Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița: „Dintotdeauna omenirea a ajuns pe mâna unor mari nebuni”

Un război nuclear ar însemna sfârșitul lumii

În această perioadă, pericolul unui al treilea război mondial înspăimântă întreaga omenire, care poate fi distrusă, chiar și de mai multe ori, distinct prin fiecare tip de război, precum: război biologic, război chimic, război cu bombele cinetice, război cu super-armele cu fascicule de particule, război cu armele laser cu energie direcționată sau armele electromagnetice etc. Aceste arme utilizate într-un conflict la scară mondială ar putea distruge omenirea de pe întreaga planetă la fel cum ar fi distrusă de un bombardament nuclear.

Folosirea unora dintre cele circa 15.000 de arme nucleare deținute de 10 țări, dintre care în jur de 13.500 sunt deținute de Rusia și de SUA, ar conduce la dispariția totală a omului de pe Pământ, chiar pentru câteva milioane de ani, conform unor specialiști. Nimeni nu are de câștigat de pe urma unui război nuclear, căci acesta ar duce nu numai la anihilarea totală a inamicilor, ci ar înveli întregul Pământ cu radiații atât de puternice care ar face ca toate formele de viață de pe el să dispară.

După prima explozie nucleară, care a uimit militarii şi oamenii de ştiinţă, când aceștia s-au înghesuit să-l felicite pe Oppenhaimer, directorul ştiinţific al proiectului, acesta, devenind conştient şi afectat de consecinţele pe care „opera sa” a avut-o și o va avea asupra omenirii, a exclamat, după citatul din poemul indian Bhagavad Gita: „Dacă strălucirea a mii de sori ar lumina pe cer, ar fi ca o strălucire a Celui Atotputernic. Eu sunt moartea, distrugătorul lumilor”.

Albert Einstein a avertizat și el asupra consecințelor pe care le-ar avea asupra omenirii un război nuclear: „Nu ştiu cum se va lupta în cel de-al treilea război mondial, dar ştiu că în cel de-al patrulea se va lupta cu bâte şi cu pietre [cel de-al patrulea război mondial putând avea loc, posibil, numai după milioane de ani]. Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă decât relaţiile interumane. Va exista atunci o generaţie de idioţi.”

Un război nuclear, care ar însemna sfârșitul lumii, nu poate avea loc decât în condițiile în care omenirea a ajuns pe mâna unor mari nebuni, a unor „genii ale răului”, a unor „cuceritori malefici”, care nu mai au capacitatea să țină cont de aceste realități din cauza dorinței lor nebunești de a-și întinde cuceririle până să supună întreaga lume.

Despre genialii cuceritori malefici

Istoria consemnează faptul că numeroasele și marile nenorociri din decursul timpului au fost cauzate de „genialii cuceritori malefici”, de „geniile răului” care, pentru setea lor nebunească de putere, au ucis mulţimi de oameni nevinovaţi ale unor popoare pașnice. Succesul genialilor cuceritori malefici a constat în capacităţile și plăcerile nelimitate ale acestora de a ucide pentru a cuceri, în general pentru gloria lor personală. Orice război de agresiune, de ocupare, de acaparare a altor teritorii din afara graniţelor propriei ţări, ar fi necesar să fie judecat corect și consemnat în istorie ca fiind „criminalitate statală organizată”, iar criminalii cuceritori, geniali malefici, ca „lideri ai criminalităţii statale organizate”.

Un „geniu militar al răului” spunea că „Femeia cea mai folositoare este cea care naște cei mai mulți copii”. Pentru ce susţinea respectivul geniu militar al răului acest fapt? Pentru a avea carnea de tun necesară ambiţiilor sale nebuneşti de a cuceri lumea. În ţara acestuia au fost mame care au avut și 5-8 copii-băieţi, care au fost înrolaţi, pe rând, în numeroşii ani de războaie, ca și tatăl lor, și care au fost cu toții măcelăriţi în sângeroasele lupte purtate „pentru gloria împăratului”. Acest „mare cuceritor” a lăsat în urma sa, în propria lui ţară, sate întregi în care nu mai existau bărbaţi între 20 și 50 de ani, în care erau sute de mii de femei ai căror bărbaţi și copii-băieţi le-au fost luaţi, cu forța, și duşi pe cele mai îndepărtate câmpuri de luptă, la mii de kilometri în afara graniţelor ţării lor, unde au fost măcelăriţi pentru gloria respectivului geniu militar malefic, numit în cărţile de istorie „erou naţional”.

Aceste genii militare malefice au manifestat permanent o totală indiferenţă faţă de carnagiile săvârşite asupra unor întregi popoare paşnice, carnagii care nu puteau avea loc decât din partea unor monştrii cu chip de om în nebuneasca lor ambiţie de făurire a unor imperii ale răului. Succesul marilor cuceritori malefici a fost cu atât mai mare cu cât au trimis mai multe vieţi nevinovate la moarte.

Exemplele de carnagii comise de genii criminale ale omenirii sunt numeroase, printre care cei circa 40.000.000 de oameni uciși de armatele lui Ginghis Han (n. 1162 – d. 1227), care a reprezentat 10% din populația lumii din perioada respectivă (când Mongolia avea sub 2.000.000 de locuitori). Imperiul său mefistofelic a fost cel mai mare imperiu terestru din istorie, care a ajuns să acopere, în perioada sa de maximă cucerire, 22% din suprafața Terrei.

Masacrele și vărsările de sânge au fost atât de brutale cum nu s-au mai întâlnit în istorie până în secolul al XX-lea, când „genialul criminal Hitler” le-a depășit de câteva ori, atât prin numărul oamenilor uciși, cât și prin tehnicile moderne aplicate. Posibil că, peste ani, va fi și acest călău reabilitat și considerat „un mare geniu militar”, „un mare cuceritor din istoria omenirii”.

Fiecare dintre cele circa 3.000 de războaie de agresiune (criminale) purtate în întreaga lume până în prezent au fost un ospăţ al morţii, mai mic, sau mai mare, cu până la 60 de milioane de oameni morți numai în al Doilea Război Mondial, dintre care aproximativ 20 de milioane de militari⁠ și 40 de milioane de civili, mulți dintre civili murind din cauza genocidelor deliberate, a masacrelor, a bombardamentelor masive, a bolilor, a foametei etc⁠. Mai mult ca sigur că după al treilea război mondial nu va mai avea cine să numere victimele din cauză că, dacă acesta va avea loc, va fi un scenariu al morţii întregii omeniri. Nu vor scăpa nici acei nebuni care l-au declanșat și nici cei care le sunt dragi, dacă se poate vorbi de sentimente de iubire la respectivii criminali.

Cât timp oare omenirea va mai face greşeala de a accepta ca o bestie cu chip de om, care prin campaniile sale militare a măcelărit numeroase populații paşnice, a jefuit și incendiat sute și mii de localități, a batjocorit femei și fecioare, a omorât copii nevinovaţi, să mai fie numit „mare cuceritor”, „mare geniu militar”, sau „erou naţional”?

Sunt multe popoare care, în întreaga lor istorie, nu au purtat războaie de agresiune, care nu au ieşit niciodată din graniţele propriei ţări în scop de agresiune, de cucerire a altor popoare, a altor teritorii, a altor ţări. În ceea ce mă priveşte, sunt mândru că aparţin unui asemenea popor. Aceste popoare pașnice au tot dreptul să facă judecăţi de valoare corecte, respectiv: numai cel care îşi învinge duşmanii în luptă pentru apărarea patriei, numai acesta este un geniu aflat în slujba umanității, este un erou naţional, este un mare patriot.

Cel care întreprinde acţiuni pentru cucerirea unui popor pașnic ar fi necesar să fie considerat și consemnat în istorie ca un criminal, ca un duşman al omenirii. Este un fapt cunoscut că, de când lumea, istoria nu se face și nu se scrie de popoarele paşnice, la care „Propaganda învingătorilor devine istoria celor învinşiˮ (R.W. Trevanian), fapt pentru care nici cărţile de istorie nu prezintă corect geniile răului sau imperiile răului realizate prin adevărate agresiuni criminale statale.

Unii umanişti iluştri despre „geniile răului”

Din când în când, istoria mai consemnează și despre unii umanişti iluştri, precum Jules Verne, Cincinat Pavelescu și Adrian Păunescu etc., care au emis judecăţi de valoare corecte despre eroismul popoarelor paşnice și despre geniile răului, precum în cele ce urmează.

Jules Verne, în cartea Castelul din Carpați, vorbeşte despre „valahii din Transilvania” care „Au fost amestecaţi în toate războaiele care au însângerat provinciile transilvane, au luptat împotriva ungurilor, a saşilor, a secuilor; numele lor figurează în cântecele şi doinele unde se perpetuează amintirea nenorocitei perioade; aveau drept deviză faimoasa lozincă valahă: «Dă până la moarte!» şi-şi dădură, îşi vărsară pentru cauza independenţei sângele, acest sânge care le venea de la daci și romani, străbunii lor. Se ştie, atâtea silinţe, jertfe şi sacrificii n-au dus decât la cea mai nedemnă asuprire a urmaşilor acestei rase viteze. Ea nu mai are existenţă politică. Trei călcâie au zdrobit-o. Dar valahii din Transilvania nu deznădăjduiesc că-şi vor scutura jugul. Viitorul le aparţine şi ei repetă, cu o încredere de nezdruncinat, cuvintele în care li se concentrează toate năzuinţele: «Românul nu piere!»”. (Jules Verne, în cartea Castelul din Carpați, un roman de anticipație publicat în 1892, a cărui acțiune se petrece în majoritate în Munții Carpați din Transilvania).

Istoria a confirmat și de această dată că „Orice război de eliberare este sfânt; orice război de asuprire este blestemat”. (Henri Lacordaire în Cugetări). Este o problemă de timp până când blestemul va cădea asupra tuturor asupritorilor poporului român, care au distrus și România de azi, în care nu (prea) mai avem nimic al nostru, care (prea mult) nici nu mai pare românească.

Cincinat Pavelescu, în poezia Geniul răului, redată mai jos, face judecăţi de valoare corecte despre geniile malefice care, prin domnia lor, vor ca „în iad pământul să-l preschimbe”:

„Proteu ascuns și nestatornic, dar lacom d-a-nghiți întruna,/ Țin toată lumea-ngenuncheată sub gestul meu poruncitor,/ Doar pentru mine unii luptă, și alții-nving, și alții mor,/ Și nici nu știu că pentru mine muncesc cu toții, ‘ntodeauna./ Când vrunul mi se-mpotrivește și luptă-n zbuciumul pieirii/ Eu îl zdrobesc. Să fie rege sau om ce iese din popor,/ E robul meu, ursit să piară, și-n clipele când îl dobor,/ Iau forma sacră-a datoriei, a banului sau a iubirii!// În firea lui ce se revoltă, strecor al patimii venin,/ Căci ținta mea este măcelul și dușmăniile ce vin/ Să schimbe legea d-armonie și-n iad pământul să-l preschimbe.// Și când din gloata unei lupte se-nalță vaiete, ușor,/ Eu re-mbrăcându-mă în haina primordialei mele forme,/ În aerul acrit de sânge mă schimb în corb croncănitor”.

Adrian Păunescu, în poezia Suntem pe mâna unor nebuni, redată mai jos, exprimă crudul adevăr conform căruia „Nebunii urcă-n vârf de tot, Comandă lumea idiot, Declară zilnic un război, Murim săraci, murim umili, Din moftul unor imbecili, Şi este vai şi-amar de noi”:

„Sunt nopţi şi zile pe pământ/ Când nu mai e nimica sfânt/ Şi omul trage-n jug din greu,/ Nebunii pleacă din spital/ Şi intră-n câmpul social/ Şi îl ucid pe Dumnezeu.// Nebunii urcă-n vârf de tot,/ Comandă lumea idiot,/ Declară zilnic un război,/ Murim săraci, murim umili,/ Din moftul unor imbecili/ Şi este vai şi-amar de noi.// Suntem pe mâna unor nebuni,/ Suntem pe mâna unor mari nebuni.// Nebunii fac în lume foc,/ În oameni nu mai cred deloc,/ Ca în relicve care-au fost,/ Zoologia e la preţ,/ Stau geniile în coteţ/ Iar Shakespeare li se pare-un prost.// Nu mai există nici valori,/ Nu se mai nasc nemuritori,/ Există bani şi-atâta tot,/ Să fim maimuţe-n carnaval,/ Maimuţa n-are ideal,/ Maimuţa are numai bot.// Suntem pe mâna unor mari nebuni,/ Suntem pe mâna unor nebuni”.

Concluzii

Un război nuclear, care ar însemna sfârșitul lumii, nu poate avea loc decât în condițiile în care „omenirea a ajuns pe mâna unor mari nebuni”. Oare marii nebuni care au ajuns a ține îngenuncheată sub dictatura lor mare parte din omenire, care își doresc a fi stăpânii lumii, care în dorința lor nebunească de a înghiți întreaga lume, chiar nu mai au capacitatea să înțeleagă că un război nuclear înseamnă sfârșitul lumii, cu ei cu tot?

Autor: Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

Citiți și:
Din 2015, China se pregăteşte pentru un al Treilea Război Mondial cu arme biologice şi genetice, inclusiv coronavirus
Guy Mettan: Calea sigură către al Treilea Război Mondial

 

yogaesoteric
2 decembrie 2022