Covid-19: Bomba care distruge civilizația pentru ca pe ruinele ei să se construiască Raiul Comunist pe pământ

 

Nu este adevărat că virușii sunt organisme inferioare, aflate la granița dintre viață și moarte. Covid-19 pare înzestrat cu inteligență. Are concepții ideologice. Este de Stânga.

De exemplu, zici că l-a citit pe Malthus, cel atât de drag progresiștilor de azi, care susținea controlul strict al populației în funcție de resursele economice. Virusul de Wuhan pare chitit să rezolve dezechilibrele demografice planetare. Bătrânii sunt principala lui țintă. Nu îi lichidează direct – la urma urmei, nu este mai letal decât colega sa gripa – ci parșiv, indirect, prin tărăboiul global pe care îl provoacă.

Vârstnicii sunt primele victime ale izolării: „Contactele sociale și evenimentele sociale, teatrul, muzica, călătoriile, vacanțele, sportul, toate acestea îi ajută să-și prelungească viața pe pământ. (Prin izolare forțată) speranța de viață a milioane de oameni e scurtată”, spune profesorul Sucharit Bhakdi, fost șef al Institutului de Igienă și Microbiologie Medicală din Germania.

Orientarea tuturor eforturilor, alocarea tuturor resurselor către eradicarea Covid-19 duce inevitabil la dezechilibrarea sistemului medical și la neglijarea celorlalți bolnavi. Din nou, bătrânii sunt primii loviți.

Criza economică, ale cărei prime semne de-abia încep să se arate, îi va afecta în primul rând pe cei cu venituri mici și pe cei dependenți de îngrijirea altora: adică mai ales bătrânii. Dar poate că nimic nu este mai ucigător pentru bunici decât marginalizarea și ura pe care măsurile luate „pentru binele lor” o provoacă în rândul „celorlalți”.

În timpul stării de urgenţă reporterii îi căutau cu lumânarea pe bătrânii amărâți, târându-și cărucioarele după ei, pentru a-i admonesta că încalcă consemnul sau că nu și-au „printat” declarația pe propria răspundere. Peste tot – pe stradă, în magazine, pe internet – iritarea față de bătrâni creștea. Acești oameni, care își numără zilele și ceasurile până la moarte, și pentru care „ieșitul afară” rămăsese una dintre puținele bucurii, erau puși la zid ca factori de infectare a societății.

Ura împotriva bătrânilor era alimentată de multă vreme, prin mesajele alarmante venite de la liderii politici ai lumii, care prevesteau prăbușirea iminentă a sistemelor de pensii, fără a lua totuși vreo măsură de încurajare democratică.

În străfundurile subconștientului social, moartea fiecărui bătrân devenise o ușurare. „Un om în minus, o porție de mâncare în plus.” Așa se explică elanul luat de eutanasie. Procedurile se simplifică de la un an la altul: sinuciderea asistată a devenit azi la fel de banală ca luarea tensiunii. Ți se creează toate condițiile: doar să pleci odată!

Epidemia de coronavirus accelerează această cursă a morții. Un grup american de lobby în favoarea eutanasiei a propus aprobarea sinuciderii asistate prin Skype.
Nu suntem departe de ziua în care se va stabili prin lege o vârstă limită, la care, indiferent de starea de sănătate, oamenii să fie eutanasiați. Desigur, cu tot respectul, înconjurați de cei dragi, care își vor șterge o lacrimă complezentă, în timp ce pe fundal va răsuna „Rugă pentru părinți”.

La celălalt capăt al vieții, epidemia i-a băgat în priză și pe aborționiști. Sesizând oportunitatea și invocând lipsa de cadre medicale, ei cer legalizarea avortului „casnic”.

Virusul din Wuhan a mirosit de la o poștă a progresism de la primele imagini primite și distribuite cu entuziasm în toată lumea, ale Pământului nepoluat, văzut din satelit, după primele săptămâni de izolare.

Sute de secte începuseră să militeze pentru extincția omenirii cu scopul de a salva Pământul. Ele consideră epidemia o binecuvântare.
„Pământul se vindecă.
Aerul și apa se curăță.
Corona este tratamentul.
Oamenii sunt boala.”

Alții ca Greta Thunberg sau Extinction Rebellion, mai „moderați”, cereau ca întreaga planetă să devină „verde” până în 2050. Politicienii au ascultat și și-au luat angajamentul. Ușor de promis, greu de ținut. Înseamnă punerea pe butuci a 90% din industria lumii, adică o catastrofă economică și un dezastru social.

Coronavirusul a picat la țanc. A oferit pretextul perfect pentru închiderea industriilor, care poluau, poate, dar susțineau nivelul de trai al oamenilor.

Veștile despre trilioanele de euro și dolari care se pregătesc la nivel planetar pentru refacerea economică post-pandemie nu este cazul să ne înșele. Tot mai multe voci – printre care ONU sau Agenția Internațională pentru Energie (AIEA) – cereau ca acest purcoi de bani să fie folosit pentru o „revoluție verde” a economiei. Adică să fie dirijați doar spre firmele care produc echipamente ecologice.

Acest fapt va duce la o scumpire generalizată și la plafonarea nivelului de trai undeva foarte jos, spre bucuria celor câteva companii „alese”, care, pe lângă subvențiile grase, vor beneficia și de mână de lucru ieftină.

Un alt efect care umple de bucurie inimile progresiștilor este impulsul dat interzicerii banilor fizici. „Banii cash sunt murdari la propriu, sunt cei mai periculoși când e vorba de răspândirea unei epidemii”, spunea Adrian Vasilescu, consilierul de strategie al guvernatorului BNR pe 8 martie 2020. Isteria Covid nici nu începuse.

Plata cu cardul va deveni foarte curând obligatorie, cum este deja în mai multe locuri. Ori, banii și accesul liber la banii personali sunt un element crucial al libertății personale.

Cardul presupune un intermediar între bani și proprietarul lor de drept: banca. Aceasta îți poate bloca accesul la bani, la solicitarea statului, lăsând loc abuzurilor. Astăzi, când ANAF îți pune poprire pe conturi fără mandat judecătoresc, poți supraviețui cu niște bani gheață puși de-o parte. Nu vei mai putea.

În plus, după secretul bancar, siguranța bancară e și ea pe cale să devină un basm: prin dobânzile negative (tot mai frecvente), banca îți va fura legal din banii personali, pe care tu nu mai ai voie să îi ții în buzunar sau la saltea.

Progresismul este un Totalitarism deghizat, în care zeghea este înlocuită cu hăinuțe multicolore. Sub pretextul luptei împotriva epidemiei, statele se întrec să calce cu bocancii cele mai elementare (pleonasm necesar!) norme de libertate personală.

Pe principiul „virus chinezesc cu abuz chinezesc se combate”, tot mai multe state (inclusiv România) au aprobat urmărirea fără mandat a telefoanelor. După modelul chinez, Rusia folosește camerele cu recunoaștere facială împotriva virusului: doar la Moscova sunt o sută de mii. Occidentul, întotdeauna gata să-l acuze pe Putin de toate relele, de data asta tace mâlc. Pentru că Occidentul însuși pregătește utilizarea în masă a acestei tehnologii.

Zilele când cipul va deveni obligatoriu nu sunt departe. Mai aproape este însă vacccinarea obligatorie. Un grup de parlamentari s-a grăbit să scoată legea de la sertar încă din primele zile ale epidemiei. În fața respingerii sociale, au dat înapoi: nu era ÎNCĂ momentul. Dar, după ce Covid-ul va trece (când va fi asta, luni sau ani, nu se știe: Imperial College din Londra vorbea de 18 luni, Streinu-Cercel de un an), nimeni nu se va mai putea opune măsurii. Aceasta va deschide calea și către alte acte medicale obligatorii, cum ar fi, de exemplu, eugenia sau eutanasia. Sau cipul, menţionat adineaori.

Argumentul că o persoană nevacccinată reprezintă un pericol social este extrem de periculos. El poate fi folosit pentru a justifica o sumedenie de abuzuri sau alte mizerii ideologice. Același argument este folosit și în disputa legată de împărtășirea cu lingurița unică, pe care închiderea bisericilor (o altă bucurie a progresiștilor), în mod straniu, nu a domolit-o. Dimpotrivă. Pentru că miza „Războiului Linguriței” nu este sănătatea populației, ci lovirea Bisericii, prin desacralizarea Tainelor.

Dacă fiecare vine cu lingurița de acasă sau este împărtășit cu linguriță de plastic de unică folosință, asta nu înseamnă că Hristos nu mai este în Sfântul Potir. Dar este relativizat, este retrogradat de la rangul de Dumnezeu Viu, la cel de Simbol. Iar creștinul este transformat în superstițios.

Coronavirusul a dat aripi globalizării. Fostul premier britanic laburist, Gordon Brown, cerea deschis crearea unui fel de guvern mondial (evident, temporar!) pentru combaterea pandemiei. Peste trei miliarde de oameni (jumătate din populația planetei) s-au aflat în izolare. Închiși în casele lor, care au fost închise în țările lor, care au fost la rândul lor închise.

Singura „deschidere” o reprezentau telecomunicațiile. În special internetul.
Oamenii erau închiși ca niște albine într-un stup, disciplinați, fiecare în celula sa hexagonală, executând activitatea care i s-a indicat. Un rai al muncii și al supunerii fără crâcnire: Raiul Comunist. Iar de la Sillicon Valley, Marele Bărzăune supraveghea şi supraveghează orice zumzet din rețea.


Citiţi şi:

Băncile, Big Pharma, mogulii IT, nu au dat și nu vor da faliment

BILD, Germania: «Carantina a fost o greşeală uriaşă»

Cifrele și scopurile reale ale pandemiei

 

yogaesoteric
18 iulie 2020

 

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More