adaugă alte 2,2 miliarde de dolari pentru sondaje, cercetări și servicii de consultanță de piață. De ce are nevoie un guvern „al poporului, de către popor, pentru popor” de toate aceste relații publice? Pe scurt: pentru a îndoctrina publicul cu narațiunile și punctele de vedere ale globaliștilor.

„Construirea încrederii necesită timp, deoarece caracterul este dezvăluit doar prin acțiune”, notează Stiles, iar acest aspect este bine cunoscut atât de escroci, cât și de propagandiști. Fără un anumit nivel de încredere, o escrocherie nu va funcționa, iar noi descoperim acum că cabala globalistă a petrecut decenii orchestrând o escrocherie atât de mare încât multora încă nu le vine să creadă. S-au infiltrat în mediul academic, în știință și în aproape toate ramurile guvernului, și nu doar în Statele Unite.

Într-un sistem funcțional, mass-media mainstream ne-ar fi avertizat asupra planului de joc și ar fi demascat mincinoșii și escrocii pe parcurs. Dar nu au făcut-o, iar motivul pentru care nu au făcut-o este că mass-media mainstream nu mai sunt libere să raporteze adevărul. Ea a fost capturată de mașina de propagandă globalistă și funcția sa principală este de a transmite narațiunile create de companiile de PR în numele cabalei.

„Propaganda este un sport al oamenilor bogați”, scrie Stiles. „Imaginați-vă că, având grămezi de bani, puteți cumpăra «încredere», ceea ce vă permite să monopolizați ideile. Ideile tale în vârful lanțului trofic asigură o dominație continuă a pieței și o pârghie financiară asupra unui cetățean manipulat.

Veți face aceasta în diferite moduri; crearea de fundații care vor «dona» sume mari de bani organizațiilor pe care doriți să le influențați, sponsorizarea organizațiilor care influențează liderii naționali și globali și prin crearea de organizații non-profit care vă pot promova mesajul, în timp ce par independente.

Aceasta durează zeci de ani, dar sunteți o persoană răbdătoare. La urma urmei, dominația ideologică globală nu ar putea să se producă peste noapte. Atunci când există sau au fost capturate suficiente entități – cetățeanul mediu este supus celei mai bune pseudo-realități pe care banii o pot cumpăra.

Este o realizare diabolică – corupția și preluarea pieței libere ideologice. Ideile voastre saturează peisajul, iar victimele voastre neajutorate se luptă să trianguleze «adevărul», prinse într-o pânză de păianjen literală de voci și entități autoritare interconectate și bine finanțate.”

Crearea unui sindicat al ideilor

Stiles trece în revistă diversele moduri în care tehnocrații globaliști și transumaniștii au reușit să creeze un „sindicat al ideilor” în care ideile lor au întotdeauna întâietate. Una dintre aceste modalități a fost capturarea persoanelor cu influență în societate prin atragerea de „granturi și promisiunea de numiri, publicații și prestigiu”.

Această strategie a avut ca rezultat faptul că oamenii cu o integritate și o moralitate scăzută au ocupat locul central – majoritatea sunt, practic, oameni dispuși să se vândă – și, în același timp, a sugrumat influența gânditorilor independenți care nu pot fi cumpărați.

O altă strategie extrem de eficientă este aceea de a „controla tărâmul ideilor prin finanțarea generoasă a anumitor teme și narațiuni, în timp ce alte teme și narațiuni sunt condamnate selectiv la dispariție”, scrie Stiles. Aceasta se face în mod obișnuit prin intermediul fundațiilor caritabile. Prin „caritate”, cabala poate finanța ideile pe care TCC le susține, eliminând în același timp ideile și idealurile opuse. După cum notează Stiles:

„Adevărata amenințare a fundațiilor constă «în capacitatea lor de a furniza fonduri de război în bătălia ideilor», alegând învingători și învinși și corupând peisajul ideologic care curge liber…….

Acele idei nonconformiste, neconvenționale sau care pur și simplu nu corespund ideologiei dominante susținute de administratorii fundației vor fi lăsate să se ofilească, având o influență redusă sau o putere de influență redusă.

O mare parte din ceea ce se numește astăzi «adevăr» este susținut de «cercetare». «Cercetarea spune» este esența presupusei obiectivități și coloana vertebrală a unui argument superior, lăsându-l pe cel fără cercetare în praf. Logica este următoarea: Toate ideile valoroase primesc finanțare pentru cercetare; ideile tale nu au nicio cercetare în sprijinul lor; prin urmare, ideile tale sunt inferioare.

După cum puteți vedea cu ușurință, toate ideile nu au șanse egale de a avansa dacă pârghia de control a finanțării este părtinitoare. Cu această schemă în vigoare, ar putea fi create întregi flotile intelectuale de știință specializată, care ar putea fi folosite pentru a comanda politica socială, legislația și hotărârile judecătorești prin direcționarea robinetului de bani care curge în mediul academic…….

Controlul fundațiilor asupra banilor destinați mediului academic poate fi privit ca o sugrumare a semănăturilor sau a centrelor de germinare ideologică care vizează creatorii de idei și mijloacele lor de trai.”

A treia modalitate de a crea un sindicat al ideilor este prin intermediul grupurilor de fațadă – organizații terțe care pretind că sunt independente, dar care sunt de fapt agenți ai și pentru o anumită agendă.

„Cu suficienți bani, grupurile de fațadă își pot permite să pună la cale un adevăr de designer proaspăt ieșit de pe linia de asamblare pentru a susține literalmente orice platformă”, scrie Stiles, adăugând: „Mulțumită miliardelor de dolari cheltuite prin intermediul fundațiilor, firmelor de relații publice și a tehnicii terților, americanii înoată literalmente într-o mare de adevăr fabricat…….”

Controlul opiniilor concurente

Așadar, ca să rezumăm, menținerea controlului asupra ideilor și a narațiunilor predominante implică atât monopolizarea ideilor, cât și suprimarea simultană a opiniilor concurente, iar companiile de relații publice și mass-media îndeplinesc ambele funcții.

După cum a remarcat Stiles, chiar și atunci când mass-media prezintă puncte de vedere opuse, o fac cu mare atenție. „Adevărul care are puterea de a desființa iluzia democrației va avea un firewall ridicat împotriva sa”, iar mass-media pur și simplu nu va trece de acest firewall, indiferent cât de „neutre” pretind a fi.

ChatGPT se pronunță asupra pericolelor potențiale ale firmelor de PR

În încheiere, și doar ca să ne distrăm, un membru al echipei mele a cerut recent ChatGPT să „scrie un articol despre pericolele potențiale ale modului în care primele trei holdinguri de publicitate, care acționează și ca firme de relații publice, pot influența acoperirea știrilor despre produsele farmaceutice, similar cu modul în care Bill Gates ar putea folosi banii fundației sale pentru a influența Organizația Mondială a Sănătății și organizațiile media pentru a influența acoperirea sănătății globale și pentru a beneficia potențial de pe urma propriilor sale investiții farmaceutice”.

Solicitarea atent proiectată pentru AI a permis un răspuns care dezvăluie un sâmbure de adevăr pe care nici măcar programatorii radicalizați de la OpenAI nu l-au putut filtra:

Autor: Dr. Joseph Mercola

Citiți și:
Consiliului American pentru Relații Externe și matricea propagandei transatlantice (I)
Războiul cognitiv (I)

 

yogaesoteric
30 iunie 2023

 

 

Also available in: English