Criza pandemiei: marele transfer al bogăției
Se va petrece pentru a doua oară într-un interval de circa un deceniu: profiturile sunt privatizate, în timp ce pierderile se naționalizează și sunt suportate de cei aflați cel mai în nevoie. Asta le transmite investitorilor Scott Minred, unul dintre economiștii cheie de la Guggenheim Investments. Și asta face și economistul german Guido Hulsmann. Intervievat de Die Freie Welt, Hulsmann își pune întrebări legate de viabilitatea programului de ajutor pentru economie lansat de guvernul Germaniei – pentru început, 750 de miliarde de euro. Până la urmă, principiul este acelaşi ca și în SUA: în vremuri bune, profiturile se duc în buzunarele acționarilor; în vremuri de pandemie, pierderile se naționalizează.
Guido Hulsmann
Ai cui sunt banii din „pachetele” pentru relansarea economiei?
„Pachetul de împrumut al guvernului va fi de 750 de miliarde de euro. De unde vin acești bani? Sunt două surse principale: taxele și datoria publică. Statul nu poate să scoată acești bani din nimic. Pana la urmă acești bani vin de la cetățeni, sub o formă sau alta. Nu se prevede majorarea taxelor de această dată. De aceea, cred că cetățenii vor fi expropriați prin devalorizarea activelor lor financiare, cum s-a mai făcut și în trecut. Venitul din dobânzi se va reduce și mai mult. Economiile oamenilor vor fi taxate prin dobânzi negative, iar inflația va rade ce a mai rămas din agoniseala lor”, spune Hulsmann.
„Ca și în trecut, această redistribuire va fi justificată prin faptul că altminteri vom avea o prăbușire a piețelor financiare, care ar afecta și mai grav economia. Fără împrumuturile astfel finanțate de către cetățeni, multe companii ar falimenta și și-ar concedia angajații. Împrumuturile nu ar mai putea fi rambursate, iar astfel ar cădea băncile, ceea ce ar afecta alte companii. Pe scurt, am intra într-o spirală descendentă și la șomaj în masă. Cetățenilor li se va cere să achite nota de plată într-un fel sau altul. Li se va spune că fie finanțează împrumuturile pentru companii, fie vor avea de înfruntat colapsul economiei. Desigur, li se va spune că varianta cea mai bună este să sufere acum decât să se expună la riscuri și mai mari în viitor.”
„În acest fel se creează o aparentă plasă de siguranță. Este aparentă pentru că are efect doar pe termen scurt și consecințe grave pe termen lung. Cei 750 de miliarde de euro vor salva acum companiile care nu au făcut ce era necesar în ultimul deceniu, companii care nu și-au gestionat bine banii lor și banii investitorilor. Au mers pe ideea profitului pe termen scurt și și-au finanțat afacerile prin împrumuturi. Aceste companii incompetente sunt ținute acum în viață, iar cei care au fost cumpătați și au economisit vor fi obligați să achite din nou nota de plată. Riscul fondurilor pentru relansarea economiei este că investim și mai mult în proiecte care erau deja neviabile și conduse de niște aventurieri. Este limpede ce înseamnă asta pentru viitor”, spune Hulsmann.
„Totul se coroborează cu faptul că cheltuielile guvernamentale sunt notorii pentru ineficiența și corupția lor”, mai spune economistul.
„Este o greșeală să evităm problemele pe termen scurt și să acceptăm riscul unor probleme mai mari pe termen lung, în special când în joc sunt banii contribuabililor. Însă exact asta facem de decenii. Acest joc s-a limitat inițial la bănci și finanțe și nu era observat decât de experți. Începând din 2008, acest joc se joacă însă pe scară largă și a intrat în atenția publicului. Este un joc prostesc. Beneficiază de pe urma lui niște agenți ce au legătură cu guvernul, însă cetățenii obișnuiți nu obțin nimic de aici pe termen lung. Ar fi bine să gândim total diferit. Până de curând, germanii erau gata să iasă din case în perioada gripelor de iarnă și să-și asume riscul să ia boala. Dacă nu vrei să accepți niciun risc acum, vei avea parte și de gripă, și de criză pe termen lung” , mai spune Hulsmann.
Guvernele și băncile centrale îi pedepsesc pe cei cumpătați
„Federal Reserve îi pedepsește pe cei cumpătați”, scria The Wall Street Journal, pe 26 aprilie, plecând de la aceeași teză ca și Hulsmann. „Fed va mobiliza 1,45 trilioane de dolari pentru a-i sprijini pe investitori cumpărându-le datoriile – este mai mult decât programul din 2008. Suma include 750 de miliarde de dolari pentru a cumpăra obligațiuni cu risc mare, ceea ce este o intervenție fără precedent pe piața creditelor private. Pomparea a trilioane de dolari în împrumuturi pentru corporații și chiar în obligațiuni corporative cu risc mare va distorsiona piețele. Nu este o îngrijorare abstractă. Rezultatul va fi o accelerare a unor transferuri de bogăție: de la clasa de mijloc către cei bogați şi de la cei prudenți la cei necumpătați. Transferul de la clasa de mijloc la cei bogaţi continuă o tendință începută la criza financiară din 2007-2009 (…) Împiedicând falimentul unor asemenea companii, Fed face mai multe pentru acționari și ceilalți creditori decât pentru angajații companiilor”, scrie The Wall Street Journal.
Iată și un exemplu despre cum vor acționa pachetele de sprijin pentru relansarea economiei. Ne ajută tot The Wall Street Journal. Este vorba despre compania de croaziere Carnival, cea mai mare din lume, cea care deține compania Costa (cu nava Costa Concordia, naufragiată în Italia, în 2012) sau nava Diamond Princess (cea cu pasagerii infectați cu coronavirus). În urma ultimei pățanii, vulturii de la Wall Street au început să dea târcoale companiei, la începutul lunii martie. Carnival avea nevoie de bani, iar banca centrală americană i-a dat acești bani. Apoi, cu garanțiile statului american în spate, Carnival a reușit să împrumute de pe piețe mai mult decât avea nevoie pentru a rezista. Decizia Fed de a ajuta o companie de croaziere de lux, deloc o companie strategică, i-a luat pe mulți prin surprindere. Carnival ar fi putut să aplice pentru insolvență și reorganizare și să-și restructureze datoriile. Faptul că a primit ajutorul de la stat i-a făcut pe mulți să-și pună întrebări despre relațiile pe care acționarii le au la vârful puterii.
Imposibila reîntoarcere la capitalismul de până mai ieri
Tot despre iertarea de datorii pe spezele clasei de mijloc și a celor în nevoie vorbește Scott Minred, economist la Guggenheim Investments, într-o scrisoare adresată investitorilor.
Să nu ne așteptăm la o revenire rapidă a economiei, până la finalul anului, spune finanţistul. „Peste patru ani, economia își va reveni la nivelul de activitate din ianuarie 2020. Este nerealist să ne gândim la o revenire rapidă”. El estimează că măsurile luate de guvernul SUA și Federal Reserve pentru susținerea companiilor americane, cu mii de miliarde de dolari pentru împrumuturi, cu cecuri oferite americanilor aflați în carantină, cu iertarea de datorii a celor mai lovite afaceri, toate acestea vor fi un eșec, câtă vreme multe dintre restricțiile impuse economiei vor dura până în 2022, când va fi posibilă vaccinarea în masă. Până la acel moment, activitatea economică se va relua etapizat și nu fără dispute politice, căci fiecare partid își va dori reluarea activității donatorilor cei mai importanți. În plus, reluarea creșterii economice va fi împiedicată de scăderea încrederii consumatorilor, loviți de șomaj și de consecințele psihologice ale pandemiei. „Puțini oameni se vor duce să-și cumpere o mașină imediat ce vor ieși din izolare, puțini vor merge la cinema. Impactul crizei asupra consumatorilor va fi atât de mare, încât va afecta nivelul de trai vreme de un deceniu”, scrie Minred.
De ce greșesc banca centrală și guvernul SUA? „Nu poți spune că Federal Reserve nu are intenții bune, că încearcă să facă aproape orice într-o perioadă de criză, însă consecințele nedorite ale politicilor băncii centrale sunt considerabile”, inclusiv susținerea unor companii zombie care nu sunt viabile și care împiedică afacerile inovatoare.
„De acum, Federal Reserve va credita pentru totdeauna corporațiile americane. Teama mea este că această eroare va avea implicații pe termen lung pentru societatea noastră”, scrie Minred.
„Federal Reserve și Departamentul Trezoreriei au creat un nou hazard moral prin naționalizarea riscului împrumuturilor. SUA nu vor putea să se întoarcă la capitalismul pieței libere așa cum îl știam înainte de aplicarea acestor politici. Va urma o perioadă a aruncării vinei ce va avea ample implicații politice și sociale. Pe măsură ce crește, bilanțul deceselor va fi folosit ca muniție politică. Să spui că oamenii au murit de coronavirus din cauza Washingtonului este o tactică eficientă. După Războiul Civil, politicienii fluturau o cămașă însângerată pentru a le aminti alegătorilor că trebuie să-i voteze pe republicani, dacă vor să cinstească memoria celor căzuți în luptă. Meritat sau nu, administrația republicană de azi nu va putea să se sustragă din această polemică. Așa cum administrația Hoover a suportat consecințele marii crize economice din anii 1930, poate că și pandemia va fi văzută ca un eșec al Washingtonului. în cele din urmă, va avea loc o revoltă populistă împotriva marilor inegalități de avere și venituri. Va crește presiunea pentru ca politicienii să ofere mai multă protecție socială, servicii medicale, siguranța locului de muncă și poate chiar să instituie un venit minim garantat. Singura mea teamă este că toate acestea se vor face într-un mod neproductiv pe termen lung. Aceste programe vor stimula reducerea productivității. În schimb, politicienii ar fi necesar să facă reforme fundamentale în economie, pentru a relua creșterea și a reduce inegalitatea.”
Revolta preconizată de economistul de la Guggenheim Investments va porni de la cei mai loviți de criza ce începe. „Muncitorii tineri cu slujbe prost plătite sunt cei ce vor duce greul crizei economice. Aceștia sunt oamenii care rezistă cel mai puțin la întreruperea salariului.”
Marele Război nedeclarat, generalii și soldații lui
Avem mai sus trei mesaje – de la un reprezentat al școlii austriece, de la jurnaliștii financiari americani și de la un finanțist de la unul din marile fonduri de investiții. Toți deplâng același aspect – la bine, corporațiile se rup de societate, iar la rău își împart pierderile cu restul societății.
Aceasta a fost rețeta revenirii din criză aplicată în ultimele decenii, și așa va fi și acum. Va diferi doar modul în care agenții pentru relații cu societatea ai corporațiilor le vor spune simplilor cetățeni ce sacrificii vor avea de făcut. În ultimele decenii, acești agenți ai corporațiilor sunt politicienii. Miza guvernării în această perioadă este mare. Dincolo de riscurile gestionării epidemiei, politicienii și companiile întrezăresc beneficiile „pachetelor de relansare”, miliarde de dolari (inclusiv pentru statele cu economii mai firave) care pot fi împrumutați sau chiar primiți ca granturi sub o supraveghere mai puțin atentă, cu posibilitatea de a obține profituri importante în perioada de relansare.
Prețul ieșirii din criză va fi mai mare decât în 2008, iar, după cum s-a văzut, miliardele de mai sus vor fi plătite de clasa de mijloc, oricât de firavă ar fi ea. Acum prețul va fi mai mare pentru că, dincolo de bula economică ce urma să se spargă oricum și dincolo de criza provocată de izolarea la domiciliu, se mai adaugă un război economic pe viață și pe moarte între SUA și China. Epidemia nu a făcut decât să grăbească momentul alegerii taberelor și al lansării atacurilor. Guvernul Japoniei a început să finanțeze deja retragerea unor companii din China. O vor face și SUA, o va face și Europa.
Acest război economic poate explica și susținerea de care se bucură și se vor bucura marile corporații înclinate spre asumarea riscurilor și așa-zișii „campioni industriali” americani sau europeni (pe care Angela Merkel și Nicolas Sarkozy s-au înțeles să-i creeze și să-i sprijine) – ei sunt generalii și amiralii din prima linie a acestui război, vegheați din spate de statul major al guvernelor, al marilor bănci și de armatele convenționale. Cine va plăti pentru acest război, pentru retragerea companiilor vestice din China, pentru ajutoarele pentru campionii industriali Boeing, Airbus Siemens-Alstom etc.? O vor face tot cei care au rămas fără loc de muncă la mutarea anterioară a acelorași companii în Asia, adică cei care sunt soldații în acest război – contribuabilii care vor plăti prin pierderea locurilor de muncă, inflație, legislație a muncii mai dură, beneficii sociale mai puține, mici afaceri înghițite de peștii cei mari. Dar, pentru moment, simplii contribuabili stau încă liniștiți în carantină și, în nu puține țări, ies la balcon la ora 20.00 pentru a-i aplauda pe „cei din linia întâi”, neștiind că ei sunt de fapt eroii unui război ce a început în 2007-2008 și în care acum doar s-a deschis un nou front.
Citiţi şi:
Epavele Europei: cum se scufundă Euro și UE, în timp ce marii şobolani încearcă să se salveze
Băncile, Big Pharma, mogulii IT, nu au dat și nu vor da faliment
Criza Covid-19 arată că, de fapt, «noi, europenii» este o perfectă «formă fără fond» (I)
yogaesoteric
23 iulie 2020