Cugetări pline de înţelepciune ale părintelui Arsenie Boca

 

Părintele Arsenie Boca a devenit în ultimii ani un adevărat fenomen pentru români. El reprezintă o figură emblematică în istoria recentă a poporului nostru. Preotul care a slujit la mănăstirile Prislop şi Brâncoveanu şi a fost deţinut politic în anii ʼ50 este considerat un sfânt de tot mai mulţi dintre cei care ajung să se roage la mormântul lui. Cugetările sale au ajuns şi ele cuvinte de căpătâi pentru credincioşi.

Părintele Arsenie Boca a lăsat posterităţii o serie de manuscrise şi cărţi în care le-a vorbit oamenilor despre credinţă, dragoste, milostenie şi despre rânduielile vieţii.

Iată câteva dintre cele mai frumoase cugetări pe care Arsenie Boca ni le-a lăsat:

„A fi fericit înseamnă a-l face fericit pe celălalt.”

„De cârma conştiinţei atârnă totul. Dacă nu ai ordine în conştiinţă, nu poţi avea ordine în viaţă.”

„Iubeşte smerenia, că prin ea Dumnezeu îţi va acoperi păcatele. Smerenia este sarea virtuţilor.”

„Toate diamantele lumii sunt un gunoi faţă de o clipă petrecută în lumina dumnezeiască.”

„Oare ştii, omule, că din prima şi până în ultima zi a vieţii tale alergi mereu? Îţi transporţi sufletul spre limanul Împărăţiei lui Dumnezeu, în căruţa trupului tău. Fii hotărât! Urmăreşte şi ai să vezi cât poate un om care vrea să fie curat.”

„Când vin necazurile, tu să rosteşti: aşa este necesar.”

„Fă binele şi aşteaptă răul.”

„Fără îndoială, la ziua Judecăţii nu vom fi întrebaţi ce-am citit, ci ce-am făcut; nici dacă am vorbit cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine.”

„Nu suntem născuţi de timp, ci de veşnicie. Aşa se face, că avem într-o fărâmă de ţărână şi celălalt tărâm. Deşi trăim o vreme îmbrăcaţi de lumea aceasta, totuşi ni se petrec clipe când fratele vis şi sora moarte ne dau târcoale şi ne despică făptura în două.”

„Viaţa înfrânată duce la redobândirea sănătăţii, încât să poţi deosebi binele de rău.”

„Rugăciunea e respiraţia sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor.”

„Cea mai grea luptă în viaţa aceasta nu este alta decât biruirea de sine. Căci biruirea de sine duce la propăşirea binelui.”

„Când te scoli dimineaţa din somn, gândeşte-te că Dumnezeu îţi dă ziua pe care n-ai fi putut să ţi-o dai singur şi pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua ce ţi s-a dat şi adu-o drept jertfă într-o rugăciune de mulţumire şi de cerere bună.”

„Oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de oameni să părăsească păcatul. Acum judecaţi, care şi de cine să asculte întâi: Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu?”

„Oare de ce vin oamenii aşa de în silă la spovedit? – Fiindcă ştiu că li se cere lepădarea de păcate. Ori lor le plac păcatele mai mult decât înfrânarea de la ele.”

„Nu e un biruitor mai mare pe pământ decât acela care se biruieşte pe sine însuşi şi domneşte asupra patimilor sale.”

„Când Mântuitorul porunceşte iubirea de vrăjmaşi, El n-o face ca să te îngenuncheze în faţa celui rău, ci ca să te elibereze de răul din tine şi în felul acesta să-l limiteze.”

„În conştiinţa strâmbă şi ceea ce e drept se strâmbă.”

„Dă-ţi osteneala să suferi cu răbdare lipsurile şi slăbiciunile altora, oricare ar fi ele, pentru că şi tu ai multe din acestea pe care e nevoie să le sufere alţii.”

„Să nu laşi nici pe fratele tău să se culce întristat împotriva ta, nici tu să nu te culci scârbit împotriva lui, ci mergi şi te împacă cu fratele tău.”

„Nu există vrăjmaş mai mare pentru om decât omul însuşi şi de nimic să nu se teamă omul ca de el însuşi. Cine îşi stăpâneşte simţămintele, acela îşi petrece viaţa în pace.”

„În cadrul familiei există o gamă întreagă a desfrânării, prin aşa-zisele aberaţii sexuale, încât se pune accentul numai pe plăcerea sexuală, nebunească, care devine o a doua natură a soţilor, încât ajung sărăciţi de putere şi robiţi de durere.”

„Plăcerea, căutată numai pentru ea însăşi, cheamă repetarea din ce în ce mai deasă a actului, până ce ajunge la distrugerea sistemului nervos. Mai mult chiar: ea aprinde organismul şi-l împinge până dincolo de posibilităţile sale funcţionale; ea cere extenuarea şi atrage urmările ei, aberaţiile şi nenumitele perversiuni; ea provoacă frângerea oricărei cenzuri morale şi-şi duce supuşii până la doaga nebuniei.”

„Iubirea nu are marginile omului, nici spaţiul, nici timpul. Nu piere niciodată, e puternică, încât străbate dincolo de mormânt şi ajunge pe cel iubit. Străpunge iadul, care nu-i poate sta împreună şi străbate cerul.”

„Nimeni nu-i atât de înţelept să se poată îndruma singur, dar se cade să ne suferim, să ne mângâiem şi să ne ajutăm, să ne învăţăm şi să ne îndrumăm unii pe alţii. Ceea ce te face atât de supărăcios nu-i zelul pentru aproapele [tău], ci o iubire de sine, năzuroasă, arţăgoasă, posomorâtă. Pietatea cea adevărată e blajină şi răbdătoare, fiindcă ea te arată cine eşti….”

„Închide-i gura celui ce bârfeşte la urechile tale, ca să nu săvârşeşti păcat îndoit împreună cu acela: pe tine obişnuindu-te cu patimă pierzătoare, iar pe acela neoprindu-l de a flecări împotriva aproapelui.”

„Dacă pe unii îi urăşti, pe alţii nici nu-i iubeşti, nici nu-i urăşti, pe alţii iarăşi îi iubeşti dar potrivit, şi în sfârşit pe alţii îi iubeşti foarte tare, din această neegalitate se cunoaşte că eşti departe de dragostea desăvârşită care cere să iubeşti pe tot omul la fel deopotrivă.”

Citiţi şi:

Părintele Arsenie Boca – un Serafim de Sarov al României

Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca

Cinci profeţii semnificative ale Părintelui Arsenie Boca despre România

 

yogaesoteric
18 aprilie 2020