Cum au murit Apostolii şi Iisus

Matei: martirul a murit în Etiopia, ucis cu sabia.

Marcu: a fost omorât în Alexandria, Egipt, fiind târât de cai pe străzi până a murit.

Luca: a fost spânzurat în Grecia, ca urmare a predicilor sale stăruitoare către cei pierduți.

Ioan: a făcut faţă martiriului, scăpând printr-un miracol după ce a fost fiert într-un bazin uriaş cu ulei încins, în timpul unor raiduri de persecuţie în Roma. Ioan a fost condamnat la prizonierat în mină, pe insula Patmos. Revelaţiile sale, Apocalipsa, au fost scrise pe această insulă. Apostolul a fost eliberat mai târziu şi a servit ca preot în Edessa (Turcia modernă). A murit de bătrâneţe, fiind singurul apostol care a murit în linişte.

Petru: a fost crucificat cu capul în jos, pe o cruce în formă de X. Se spune că a fost crucificat în această poziție, deoarece el le-a cerut astfel călăilor săi, simţindu-se nedemn să moară ca Iisus.

Iacov, fratele lui Iisus (nu a fost în mod oficial apostol): liderul bisericii în Israel, a fost aruncat de pe turnul din partea de sud-est a Templului, de la 35 de metri înălţime, pentru că a refuzat să se lepede de credinţa în Hristos. Când au descoperit că a supravieţuit căzăturii, duşmanii săi l-au bătut până l-au omorât. Acest turn al Templului este acelaşi cu cel pe care Satana L-a dus pe Iisus, încercând să-L ispitească.

Iacov cel Mare: fiul lui Zevedeu, era pescar când Iisus l-a chemat în serviciul Său. Ajuns un mare conducător al bisericii, acesta a fost decapitat în Ierusalim. Ofiţerul roman care l-a păzit a rămas uimit de modul în care şi-a apărat credinţa la proces. Mai târziu el l-a însoţit pe Iacov la locul execuţiei, şi-a schimbat credinţa (recunoscându-l pe Iisus), a îngenuncheat şi s-a lăsat decapitat alături de Iacov.

Bartolomeu: cunoscut şi sub numele de Nataniel, a fost misionar în Asia. A propovăduit în Turcia de astăzi. Bartolomeu a devenit și el un martir, fiind biciuit până la moarte, pentru credinţa sa, în Armenia.

Andrei: a fost crucificat pe o cruce în formă de X, pe insula Patras, în Grecia. După ce a fost bătut cu biciul de 7 soldaţi, a fost legat de cruce cu funii pentru a i se prelungi agonia. Urmaşii săi au mărturisit că ultimele sale cuvinte au fost: „Am trăit mult, mi-am dorit şi am aşteptat acest ceas fericit. Crucea a fost sfinţită prin faptul că Iisus a atârnat pe ea”. A predicat celor care îl chinuiau încă două zile, până a murit.

Toma: a fost înjunghiat cu o suliţă în India, în timp ce călătorea ca misionar pentru a-şi stabili biserica în acea zonă.

Iuda (a nu se confunda cu Iscarioteanul): a fost omorât cu săgeţi când a refuzat să îşi nege credinţa în Christos.

Matei: apostolul care a fost ales să îl înlocuiască pe Iuda Iscarioteanul, a fost bătut cu pietre şi apoi decapitat.

Paul (Pavel): a fost torturat şi apoi decapitat de împăratul Nero, în Roma anului 67 A.D. Pavel a fost închis în temniță vreme îndelungată, în care a scris epistolele către bisericile pe care reuşise să le formeze în Imperiul Roman. Aceste scrisori, care includ învăţături fundamentale pentru creştini, alcătuiesc o parte însemnată a Noului Testament.

Toate acestea ne amintesc că suferinţele noastre aici, pe pământ, sunt minore în comparaţie cu persecuţiile şi cruzimea pe care le-au avut de îndurat Apostolii şi primii creștini pentru credinţa lor. „Veţi fi urâţi din cauza numelui meu. Dar cel care îndură până la sfârşit, va fi salvat”, Matei.

Moartea lui Iisus:

La vârsta de 33 de ani, Iisus a fost condamnat la moarte. La vremea aceea, crucificarea era pedeapsa cea mai dură. Doar cei mai mari criminali erau condamnaţi la crucificare. În plus faţă de ceilalţi criminali, Iisus, pe lângă faptul că a fost crucificat, a fost și bătut în cuie (pironit), de mâini şi de picioare. Piroanele, fiecare lung de 15-20 cm, au fost bătute în încheieturi, nu în palmă cum se portretizează adeseori. Astfel, tendoanele de la încheieturile mâinilor au fost rupte – fapt cunoscut de gărzile romane – forţându-l pe Iisus să își mențină trupul doar cu muşchii spatelui, pentru a putea respira. Ambele picioare au fost pironite, astfel că era nevoit să îşi mențină greutatea în unicul cui care i-a străpuns picioarele pe cruce. Iisus nu se putea sprijini constant pe picioare datorită durerii, astfel că era forţat să alterneze arcuirea spatelui şi lăsarea greutății pe picioare, ca să poată să respire. Imaginaţi-vă durerea cumplită pe care o avea de suportat, lupta și curajul său. Iisus a îndurat aceste chinuri timp de 3 ore!

În imaginile care îl înfățișează pe Iisus putem vedea rănile pe care le avea la mâini şi la picioare și într-o parte pe cea provocată de sulița cu care a fost împuns de un soldat roman. Dar pe lângă acestea, el avea numeroase răni și în corp. Înainte de a i se bate piroanele în mâini și în picioare și de a fi crucificat, Iisus a fost biciuit şi lovit cu cruzime. Coroana cu spini îi înţepa scalpul. Majoritatea oamenilor nu ar fi rezistat acestor torturi. La toate acestea se adaugă suferinţa pe care a trăit-o cărându-şi propria cruce pe o distanță de 2 kilometri, în timp ce populaţia Îl scuipa şi arunca cu pietre în El. Doar partea de sus a crucii cântărea aproape 30 de kilograme.

Calvarul teribil îndurat de Iisus, sacrificiul său, a „spălat” păcatele oamenilor, deschizând porţile Raiului, astfel ca ei să poată avea acces liber la Dumnezeu.

Matei 10:32-33: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.”

Citiţi şi:
Viaţa, personalitatea, misiunea Domnului nostru Iisus Christos – câteva idei inedite (I)
JAKOB LORBER – MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN. Capitolul 76, vol. XI. Învierea şi înălţarea lui Iisus

yogaesoteric
5 decembrie 2017

Also available in: Français