Topul celor zece mituri despre ‘încălzirea globală’

 

Mitul 10. E cam cald aici!

Atunci când actorul Henry Youngman a fost întrebat „Ce mai face soția?”, el a răspuns „Prin comparație cu ce?”. O presă mai critică ar pune aceeași întrebare în legătură cu temperatura. Temperaturile actuale sunt mai ridicate în comparație, să zicem, cu anii ’70 sau cu Mica Eră Glaciară (între 1200 și sfârșitul secolului al XIX-lea) sau cu două mii de ani în urmă. Dacă luăm alte puncte de reper, de exemplu, anii ’30, sau anul 1000 sau 1998, putem spune că, în prezent, este răcoare. Răcirea ne oferă o imagine mult mai înspăimântătoare, având în vedere că o nouă eră glaciară ar fi cu adevărat catastrofală, în timp ce, de-a lungul istoriei, perioadele de încălzire au fost întotdeauna asociate cu prosperitatea. Poate de aceea ecologiștii au încercat să ne sperie mai întâi cu „răcirea globală”.

Mitul 9. Anii ’90 au fost deceniul cel mai călduros înregistrat vreodată.

Această afirmație, destinată celor mai sperioși și cu intelectul mai leneș, ignoră numeroși factori evidenți. Desigur, „înregistrat” înseamnă „de când efectuăm înregistrări fiabile ale temperaturii”, ceea ce, în general, reprezintă o perioadă relativ scurtă. De asemenea, Academia Națională de Ştiințe a dezmințit această informație în 2006. Mai mult, fostele stații rurale de măsurare a temperaturii înregistrează temperaturi mai ridicate abia după decenii de creştere a densităţii lor (dezvoltare). Măsurarea „temperaturilor medii globale” pare să fi fost afectată la începutul acelui deceniu, când au fost deconectate sute de stații meteorologice (multe dintre acestea din zona sovietică a Arcticii).

Mitul 8. Ştiința a decis: CO2 produce încălzirea globală.

Din punct de vedere istoric, concentrația de CO2 din atmosferă crește după ce începe încălzirea, nu înainte. Cel mai simplu mod de a evita o dezbatere reală a cauzelor încălzirii globale este de a pretinde că această dezbatere a avut loc și că s-a ajuns la un „consens” (nu se specifică în legătură cu ce). Dacă problema este cu adevărat clarificată, de ce nu renunță cercetătorii la cele cinci miliarde de dolari din banii contribuabililor, pe care îi primesc anual, pentru a studia clima? Aspectele cu care oamenii de știință sunt de acord sunt puține şi nu spun mai nimic despre încălzirea globală provocată de om.
Concret, ei au căzut de acord că
(1) temperatura medie globală este probabil cu 0,6°Celsius (sau 1° Fahrenheit) mai mare decât în urmă cu un secol;
(2) nivelurile concentrației de CO2 în atmosferă au crescut cu aproximativ 30% în ultimele două sute de ani; și
(3) CO2 este un gaz cu efect de seră, iar cantitățile mărite de gaze de seră ar putea avea un efect de încălzire, dacă tot restul parametrilor ar rămâne neschimbaţi (ceea s-a demonstrat că nu este cazul).

Indiferent de toate acestea, „consensul” are un aspect politic. El înseamnă că dezbaterea s-a încheiat și se poate „merge mai departe”. O dezbatere sub constrângere este inerent neștiințifică.

Mitul 7. Clima a fost stabilă până când a apărut Omul

Pentru a înghiți această enormitate ar fi nevoie să fie arse toate textele fundamentale, științifice și de istorie, așa cum cum au fost arse „vrăjitoarele”, ca răzbunare pentru schimbările climatice din trecut. Simbolul acestui concept a fost un grafic care seamănă cu o crosă de hochei („hockey stick graph”) şi care între timp a căzut în dizgrație și a fost înlăturat din repertoriul alarmist al ONU.

Mitul 6. Se topesc ghețarii!

Așa funcționează legile fizicii. Lucrurile înghețate se topesc sau se retrag după ce perioadele mai reci se încheie. Totuși, retragerea ghețarilor, despre care citim peste tot, este selectivă. În același timp, ghețarii se extind peste tot, inclusiv în vecinătatea celor care se topesc. Dacă retragerea ghețarilor ar fi o dovadă a încălzirii globale, atunci extinderea lor ar fi o dovadă a răcirii globale. Dar ambele nu pot fi adevărate și, de fapt, niciuna dintre afirmații nu este. De asemenea, se pare că, adeseori, retragerea ghețarilor nu are legătură cu încălzirea. De exemplu, calota de zăpadă de pe muntele Kilimanjaro se reduce – în ciuda deceniilor de răcire a vremii din Kenya – din cauza extinderii terenurilor agricole cultivate și a modificării umidității atmosferice.

Mitul 5. Schimbările climatice duc la creșterea nivelului mărilor.

Nivelul mărilor crește în perioadele interglaciare cum este aceea în care (din fericire) ne aflăm acum. De aici, Al Gore extrapolează și profețește că Manhattanul va ajunge sub ape. Totuși, chiar și Comitetul Internațional pentru Schimbarea Climatică al Națiunilor Unite (IPCC) a respins asemenea afirmații nesăbuite, deoarece nu a găsit modificări semnificative din punct de vedere statistic, în rata de creștere din ultimul secol. Cu alte cuvinte, nivelul mărilor a crescut lent, dar constant, de multă vreme, iar industria, creșterea temperaturilor și concentrațiile crescute de CO2 nu au afectat sensibil acest indicator.

În insulele mici, ale căror populații solicită ajutor și azil în țări generoase din punct de vedere social, cum ar fi Noua Zeelandă și Australia, nu se înregistrează nicio creștere a nivelului mării, iar în unele cazuri se constată chiar o scădere. Adevărata problemă a acestor societăți este dezastrul intern, politic și social. Populația dintr-un faimos arhipelag cheltuiește sume colosale pentru lobby, pentru a obține de la Uniunea Europeană fonduri de investiții în stațiuni cu hoteluri luxoase la malul mării, în același timp în care avertizează că insulele urmează să se scufunde.

Mitul 4. Schimbarea climatică este cea mai mare amenințare pentru săracii planetei.

Clima, sau mai precis, vremea, rămâne una dintre cele mai mari provocări pentru cei săraci. Dar schimbarea climatică nu aduce nimic nou față de această situație istorică. Clima și modelele meteorologice au fost mereu în schimbare, și așa vor fi mereu. Omul a căutat să facă față prin adaptare și prin progres tehnologic – iar cei mai săraci prin superstiții și ritualuri (à propos de vrăjitoare). Societățile mai avansate și mai bogate s-au adaptat întotdeauna mai ușor. Nu încape îndoială că mai degrabă aștepți o furtună în Florida decât în Bangladesh. Instituțiile, infrastructura și accesul la energie reprezintă cheia succesului în relația cu clima aflată în continuă dinamică, şi nu raționalizarea consumului de energie.

Mitul 3. „Încălzirea globală” înseamnă furtuni mai frecvente și mai severe.

Şi în acest caz Comitetul pentru Schimbarea Climatică al ONU respinge această teorie. Furtunile sunt fenomene ciclice și, drept urmare, nu rezultă că sunt mai frecvente decât în trecut. Din fericire pentru Al Gore, reporterii nu se bazează, de obicei, pe date verificabile.

Mitul 2. Propunerile care privesc „încălzirea globală” se referă la mediul înconjurător.

Dacă acceptăm că „a fi mai bogat înseamnă a fi mai sănătos și mai curat”, atunci propunerile ecologiste nu ar putea decât să înrăutățească situaţia. Chiar acceptând toate presupozițiile alarmiste, cu substratul lor economic, nimeni nu îndrăznește să spună că măsurile costisitoare prevăzute în Protocolul de la Kyoto ar avea vreun impact măsurabil asupra climei. Imaginați-vă cât de scumpă ar urma să fie aplicarea unui tratat – atât din punct de vedere financiar, cât și uman – care ar raționaliza consumul de energie în măsura cerută de verzi. În schimb, autorii acestor propuneri recunosc candid dorința lor de a controla stilul de viață al oamenilor; industriile asociate ecologiștilor speră să câștige milioane de pe urma lor; comisarul UE pentru protecția mediului a admis că Protocolul de la Kyoto se referă, de fapt, la „concurență, la netezirea terenului pentru marile companii internaționale” (adică la salvarea lor).

Mitul 1. Atitudinea Statelor Unite este singulară în ceea ce privește Protocolul de la Kyoto și „încălzirea globală”.

Absurd. Statele Unite resping schema de raționalizare a consumului de energie din Protocolul Kyoto, alături de alte 155 de țări, care reprezintă majoritatea populației, a economiei și a speranțelor de creștere economică mondială. Protocolul de la Kyoto este un tratat european la care au mai aderat o duzină de alte țări, dintre care niciuna nu își reduce în prezent emisiile. De asemenea, afirmația conform căreia președintele Bush ar fi deturnat eforturile făcute de cuplul Clinton-Gore de a ratifica acest tratat este falsă din toate punctele de vedere.


Citiţi şi:
«Schimbările Climatice» – o Minciună Globală: Taxarea Globală, Reducerea Populației și Noua Ordine Mondială (I)
Toate minciunile despre încălzirea globală au fost demascate (I)

 

yogaesoteric
19 februarie 2021

 


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More