Contactul vizual sincronizeaza undele cerebrale; acesta este modul în care copiii învata sa comunice
Conform unui studiu recent, contactul vizual între un sugar şi un adult ajută ca undele lor cerebrale să se sincronizeze, ceea ce poate „susţine comunicarea şi învăţareaˮ.
Cercetătorii de la Universitatea Cambridge au arătat că „atunci când un părinte şi un copil interacţionează, diferite aspecte ale comportamentului lor se pot sincronizaˮ, cum ar fi privirea, emoţiile şi frecvenţa bătăilor inimii. Totuși, nu se cunoaşte prea mult despre faptul dacă activitatea lor cerebrală se sincronizează de asemenea şi ce ar putea să însemne aceasta pentru comunicarea dintre cei doi.
Undele cerebrale indică nivelul activității de grup a milioane de neuroni, şi sunt corelate cu transferul de informaţie dintre regiunile creierului. O cercetare anterioară a relevat faptul că atunci când doi adulţi conversează, comunicarea este îmbunătăţită dacă undele lor cerebrale se sincronizează.
Cercetătorii de la Laboratorul BABY-LINC din cadrul Universităţii Cambridge au realizat un studiu pentru a afla dacă și copiii mici îşi pot sincroniza undele cerebrale cu adulţii şi dacă stabilirea contactului vizual ar putea îmbunătăţi această sincronizare.
Echipa de cercetători a monitorizat tiparele undelor cerebrale a 36 de sugari, 17 pentru un prim experiment şi 19 pentru al doilea, cu ajutorul electro-encefalogramelor (EEG). EEG măsoară tiparele de activitate electrică cerebrală prin intermediul unor electrozi ataşaţi de scalp. Cercetătorii au comparat apoi activitatea cerebrală a copiilor mici cu cea a unui adult care le cânta cântece de leagăn (a cărui activitate cerebrală a fost de asemenea înregistrată prin intermediul EEG).
În cadrul primului experiment, cercetătorii au observat că undele cerebrale ale copiilor erau mai sincronizate cu ale adulţilor când exista contact vizual între cei doi. Cel mai puternic efect de sincronizare s-a obţinut când adultul avea capul întors într-o parte, dar continua să privească direct în ochii copilului. Conform cercetătorilor, aceasta ar fi posibil deoarece privirea fixă este „voluntară în cel mai înalt gradˮ, ceea ce trimite un semnal puternic sugarului cu care adultul vrea să comunice.
În al doilea experiment, atât copiii cât şi adulţii au fost mult mai sincronizaţi din punct de vedere al activităţii cerebrale după ce „a fost stabilit contactul vizual mutualˮ. Aceasta s-a petrecut chiar dacă adultul avea permanent în raza vizuală locul în care se afla copilul. În același timp, copiii erau în mod egal interesaţi în a păstra adultul în atenţie, chiar dacă priveau la altceva. Aceasta presupune că sincronizarea undelor cerebrale nu se petrece doar pentru că cineva vede o faţă sau descoperă ceva interesant (la celălalt), ci pentru că există o intenţie împărtăşită (biunivocă) de a comunica, au spus cercetătorii.
Dr. Victoria Leong, conducătorul studiului, explică: „Atunci când adultul şi copilul se uită unul la altul, ei îşi semnalizează disponibilitatea şi intenţia de a comunica unul cu celălalt. Am observat că atât creierul adultului cât şi cel al copilului răspund la privirea fixă, devenind mai sincronizate în activitate cu cel al partenerului. Acest mecanism ar putea pregăti părinţii şi copiii pentru comunicare, sincronizând perioadele în care să vorbească şi în care să asculte, ceea ce ar face învăţarea mult mai eficientă.ˮ
Dr. Sam Wass, cercetătorul senior al studiului, a concluzionat: „descoperirile noastre sugerează că privirea fixă şi vocalizările pot ambele, într-un fel, juca un rol. Dar sincronizarea cerebrală pe care am observat-o a fost la o frecvenţă aşa de mare – 3-9 oscilaţii pe secundă – că avem nevoie să decriptăm exact cum anume privirea fixă şi vocalizările o creeazăˮ.
Citiți și:
Fiinţa umană îşi poate controla stările psiho-mentale controlându-şi undele cerebrale
yogaesoteric
13 iulie 2018