Conferinţe la OSCE în perioada 23 septembrie – 4 octombrie 2013
Soteria International a susţinut o conferinţă referitoare la discriminarea instituţionalizată a minorităţilor religioase şi spirituale în Italia şi România
Cea mai mare conferinţă anuală din Europa despre democraţie şi drepturile omului (HDIM – The Human Dimension Implementation Meeting) este organizată în fiecare an de biroul OSCE pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODIHR). La această conferinţă participă statele membre ale OSCE, parteneri pentru cooperare, societatea civilă, organizaţii internaţionale şi structurile OSCE pentru a face un bilanţ al punerii în aplicare a angajamentelor vizavi de dimensiunea umană, pentru a discuta provocările asociate, pentru a-şi împărtăşi experienţa practică şi a face recomandări în vederea eventualelor îmbunătăţiri ulterioare.
Respectul pentru libertatea de religie sau credinţă este un subiect de mare importanţă pentru instituţiile internaţionale, întrucât violarea lui aduce cu sine privarea oamenilor de sacralitate şi poate cauza cicatrici sufleteşti profunde, aşa cum se petrece în cazul multor fiinţe umane care au un stil de viaţă modern. Reprezentanţii minorităţilor religioase, activiştii însărcinaţi cu respectarea drepturilor omului şi reprezentanţii statelor membre OSCE aduc pe agenda de lucru problemele şi provocările apărute pe calea către multiculturalism, pluralism religios şi respect faţă de religiile şi credinţele spirituale.
Discriminarea, marginalizarea, stigmatizarea, instigarea la ură, nerecunoaşterea oficială sunt doar câteva din problemele raportate de societatea civilă. De mai mulţi ani, Soteria International a prezentat la HDIM cazuri de discriminare a diferitelor mişcări spirituale. Analiza acestor cazuri pe care le-a avut sub observaţie a arătat existenţa unor similarităţi şi a anumitor trăsături comune. De aceea, anul acesta reprezentanţii Soteria International au ţinut o conferinţă la HDIM pentru a evidenţia detaliile campaniilor de denigrare împotriva mişcărilor spirituale bazate pe studiul cazurilor din Italia şi România.
În Italia, campaniile pline ostilitate și dezinformare orientate împotriva mişcărilor spirituale sunt desfăşurate de organizațiile anti-sectă prin intermediul SAS (Anti-sect Squard) – un departament specializat din interiorul poliţiei italiene. SAS a atacat abuziv multe mişcări spirituale, deşi nu a existat nicio dovadă a existenţei unor activităţi ilegale în cadrul acestora. Astfel, acţiunile SAS au dus la marginalizarea practicanţilor spirituali care făceau parte din aceste mişcări, creând o adevărată dramă în vieţile lor. Mişcarea Arkeon, centrul Ananda Assisi, Federaţia Damanhur, centrul de meditaţie Osho, Biserica Scientologică şi centrul de yoga Atman din Italia sunt cele mai relevante exemple. Unele mişcări spirituale au încetat să mai existe, cum ar fi, de exemplu, Arkeon, însă drama pe care oamenii respectivi au trăit-o nu a găsit nici până în prezent vreo ameliorare sau rezolvare, întrucât vieţile lor au fost distruse. În ciuda acestor fapte, acţiunile SAS continuă şi astăzi, luând în vizor noi mişcări spirituale şi provocând alte victime nevinovate.
În România, deşi atacurile prezintă caracteristici similare, realitatea este puţin diferită. În lipsa existenţei unei organizaţii anti-secte, statul Român a luat el însuşi în mână frâiele acestei campanii împotriva mişcărilor spirituale. Campania de defăimare, blocada instituţională, atacurile poliţiei, toate par a fi coordonate într-o manieră centralizată de la un înalt nivel al puterii statale. Tribunalele române, incapabile să aibă de-a face cu chestiuni legate de libertatea de religie şi credinţă, fabrică procese injuste şi condamnă victimele inocente ale abuzului statului împotriva mişcărilor spirituale. Vehemenţa judecătorilor, în special în cazul organizaţiei MISA, a ridicat întrebări serioase, dacă nu cumva dosarele fabricate împotriva mişcărilor spirituale nu sunt altceva decât o orchestraţie pentru a arăta publicului faptul că statul va pedepsi orice încercări de a crea asociaţii bazate pe libertatea de gândire.
Deşi atât Italia, cât şi România sunt ţări democratice, membre ale UE, în ce priveşte libertatea de religie şi credinţă politica statului nu este altceva decât totalitarism deghizat în democraţie.
Într-o notă mai pozitivă, faptul că toate aceste cazuri sunt trasate după un anume scenariu ce este de fiecare dată acelaşi, fără cea mai mică diferenţă, copiate parcă la indigo, ne face să ne punem întrebarea dacă totuşi nu se poate face ceva pentru a demasca secretele acestor atacuri centralizate, prin contraatacarea campaniilor de defăimare. Dacă se va reuşi aceasta, ecoul acestor victorii va incuraja şi alte mişcări spirituale şi pe practicanţii lor spre a-şi manifesta nestingheriţi libertatea de credinţă şi religie. Iar ei vor şti că vor fi apăraţi dacă va încerca vreodată cineva să atenteze la îngrădirea sau violarea acestui drept.
Citiţi şi:
Cazul Gregorian Bivolaru / MISA, din nou în lumina reflectoarelor la Bruxelles
Comunitatea internaţională a drepturilor omului reacţionează la controversata decizie judecătorească în cazul lui Gregorian Bivolaru
yogaesoteric
03 octombrie 2013
