Momentul de maxim al hiatusului solar din 27.08.2010, 19h07 (EEDT=+3h00GMT) – Costineşti, România (coordonate: 28E38-43N57)
– sistemul de Case Egale occidentale, zodiac tropical, geocentric –
– redactarea finală a textului a fost realizată de instructor yoga Nicolae Catrina –
La momentul de hiatus solar de anul acesta, Ascendentul (AS) se află în Semnul zodiacal Vărsător, situaţie foarte favorabilă, declanşatoare de oportunităţi extraordinare în contextul marilor transformări planetare care au început deja să se manifeste cu o intensitate evidentă. Deoarece, în conformitate atât cu datele tradiţionale, cât şi cu opinia a numeroşi clarvăzători şi înţelepţi, ne aflăm deja, din punct de vedere energetic, în Era Vărsătorului, vom oferi mai întâi, înainte de interpretarea propriu-zisă a temei momentului de maxim al hiatusului solar din anul acesta, anumite elemente şi semnificaţii esenţiale (atât de ordin ezoteric, cât şi de ordin astrologic şi astronomic) ce sunt specifice acestui influx astral – respectiv, acela al Semnului zodiacal Vărsător – cu care – fie că ştim, fie că nu ştim – suntem predominant în stare de rezonanţă ocultă® în fiecare an, pe întreaga durată a tranzitului Soarelui prin el (aproximativ în intervalul 20 ianuarie – 18 februarie).
Constelaţia Vărsătorului
Zodia (sau Semnul) Vărsătorului este reflexia subtilă astrală a marii constelaţii astronomice omonime, care însă nu corespunde în momentul de faţă, din punct de vedere astronomic, nici ca întindere şi nici ca localizare cu acest Semn zodiacal. Constelaţia Vărsătorului taie ecuatorul ceresc de la 5° nord la 30° sud şi ocupă în această perioadă pe bolta cerească zona cuprinsă între 12° Vărsător şi 20° Peşti (este vorba aici de zodiile tradiţionale). O putem vedea toamna, spre sud, către orizont. În mijlocul ei se află un asterism (grupare de stele) în formă de Y, asterism pe care oamenii l-au botezat, din cele mai vechi timpuri, „vasul cu apă”.
El marchează partea centrală a constelaţiei. Ploile de meteori încep din această constelaţie la fiecare 27 iulie. Astronomii o consideră una dintre cele mai vechi constelaţii.
Steaua fixă principală este numită Sadalmelik (Alpha Aquarii), ceea ce în araba veche înseamnă „rege”. Ea este de aproximativ 3000 de ori mai strălucitoare decât Soarele nostru. Totuşi, nu ea, ci Sadalsuud (Beta Aquarii) a constituit cea mai importantă stea fixă a vechii lumi arabe: cunoscută sub numele de „cea mai norocoasă dintre stelele purtătoare de noroc”, răsăritul ei comun cu Soarele (sau altfel spus, conjuncţia acestei stele cu Soarele) însemna sfârşitul iernii şi începerea sezonului ploios, aducător de viaţă, rodnicie şi belşug.
În afara stelelor-pereche sau a stelelor duble, constelaţia Vărsătorului mai conţine şi roiul globular M2, aflat la limita vizibilităţii şi structurat ca o densitate stelară bine conturată, întocmai ca o minge, în partea vestică, precum şi două nebuloase planetare – Nebuloasa Saturn şi Nebuloasa Helix.
Tăbliţele cuneiforme de la Birs-Nimroud, probabil mult anterioare anului 3000 î.Hr., conţin hărţi detaliate ale Cerului şi o listă de 30 de stele fixe, care încep cu „Urna” (sau „vasul cu apă”) al Vărsătorului şi sfârşesc cu „Capra-de-Mare” (Capricornul). Ceva mai târziu (cam de pe la 3100 î.Hr.) stelele Urnei indicau solstiţiul de iarnă, perioada respectivă fiind marcată în cadrul dezvoltării scrierii sumeriene.
Din cele mai vechi vremuri ale Babilonului, constelaţia a fost reprezentată (şi imaginată) pe Firmament sub forma unui om vărsând apă dintr-un vas în formă de urnă, această imagine fiind numită ulterior de vechii greci „hydroxus” („vărsătorul de apă”). Deşi astrologia popularizată a aderat la ideea de „apă”, în realitate este vorba aici, din punct de vedere ezoteric şi iniţiatic, despre aşa-numita apă tainică a cunoaşterii: energiile mentale superioare şi energiile misterioase ale supramentalului, ce generează în fiinţa umană care îşi deschide plenar inima către Dumnezeu accesul la Graţia Divină iluminatoare, îndeosebi prin intermediul trezirii profunde a intuiţiei spirituale.
Pentru vechii sacerdoţi şi înţelepţi, constelaţia Vărsătorului era revelatoarea atât a astronomiei, cât şi a ştiinţei oculte a astrologiei. Anglo-saxonii o numeau la fel, „vărsătorul de apă”, figura umană a Semnului fiind considerată, simbolic, „pivnicerul zeilor”, cel care le oferă mereu cupa cu nectarul divin al nemuririi spirituale. Mitologia greacă povesteşte că Zeus, regele zeilor, l-a admirat atât de mult pe cel mai frumos dintre muritori, Ganymede, încât l-a adus în Olimp ca purtător al cupei sale de ambrozie dătătoare a nemuririi spirituale. Ulterior, el l-a transformat în constelaţia „purtătorul/vărsătorul de apă”. Este interesant de remarcat aici că, imediat deasupra acestei constelaţii se află constelaţia mai mică Vulturul sau Acvila, ca şi cum „purtătorul apei” ar urma mişcarea păsării atât de aproape, de parcă ar fi legat de ea cu fire nevăzute. Probabil că aşa se explică de ce mitul lui Ganymede a devenit atât de semnificativ, atât pentru constelaţia (astronomică) a Vărsătorului, cât şi pentru Semnul zodiacal Vărsător, el simbolizând astăzi faptul că inclusiv zeii au nevoie de apa forţelor uraniene ale vieţii celeste („apa” magică a nemuririi, care este numită în tradiţia indiană „soma” sau „amrita”). Frumuseţea lui Ganymede şi zborul său prin spaţiu au condus cu timpul la credinţa că zodia Vărsătorului conferă un mare farmec personal, precum şi o puternică aspiraţie de a „zbura” cu mintea către sublimele înălţimi spirituale ale Frumuseţii Divine şi ale Cunoaşterii Divine.
Despre figura umană a constelaţiei, vechii egiptenii credeau că ea îşi goleşte vasul în Nil. Ca parte a „spectacolului celest” alcătuit de totalitatea constelaţiilor, constelaţia Vărsătorului ocupă un loc mai spre sfârşitul acestuia, urna Vărsătorului lăsând apele siderale să „curgă” direct în gura Peştelui Austral (Peştele sudic), prin steaua fixă Fomalhaut.
Scrierile cuneiforme descriu constelaţia sub forma unui om cu o urnă. În schimb, unele pietre datând cam din aceeaşi perioadă şi care au fost gravate cu diferite constelaţii înfăţişează, în zona care ar delimita Vărsătorul, o femeie cu un câine: aceasta este zeiţa Pământului, Gula, „Marea tămăduitoare”, fiica lui Anu, zeul Cerului din mitologia mesopotamiană. „Dătătoare de viaţă” şi mare preoteasă, ea menţinea, prin puterea ei magică, starea de sănătate a trupului uman şi putea să ia instantaneu suferinţa prin simpla atingere a bolnavului cu mâna. Se spune însă că ea îşi putea folosi puterea atât în bine, cât şi în rău; de exemplu, atunci când oamenii o invocau ca să-i ajute să-şi înfrângă duşmanii, zeiţa îi pedepsea pe inamici, orbindu-i. În vremuri mult mai recente, Bernadette, o tânără fată de la ţară, a avut la un moment dat viziunea „frumoasei Doamne” (Fecioara Maria) într-o grotă din Lourdes (Franţa), care i-a spus să sape în pământ, la picioarele ei. Apa care a ţâşnit apoi ca urmare a săpării puţului de către Bernadette s-a dovedit a fi una cu extraordinare proprietăţi curative (acestea fiind foarte asemănătoare cu cele care erau deţinute de Gula din tradiţia mesopotamiană!), locul respectiv (de la Lourdes) devenind apoi vestit în toată lumea că un loc făcător de miracole.
Numeroase legende şi mărturii care au fost asociate de iniţiaţi constelaţiei Vărsătorului au făcut probabil ca, de la un moment dat, atât ea, cât şi zodia omonimă să fie asociate lunii februarie care, pentru români, era luna purificărilor şi a curăţeniei: imediat ce Soarele intra în acest Semn, oamenii începeau curăţenia de primăvară, atât în casă, cât şi pe ogoare, pregătindu-se pentru întâmpinarea primăverii.
Semnul zodiacal Vărsător
Semnul zodiacal Vărsător (reflexia subtilă astrală a constelaţiei astronomice cu acelaşi nume), este cel de-al unsprezecelea Semn al Zodiacului, penultimul dintre cele patru Semne considerate „bătrâne” (cele de la Săgetător la Peşti, inclusiv). În cele mai elevate aspecte ale sale, influxul subtil astral al zodiei Vărsătorului conferă, susţine şi amplifică în fiinţa umană care rezonează din plin şi în mod armonios cu acest influx subtil, libertate, originalitate, rafinament, simţ artistic, intuiţie, o mare capacitate relaţională armonioasă, o deosebită sferă de cuprindere mentală şi de deschidere faţă de sfera cunoaşterii superioare, o capacitate extraordinară de expansiune a conştiinţei, optimism, toleranţă, inventivitate, creativitate elevată (sau chiar divin inspirată), spontaneitate, independenţă, uşurinţa de a depăşi orice fel de limitări sau constrângeri. Expresia cea mai înaltă a acestei energii subtile astrale este reprezentată de acţiunea infailibilă a lui Dumnezeu în cadrul Manifestării, precum şi de curajul divin, ca forţe excepţionale ce inspiră, generează, alimentează şi în final înfăptuiesc marile transformări şi salturi evolutive, atât la nivel uman individual, cât şi la nivel planetar etc.
Din punct de vedere spiritual, acest Semn zodiacal reprezintă omul universal, deschiderea spirituală nelimitată, dez-mărginirea, disciplinele aşa-zise de frontieră, marile sinteze unificatoare, acţiunea divin integrată şi puritatea la modul absolut. El caracterizează epocile umane marcate de elanul nestăvilit către idealuri foarte elevate sau acele momente din dezvoltarea civilizaţiilor când sunt foarte importante grupurile, colectivităţile umane mari, acţiunea la unison a membrilor societăţii sub impulsul nevoii de reînnoire fundamentală, transformatoare şi evolutivă a lumii.
Datorită acestui influx astral avem de asemenea acces la diferitele forme superioare de curgere a timpului sau transcendem instantaneu limitările intelectului, înălţându-ne către conştientizarea şi percepţia universală a Creaţiei şi chiar a lui Dumnezeu Însuşi.
Într-o accepţie modernă, se poate spune că Semnul zodiacal Vărsător reprezintă într-un anumit sens chiar continuumul spaţio-temporal ce caracterizează realitatea secvenţială (din punct de vedere temporal) şi tridimensională (din punct de vedere spaţial) în care trăim şi care face ca fiinţele care au atins un înalt nivel de conştiinţă să se poată manifesta plenar ca purtătorii şi iniţiatorii energiilor novatoare ale lumii. Orice salt spiritual, orice ieşire din starea de ignoranţă, depăşirea diferitelor limitări, precum şi orice proces fulgerător de separare între vechi şi nou se realizează prin intermediul geniilor şi al marilor iniţiaţi. Ei se încarnează printre noi, fiind înzestraţi cu puterea ocultă de a transforma lumea, ei sintetizează şi actualizează toate aspectele benefice ale trecutului şi inspiră maselor umane forţa de a merge către un viitor net superior. Ei ne învaţă totodată cum să transformăm într-un mod genial problemele, eşecurile sau dezastrele în glorioase reuşite şi cum să devenim făuritorii unor impresionante valori artistice, culturale şi spirituale la dimensiuni titanice, colosale, care străbat veacurile.
La nivel social, Era Vărsătorului este caracterizată de setea de libertate şi de puterea de a răsturna regimurile totalitare. În plan spiritual, ea este marcată de triumful spiritului asupra oricărei forme de ignoranţă, de energia fundamentală a curajului, de iubirea nesfârşită de Dumnezeu, de sentimentul de profundă solidaritate umană, care inspiră şi crearea unor grupuri sau confrerii spirituale autentice (asemănătoare faimoaselor grupuri Kaula), de capacitatea de a ne pune cu toată fiinţa în slujba unui ideal sau chiar (dacă este cazul) de a ne sacrifica spontan, cu toată inima, pentru o cauză înaltă (adeseori planetară sau universală), de posibilitatea ca acţiunile, ideile sau realizările noastre să devină direcţiile fundamentale de acţiune ce vor caracteriza noile vremuri şi care vor constitui reperele esenţiale ale noii omeniri. Foarte caracteristic acestei Ere este de asemenea manifestarea unor naturi eroice, indiferent dacă este vorba de un individ, de un grup de oameni sau de o comunitate spirituală care acţionează întotdeauna în numele unui înalt ideal moral sau divin ce se cere apărat sau împlinit (plenar manifestat) prin fapte exemplare care presupun curaj, abnegaţie, putere de sacrificiu, nobleţe şi onoare. Asemenea acte de eroism spiritual poartă, simbolic vorbind, „flacăra” (esenţa creatoare şi transformatoare a) epocilor care urmează şi ele emană în mod constant (şi inconfundabil) puritate, iubire necondiţionată, deschidere către o stare de universalitate, eficienţă şi reuşită, pretutindeni unde se impune urgent necesitatea de a transforma ceea ce este învechit, impur şi limitativ, de a-i apăra pe cei neajutoraţi şi umili şi de a lupta pentru viitorul anunţat (profetizat) de clarvăzători, artişti, genii, profeţi şi iniţiaţi.
Sigla modernă a zodiei Vărsătorului întruchipează, într-o primă analiză, curgerea apei dar, în plan simbolic şi iniţiatic, şuvoiul de apă din urna Vărsătorului reprezintă, după cum am arătat, cunoaşterea spirituală ezoterică ce se transmite de la o generaţie la alta prin acţiunea libertăţii de nestăvilit a spiritului. Este important să mai precizăm aici şi faptul că unii astrologi interpretează această siglă ca simbolizând „valurile” (undele) invizibile ale electromagnetismului.
Semnul zodiacal Vărsător are doi guvernatori, unul aşa-numit tradiţional – Saturn, şi celălalt aşa-numit modern – Uranus care a fost descoperit în anul 1781 de către vestitul astronom britanic William Herschel. Există însă numeroase dovezi că civilizaţiile Antichităţii au cunoscut foarte bine şi existenţa planetelor aşa-zis trans-personale (este vorba de planetele trans-saturniene: Uranus, Neptun şi Pluto, care nu sunt vizibile cu ochiul liber).
Planeta Uranus, care conform celor mai recente descoperiri are 27 de sateliţi, realizează o mişcare de rotaţie completă în jurul Soarelui în 84 de ani pământeni iar în jurul axei proprii în doar 17 ore pământene. Metanul din atmosferă (care absoarbe culoarea roşie din lumină) îi dă planetei Uranus culoarea verde-albăstruie specifică. Uranus reprezintă, în astrologie, progresul, schimbarea bruscă şi imprevizibilă, invenţia, originalitatea, excentricitatea, genialitatea, impulsul, ineditul, noutatea, invenţiile moderne, televiziunea, electricitatea, comunicarea instantanee, pionierii sau exploratorii din orice domeniu, revoluţiile, căile ferate, automobilul, avioanele, rachetele, cinematograful etc.
Conform mitologiei greceşti, Uranus este creatorul Universului şi zeul Cerului infinit. El a generat în Olimp o revoltă ai cărei „lideri” au devenit copiii săi: Titan, Oceanos şi Cronos (Cronos fiind cunoscut în mitologia romană sub numele de Saturn, zeul Timpului). Acesta din urmă (Cronos/Saturn) a decis însă să-şi atace şi să-şi uzurpe tatăl. Înarmat cu o seceră făurită de către Hefaistos, el l-a pândit pe Uranus şi l-a castrat, aruncându-i organele genitale în mare. Din fertilizarea apelor primordiale Uranus dă naştere chiar şi aşa (separat de propria sa capacitate creatoare), mai multor entităţi, dintre care cea mai fermecătoare este Afrodita (Venus, la romani), zeiţa frumuseţii, a iubirii, a erosului şi a plăcerilor elevate, benefice.
Acest mit străvechi este, se poate spune, şi simbolul detaşării de plăcerile instinctuale grosiere şi al sublimării instantanee a energiei sexuale în forme de energie creatoare rafinată, sub acţiunea infailibilă a energiei misterioase a Timpului (Saturn), care încununează şi împlineşte reuşita tuturor eforturilor noastre spirituale.
De asemenea, Uranus este singura planetă a sistemului nostru solar orientată cu polul ei nord direct către Soare, ceea ce a făcut ca ea să fie asociată simbolic în tradiţia astrologiei cu fiinţele înzestrate cu o inteligenţă ieşită din comun, inovatoare, inventive sau geniale şi caracterizate mai tot timpul de o spontaneitate fascinantă, considerându-se din această cauză că ele sunt conectate într-un mod tainic şi direct la Sursa primordială a cunoaşterii şi a vieţii (Conştiinţa Divină Supremă).
Nonconformismul, deschiderea către universalitate, libertatea nesfârşită, excentricitatea, ieşirea din rutină, contestarea constrângerilor de tot felul, titanismul, capacitatea de a mobiliza grupuri foarte mari de oameni sau chiar colectivitatea umană în ansamblul ei sunt tot atâtea energii sau influxuri subtile uraniene care fac ca evoluţia rasei umane sau a indivizilor să cunoască, în anumite momente, salturi şi mutaţii aparent imprevizibile, care translatează dintr-o dată întreaga societate umană pe o treaptă evolutivă net superioară celei anterioare.
Saturn, guvernatorul tradiţional al Semnului zodiacal Vărsător, se află ca semnificaţie la extrema cealaltă. Energia sa inspiră şi susţine în general tendinţa către asceză, retragerea, tradiţia, interiorizarea, „contracţia” energiilor, disciplina, rigoarea, conservatorismul bazat pe respectul valorilor perene ale spiritualităţii universale, perseverenţa, responsabilitatea, autoritatea paternă sau spirituală, efortul constant pe termen lung, durabilitatea, stabilitatea de nezdruncinat în urmărirea scopului propus, maturitatea, înţelepciunea, starea de eternitate, profunzimea, seriozitatea, viziunea matură şi înţeleaptă asupra vieţii în ansamblu. Semnul zodiacal Vărsător este considerat domiciliul său diurn, solar. Energiile subtile astrale de natură masculină, emisivă, dinamică ale zodiei Vărsătorului sunt modulate de influxul subtil astral al planetei Saturn, realizând astfel stabilizarea (fixarea) aspectelor novatoare specifice energiilor subtile uraniene.
Citiți în continuare:
yogaesoteric
24 august 2010
