Cultura fricii și sociologia emoțiilor (II)
Citiţi prima parte a articolului
Tehnologizarea excesivă a vieții sociale, cea mai sigură cale către dezumanizare
Covid-19 este descrisă ca fiind „prima pandemie majoră din epoca social-media”. Cu alte cuvinte, omenirea ar face bine să se pregătească pentru următoarele! Se poate constata deja că această costisitoare solicitare pentru umanitate se hrănește aproape exclusiv cu social-media, chiar pare a se manifesta o simbioză perfectă între cele două. Ce poate fi mai util pentru social-media și pentru guverne? Să rămâi blocat în casă, prizonier al platformelor oficiale sau semioficiale de comunicare virtuală. De comunicare a ce? De comunicare a restricțiilor, indicațiilor, obligațiilor și a noului conținut relevant oficial, fără discuție.
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează social-media, este necesar să se cunoască de către toată lumea că acest important segment media, poate cel mai important, este plin de roboți (bots) care de fapt răspândesc știrile false, alarmiste, sporind anxietatea covid-19. Recent, Facebook, Reddit, Google, LinkedIn, Microsoft, Twitter și YouTube s-au angajat să elimine dezinformarea legată de coronavirus de pe platformele lor.
Asta dovedește de fapt altceva și anume, pe de o parte cooperarea lor prin coordonarea acțiunilor, iar pe de altă parte dorința de cenzură brutală și implacabilă, interesul de a nu lăsa să treacă nimic din ceea ce nu se califică drept conținut oficial acceptat și verificat. În vremuri tulburi, social-media ar fi necesar să ajute la distribuirea cunoștințelor vitale maselor. Dar, din păcate, aceasta vine cu o puternică dezinformare, practic cea mai eficientă formă de manipulare și propagandă din toate timpurile se realizează astăzi prin intermediul rețelelor de comunicare virtuală.
Boții sunt de obicei gestionați de programe automate numite „campanii” bot, care utilizează tehnologii de machine learning, iar aceste campanii sunt controlate încă de operatori umani. Procesul de creare a unei astfel de campanii este relativ simplu, mai mult, în economia subterană a hackerilor, serviciile acestea sunt disponibile pentru închiriere. Scopul campaniilor de tip bot este evident, ele creează tulburare socială prin exacerbarea emoțiilor, prin răspândirea dezinformării și prin manipulare. Aceasta crește cu siguranță anxietatea publicului, frustrarea și confuzia în rândul maselor.
De obicei, în contextul mesajelor care au ca subiect covid-19, roboții (bots) răspândesc dezinformarea prin două tehnici principale. Prima implică crearea de conținut, în care roboții încep postări noi cu imagini care validează sau reflectă tendințele existente la nivel mondial. La începutul pandemiei postările erau pline de fotografii ale coșurilor de cumpărături umplute cu mâncare sau ale rafturilor goale ale supermarketurilor. Bineînțeles că aceasta a generat anxietate, a confirmat ceea ce oamenii au citit și din alte surse, iar apoi a acționat ca un trigger pentru declanșarea cumpărăturilor compulsive, iraționale.
A doua tehnică implică mărirea conținutului deja expus. În acest sens, roboții se fixează pe fluxurile de știri oficiale ale guvernelor și pe site-urile de știri pentru a posta comentarii malițioase vădit deplasate și extremiste, cu scopul de a semăna discordia și confuzia. În acest context toxic, degradat și maculat, nicio opinie critică nu se mai poate formula, niciun comentariu nevinovat nu va rămâne fără un răspuns agresiv și descurajator.
Se practică pe scară largă, mai ales în Occident, reintroducerea tweet-urilor alarmante sau se supra-adaugă comentarii și informații false pe conturi false de Instagram în scopul de a stârni frica, panica sau furia printre utilizatori. Peste tot pot fi văzute conturi anonime, create recent, în fapt bots care comentează despre un eveniment șocant sau despre o nedreptate socială cu care se confruntă „cei dragi”. Un exemplu elocvent este cel legat de arestarea abuzivă și uciderea cetățeanului american de culoare George Floyd. Acest eveniment nefericit a servit apoi unor scopuri politice stricte și a fost exploatat tehnico-științific în consecință.
În prezent, este pur și simplu imposibil să găsim adevărata sursă a campaniilor de dezinformare bazate pe acești bots. Acest aspect poate fi realizat numai prin cooperarea deplină a tuturor companiilor de social media și a guvernelor, ceea ce, bineînțeles, nu este cazul. Aceasta pentru că motivele unei campanii de bots pot varia de la exploatarea de vulnerabilități ale adversarilor politici, până la exercitarea controlului geopolitic regional sau chiar global.
„Credem că astfel de conexiuni facilitate de tehnologia socială ne vor ajuta pe toți să rămânem cât mai sănătoși în aceste vremuri. Deși cercetarea în acest sens nu este cuprinzătoare, credem că este util să folosim tehnologia socială pentru a atenua efectele singurătății și izolării pentru cei bolnavi” (Jonathan Kanter, Director al Center for the Science of Social Connection, University of Washington).
Astfel de sloganuri sunt prezente peste tot în mass-media și suntem intoxicați cu ele zi de zi. Oamenilor bolnavi nu le sunt necesari decât apropiații lor, familia, și pentru cei care își doresc, duhovnicii lor și contactul nemijlocit cu alți oameni. Este de bun simț că acestor bolnavi nu le poate fi folositoare nicio tehnologie, oricât de sofisticată, care emulează un surogat de contact social și de comunicare.
Abundența experiențelor digitale și sociale de divertisment, stimularea constantă și continuă, presiunea teribilă de a răspunde solicitărilor primite de pe aceste platforme nefaste, de cele mai multe ori în timp real, te fac să te întrebi dacă nu cumva chiar aveai cu cine să comunici dacă ele nu ar fi existat. Eficiența lor și viteza cu care câștigă teren în aceste vremuri tulburi ne devoalează că aceste platforme sunt create pentru a crea dependență.
Prin urmare, este evident că ele funcționează în detrimentul relațiilor noastre reale. Prin mijlocirea lor poți fi într-adevăr în permanență în contact cu părinții, frații, surorile, prietenii aflați la mare distanță, dar și ei se arată la fel de neîmpliniți în viața de zi cu zi ca și tine, scufundați fiind în aceeași paradigmă socio-tehnologică.
Este la fel de adevărat că pentru o persoană cu un discernământ nealterat, cu o stare psihică stabilă și o personalitate puternică, această nouă eră tehnologică oferă un acces spectaculos și atractiv la informații semnificative și la cunoaștere ca niciodată altcândva în istorie, dar este important să luăm în considerare și costurile psihologice ale utilizării excesive, mai ales la copii și la tineri, dar și la persoanele în vârstă, astfel încât să putem implementa modele mai sănătoase de utilizare a tehnologiei și a noilor interacțiuni sociale.
Un alt efect al acestei creșteri a conectivității la rețelele de comunicare virtuală și a activității pe aceste platforme este faptul că, deși în fapt sunt în realitate singuri și neajutorați, oamenii nu se simt niciodată cu adevărat singuri și neocupați – pentru că există întotdeauna o nouă postare pe Facebook de citit, un nou joc de continuat și de finalizat sau, mai grav, un nou serial de pe Netflix de consumat.
Acest aspect nu numai că favorizează menținerea problemelor psihologice, dar mai mult, le și amplifică și le dezvoltă, prin suprimarea nevoii de a aborda rădăcina problemei. Într-un final vom avea o frustrare în plus și mai puține activități care ne lasă să ne simțim împliniți și realizați, deoarece cea mai mare parte a timpului nostru se petrece consumând senzații și emoții, mai degrabă decât analizând sau creând ceva.
În acest fel este mult mai ușor ca populația să evite confruntarea cu realitatea și procesarea experiențelor subiective nefaste și este mai puțin necesar să fie implicată în procese de gândire critică, cu atât mai puțin să ia atitudine. Și iată, exemplu de atitudine socială în contextul recent al suprimării intempestive, nejustificate, nedrepte și criminale ale cvasitotalității drepturilor și libertăților cetățenești!
Este pentru prima oară în istorie când oamenii reacționează mai prost chiar decât peștii, care mai întâi încearcă să scape din plasă, iar abia dacă nu reușesc, mor zbătându-se pe uscat. Pur și simplu nu găsesc vreo justificare acestei acceptări tacite și în masă a suspendării abuzive a libertăților cetățenești cele mai elementare.
Social-media a afectat toate relațiile dintre oameni, deoarece, prin necesitatea imediată a comunicării, scade nevoia persoanei de angajament. Planificarea, analiza, atribute ale inteligenței și ale calității cognitive, sunt acum inutile. Orice participant al unui grup care își atribuie o autoritate, în mod justificat sau nu, poate iniția, suprima, întârzia sau contamina o manifestare socială până de curând considerată normală. În cele din urmă, chiar dacă nu imediat, aceasta va reduce capacitatea noastră de a lua în considerare opțiunile cele mai favorabile, de a lua decizii și de a acționa responsabil.
Cu adevărat îngrijorător este că toate aceste campanii diabolice împotriva umanității sunt duse de la nivel instituțional și nu sunt deloc inițiative ale unor particulari dezaxați. Un raport din 2019 publicat de cercetătorii de la Oxford Internet Institute a dezvăluit o tendință îngrijorătoare în „organizarea de activități de manipulare socială de către guverne și partide politice”.
Acest raport dezvăluie campaniile de manipulare organizate de social-media care au avut loc în 70 de țări în 2019, în 48 de țări în 2018 și în 28 de țări în 2017. În fiecare țară, există cel puțin un partid politic sau o agenție guvernamentală care utilizează social-media pentru a modela atitudinile publice și răspunsurile sociale pe plan intern.
Pe măsură ce omenirea se luptă pentru a face față coronavirusului, multe guverne apelează la instrumente din domeniul Inteligenței Artificiale (AI) sub pretextul cercetării medicale și pentru a gestiona mai bine sănătatea publică, implementând pe scară largă și fără niciun control cetățenesc soluții tehnice pentru urmărirea contactelor persoanelor, urmărirea simptomelor populației, pentru a da certificate de imunitate, precum și alte aplicații care acum sunt în curs de desfășurare. Aceste tehnologii sunt cu siguranță promițătoare la prima vedere, dar ar fi necesar să fie implementate în moduri care să nu submineze drepturile omului.
Neavând încredere în comunicatele oficiale, o parte dintre oameni caută în mod natural informații despre sănătate pe Internet pentru a-și compensa anxietatea legată de această pandemie. Dar conținutul Internetului mai ales în ceea ce privește „evenimentele sensibile” este în mare parte dirijat și urmează conținuturile oficiale. Mai mult, toate platformele de social-media profilează și formează obiceiurile de căutare ale utilizatorilor canalizându-i tot spre conținuturi cu caracter mainstream. Așa încât este nevoie de o mare abilitate de căutare, dublată de un discernământ ridicat pentru a reuși să ai acces la informații cu adevărat relevante, obiective și de calitate în ceea ce privește subiectele sensibile.
Ceea ce ar fi necesar să ne preocupe este constatarea că, spre exemplu pe YouTube, știrile și informațiile despre sănătate cu un grad extrem de politizare primesc în medie de la utilizatori mai multe implicări publice sub formă de comentarii decât orice alt tip de videoclipuri. Cu alte cuvinte, utilizatorii par a fi deja captivi formulelor de pseudo-dialog social întreținute de motivații de ordin psihologic și care în final accentuează anxietatea generală.
Concluzii. Uși deschise către Lumea cea Nouă
Da, se pare că am pus piciorul, în sfârșit, aduși de către corăbiile negustorilor de sclavi, pe țărmurile Lumii Noi cu realitate variabilă, covid-19. Trăim fără îndoială într-o lume plină de nedreptate și de suferință care are toate atributele unei lumi distopice. Costul vieții crește în paralel cu neliniștea generalizată în confruntarea cu o tiranie impersonală, pusă pe seama unui virus. Se invocă ideea că supraviețuirea umanității, atât la nivel personal, cât și ca societate, necesită distanțare socială și izolare fizică. Toți cetățenii sunt chemați la realizarea unui scop comun de către o interfață politico-medicală care nu-și poate ascunde incompetența și reaua-voință. Nu știm cine sau ce se află în spatele acestei interfețe. Se vorbește peste tot despre efort colectiv și despre muncă în echipă în timp ce ni se refuză contactul social. Ni se impune izolarea dar se vorbește cel mai mult despre auto-izolare.
Nimeni nu vorbește despre izolarea de sine care pare a fi o consecință majoră a acestei agresiuni sociale. Ni se refuză ceremoniile și sărbătorile tradiționale, iar cele religioase ni se refuză cu brutalitate. Ni se spune că ne aflăm în blocaj din cauza acestei pandemii, dar uităm sau nu ne dă deloc de gândit că orice închisoare sau lagăr este de fapt un blocaj. Conducători înlăcrimați ne anunță cu părere de rău la televizor că nu toți vom supraviețui acestei confruntări.
Alt mesaj oficial repetat cu obstinație este acela că, de-acum încolo, „totul va fi permanent diferit”. Cu alte cuvinte, este nevoie să ne luăm rămas bun de la tradiție și de la alte formule „anacronice” de umanitate. Se insistă paroxistic pe separarea de familie: cei bătrâni să fie dați de-o parte, nu sunt de încredere, deci îi „protejăm” prin izolare. La atât de multă treabă de făcut se mai strecoară și scăpări: ne îngrijorează sănătatea fizică a părinților noștri dar uităm de cea emoțională, la fel de importantă.
Incertitudinea cu privire la viitorul locurilor de muncă și al micilor întreprinderi este extrem de stresantă pentru cei în cauză. Guvernanții invocă faptul că nu am mai fost în această situație niciodată și durează un timp până „o să găsim o modalitate de a ne da seama ce este de făcut”. Până atunci, „cu toții facem sacrificii pentru a ne asigura viitorul!”. Desigur, este deja de notorietate că sacrificiile făcute de către guvernanți nu există.
Viitorul, dacă vrem să avem parte de vreunul, este necesar să se structureze pe concepte și acțiuni foarte simple și foarte clare: revenirea la principii ferme și la tradiție, revenirea imediată la viață socială, refuzul ferm al alternativelor la normalitate și al realităților alternative, combaterea a tot ce se pretinde nevăzut și necunoscut, refacerea și protejarea familiilor, refuzul ferm al separării de familie, căutarea de semnificații și de soluții de către oameni, nu de către autorități, refuzul imediat al soluțiilor oficiale care se pretind „necesare, dar dureroase”.
Autor: Laurențiu Niculescu
Citiți și:
Interviu cu Jean Tardy despre Marea Resetare: «O formă de control social complet» (I)
Un român, fost expert OMS, acuză! Pandemia cu Coronavirus din perspectiva prof. dr. acad. Traian Ionescu, epidemiolog…
yogaesoteric
19 februarie 2021