Combaterea gangsterilor științei poate avea loc doar atunci când comunitatea științifică se împotrivește

Știința este greşit întrebuinţată din ce în ce mai mult de mafiile din domeniul cercetării. Acești gangsteri ai științei distorsionează procesul de evaluare și certificare a cercetării în timp ce caută un ciolan cât mai mare. Promovarea științei rele în defavoarea celei bune ne face rău tuturor, deoarece oamenii încep să respingă concepţia că experții pot contribui la elaborarea politicilor.

Felul în care știința ar fi necesar să lucreze este cel în care experții produc noi cercetări și apoi își revizuiesc în mod obiectiv munca unul celuilalt. Cercetările pe care le iau în calcul în mod colectiv ajung, dacă sunt cele mai bune, a fi publicate în revistele academice de vârf și devin citate frecvent, în timp ce cercetările de calitate inferioară sunt prezentate în publicaţiile cu rang inferior. Publicarea și înregistrarea numărului de citate din lucrarea unui cercetător sunt utilizate pentru luarea deciziilor legate de angajare, promovare și – cel mai important – finanțare din subvenții. Scopul sistemului este să se asigure că cele mai bune cercetări primesc expunere maximă și că cei mai buni cercetători obțin cele mai multe resurse. Acest aspect oferă factorilor de decizie politici un puternic stimulent pentru a solicita sfatul savanților de elită, deoarece aceștia posedă cele mai avansate cunoștințe în domeniul lor.

Din păcate, escrocii academici subminează acest sistem prin „altruism reciproc”, care este termenul științific pentru „trafic de interese”.

Începe cu un om de ştiinţă fără scrupule care îşi asigură sprijinul unei persoane aflate într-o poziție de putere, cum ar fi editorul unei reviste de prestigiu. În loc să evalueze obiectiv lucrările pe care le primește revista, editorul promovează cercetări de calitate inferioară ca o favoare pentru alții, cum ar fi foștii lor studenți și prietenii lor care editează alte reviste de vârf, stabilind astfel o mafie a cercetării.

Distorsiunea este accentuată de practicile necinstite legate de citare: membrii mafiei își vor cita în mod exagerat cercetările unul altuia, marginalizând sistematic în acelaşi timp cercetările realizate de persoane din afara grupului, atât prin respingerea lucrărilor lor din revistele de top, cât și prin refuzul corupt de a le cita.

Pe lângă faptul că această practică determină răspândirea cercetării sub-standard în detrimentul muncii de înaltă calitate, acest afacerism academic îi motivează și pe cercetători să cheltuiască timp și bani pentru a câștiga favorurile cercetătorilor influenți, în loc să facă, de fapt, știință. De exemplu, în loc să desfășoare un experiment important, ajung să participe la o conferință confortabilă pentru a se pune bine slugarnic cu influentul vorbitor principal.

Sistemul se defectează cu adevărat atunci când apar două sau mai multe mafii concurente, pe măsură ce procesul de publicare se preschimbă într-o versiune academică a războiului de tranșee: grosolan, murdar și, în cele din urmă, infructuos. Toți plătim prețul pentru această corupție, căci ea duce la o proastă guvernare. Factorii de decizie politică este necesar să asculte experții pentru a lua decizii importante cu privire la pandemii, crize economice, războaie etc. Dacă cei mai renumiți oameni de ştiinţă ai unui domeniu sunt doar nişte impostori bine conectaţi care stau deasupra unei ierarhii mafiote, vor da sfaturi de calitate redusă. Când guvernele și publicul își dau seama în cele din urmă că „a urmări știința” este contraproductiv, aceasta deschide ușa liderilor populişti care evită în mod deschis cunoștințele științifice, iar mai departe tirania este de obicei la doar câțiva pași distanță.

Mafiile apar de fiecare dată când oamenii se întrec pentru resurse și influență, mai ales atunci când este dificil să fie aplicate regulile în mod obiectiv și acolo unde cei care dețin puterea au multă libertate de a decide. În cazul domeniului științific, această problemă a existat întotdeauna și se înrăutățește deoarece fondurile publice pentru cercetare sunt în scădere. Mai mult, un număr tot mai mare de absolvenți de doctorat urmăresc un număr tot mai scăzut de locuri de muncă în cercetare academică. Oamenii se pricep destul de bine să susţină comportamentul etic atunci când ciolanul este în creștere, dar atunci când un ciolan care se micșorează generează conflicte, ei revin la trăsăturile lor cele mai primitive, inclusiv altruismul reciproc, rezultând mafii distructive.

În timp ce supravegherea guvernului asupra domeniului academic este o propunere sensibilă, este în general ineficientă, deoarece singurele persoane calificate să judece cercetări de ultimă generație sunt cercetători de ultimă generație, astfel încât guvernul este obligat să ceară lupului să fie paznic la oi.

Singurii oameni care pot rezolva această problemă sunt cei a căror lăcomie și miopie au creat-o: comunitatea științifică. Aceste circumstanțe necesită o bună conducere: oamenii de ştiinţă virtuoși este necesar să se alăture și să creeze o comunitate cinstită care este necesar să lucreze pentru a-i submina pe cei corupţi. Cea mai puternică armă a lor este faptul că, dacă nu reușesc, publicul larg poate decide să taie conducta de miliarde de dolari alocați anual de către guverne pentru cercetarea științifică. După cum vă va spune orice bun om de știință, paraziții este nevoie să-și controleze apetitul pentru a nu-și ucide gazda.

Citiți și:
Originile virusului. Cartelul oamenilor de știință, politicienilor și presei
Himera ştiinţei – Dogma ca metodă de (ne)cercetare ştiinţifică

yogaesoteric
17 noiembrie 2021