Cum îți transformă Dumnezeu creierul (2)

 

Acest articol a fost inspirat de cartea Cum îți transformă Dumnezeu creierul (de Andrew Newberg, doctor în medicină), care oferă, într-o manieră sintetică, informaţii despre anatomia creierului descriind corelațiile neurologice ale experiențelor spirituale și credințelor religioase.

Citiți prima parte a articolului

Continuăm să vă prezentăm câteva fragmente semnificative din această carte.

,,Neuroştiinţa

Dacă vrem să înţelegem cum credința în Dumnezeu şi procesele spirituale modifică creierul, există şase structuri pe care este necesar să le avem în vedere: lobul frontal, sistemul limbic, cortexul cingulat anterior, amigdala, talamusul şi lobul parietal.

În continuare vă ofer o modalitate simplă de a vă reprezenta aceste părţi importante ale creierului.

În primul rând, puneţi în palmă două migdale (fără coajă) imaginare. Acestea sunt cele două jumătăţi ale amigdalei, care generează răspunsul luptă-sau-fugi la o teamă percepută sau imaginară. Apoi puneţi în palmă două jumătăţi ale unei nuci (tot fără coajă). Acesta este talamusul, care trimite informaţii senzoriale în toate celelalte părţi ale creierului. De asemenea, vă oferă simţul semnificaţiei şi vă dă o imagine despre cum este realitatea de fapt.

Acum strângeţi pumnul şi răsuciţi braţul, astfel încât oasele degetelor să fie îndreptate spre tavan. Antebraţul este coloana vertebrală, iar pumnul împreună cu jumătăţile de migdală şi de nucă formează sistemul limbic, cea mai veche parte a creierului, pe care o are fiecare reptilă, peşte, amfibie, pasăre sau mamifer. Sistemul limbic este implicat în codificarea memoriei, răspunsul emoţional şi multe alte funcţii corporale.

(De fapt avem două talamusuri, două amigdale şi doi lobi frontali şi parietali în creier – unul în fiecare emisferă – şi fiecare jumătate poate fi implicată în diferite funcţii neurologice, dar ca să simplificăm, ne vom referi la ele la singular.)

Luaţi apoi patru coli de hârtie şi puneţi-le în vârful pumnului. Mototoliţi-le astfel încât să stea fix şi iată, aveţi un creier uman! Acele patru coli reprezintă mărimea şi grosimea aproximativă a neocortexului. Toate amintirile, credinţele şi comportamentele pe care le-aţi acumulat într-o viaţă sunt depozitate pe ele, împreună cu toți centrii de procesare vizuală, auditivă, motorie, de limbaj şi cognitivă ai creierului. 30% din hârtie este lobul frontal, care este plasat în spatele şi deasupra ochilor. El controlează aproape toate procesele de care ești conştient: logica, raţiunea, atenţia, limbajul şi motivaţia voluntară.

Observaţi unde vă atinge degetul mare hârtia mototolită. Este locaţia aproximativă a cortexului cingulat anterior, care procesează conştiinţa socială, intuiţia şi empatia. De asemenea, conţine un tip unic de neuroni, așa cum am menționat anterior, pe care îl au numai oamenii şi câteva primate. Aceşti neuroni au apărut de 15 milioane de ani, în vreme ce amigdala (migdalele din pumn) generează frica de 450 milioane de ani.

Practicile spirituale consolidează cortexul cingulat anterior şi, când se petrece aceasta, activitatea din amigdală descrește.

Există încă o zonă implicată: lobii parietali, poziţionaţi deasupra şi uşor înapoia urechilor. Ei ocupă mai puţin de o pătrime din colile de hârtie, dar vă oferă sentimentul sinelui în relaţie cu ceea ce există în exterior. Când activitatea din această zonă descreşte, vă simţiţi una cu Dumnezeu, cu universul, sau cu orice alt concept asupra căruia vă concentraţi conştient.

Iată o jumătate de miliard de ani de evoluţie neurologică condensată în şase paragrafe.

Prin meditație puteți să modificaţi funcţionarea fiecăreia dintre aceste părţi pe care le-am descris, în feluri care vă îmbunătăţesc sănătatea trupească şi emoţională. Meditația poate chiar transforma modul în care creierul percepe realitatea.”

Iată ce spune Andrew Newberg despre aceste zone ale creierului:

,,Principalele părți anatomice ale creierului implicate în conturarea conceptului şi comuniunii cu Dumnezeu sunt:

Lobul parietal: responsabil cu stabilirea relaţiei dintre om şi Dumnezeu. Dacă descreșteți activitatea în lobul parietal prin intermediul meditației sau a rugăciunii intense, frontierele dintre voi şi Dumnezeu se vor dizolva. Veți avea un sentiment de unitate cu obiectul contemplației şi cu credințele voastre spirituale.

Talamusul: dă semnificația emoțională a conceptului de Dumnezeu.

Amigdala este responsabilă în caz de suprastimulare emoțională generată de furia reprimată cu crearea imaginii unui Dumnezeu răzbunător, care ne pedepseşte pentru greșelile noastre. «Când este suprastimulată, amigdala creează impresia emoțională a unui Dumnezeu înspăimântător, autoritar, răzbunător şi suprimă abilitatea lobului frontal de a gândi logic despre Dumnezeu.»

Corpul striat: Inhibă activitatea amigdalei, permițându-vă să vă simțiți în siguranță în prezența lui Dumnezeu…

Cortexul cingulat anterior: ne îngăduie să îl simțim pe Dumnezeu ca fiind iubitor și plin de compasiune. Descrește anxietatea religioasă, vina, teama si furia, suprimând activitatea din amigdală.

Toate nemulțumirile, frustrările, neîmplinirile, supărările, pe scurt toate sentimentele noastre nefaste, mai ales dacă sunt reprimate, se regăsesc în amigdală şi acționează într-un mod perturbator asupra activității acesteia. Furia împiedică buna funcționare a lobului frontal, reducând capacitatea de a fi raţional, de a asculta sfaturile altei persoane, de a fi conștient de rezultatele acțiunilor tale… Neurologii au constatat că furia eliberează anumite substanţe la nivel neuronal care în timp distrug anumite părți ale creierului, în special pe cele responsabile de activitatea emoțională.”

Ce facem cu aceste furii ancestrale, reprimate, pentru că acum înțelegem că ele sunt deja stocate în ființa noastră prin circuitele energoinformaționale de la nivelul creierului?!

Newberg spune că este posibil să construim prin intermediu practicilor spirituale „un pod peste prăpastia dintre realitățile interioare şi cele exterioare, care ne va purta apoi mai aproape de ceea ce există de fapt în lume”.

Există numeroase practici spirituale care ne pot ajuta. Din anii ʼ60 ele sunt tot mai cuprinzătoare și au început să facă parte din viața noastră.

,,În scrierile patristice se discută mult despre coborârea minţii în inimă şi despre întoarcerea energiilor spre esenţă” – o frază pe care mulți am citit-o sau am auzit-o. Coborârea minţii în inimă constituie vindecarea minţii; această întoarcere presupune aflarea inimii metafizice sau spirituale.

Aspirantul „coboară în adâncurile inimii sale, la început în inima trupească şi de acolo în acele profunzimi care nu mai sunt ale trupului. Îşi găseşte adâncul inimii, atinge miezul metafizic, duhovnicesc al fiinţei sale pe care, scrutându-l, vede că existenţa omenirii nu este ceva exterior sau străin fiinţei sale, ci este întru totul împletită cu propria sa fiinţă. Sufletul pătrunde într-un «întuneric» de o factură cu totul specială, învrednicindu-se astfel să stea cu conștiința curată în chip negrăit înaintea lui Dumnezeu.” (Arhimandritul Sofronie de la Essex).

,,Rugăciunea minții în inimă este miezul a ceea ce se numește teologie mistică, teologie ortodoxă. Prin rugăciunea minții în inimă se atinge și se exprimă unitatea și comuniunea omului cu Dumnezeu.”

,,Când omul se unește cu Dumnezeu, îndată începe rugăciunea inimii”, spun teologii creștini. Precum se vede, au dreptate. Însă fără amenințările care activează fricile iraţionale de Dumnezeu.

Coerența este sincronizarea între două entități ale unui sistem. În cazul de față coerența dintre inimă și creier depinde de activarea electromagnetismului inimii, care este mai puternic, după cum demonstrează toate cercetările, dar… funcționează doar pentru menținerea funcțională a trupului. Se poate însă mult mai mult. Coerența inimii și a creierului = coborârea minții în inimă. Adevăr de necontestat, doar spus diferit. Astfel, separarea dintre ceea ce inima simte și ceea ce creierul știe dispare.

Fiecare putem să creăm acest câmp de coerență, benefic tuturor, inclusiv Mamei Terra. Ceea ce inima simte se transmite și este decodat apoi de conştiinţa celorlalți. Până acum nu am fost conștienți de aceste mecanisme, dar de acum încolo ne putem asuma conștientizarea lor. Putem începe cu un minim de 12 minute zilnic. Prin coerență apare sinergia dintre creier și inimă, două sisteme care operează de comun acord ca unul singur.
Undele inimii cuiva comunică cu undele cerebrale ale celorlalţi și ne aduc împreună pe aceeași frecvență.

Institutul HeartMath a înregistrat câmpul electric al inimii care este de aproximativ 60 de ori mai mare decât al creierului, și câmpul magnetic al inimii care este de 5000 de ori mai mare decât al creierului. Această observaţie poziționează creierul ca fiind relativ mai slab în comparație cu inima.

Descoperirea științifică a Institutului HeartMath a condus către noi înțelesuri în ceea ce privește legătura dintre inimă și emoții, dezvăluind semnificația câmpului magnetic al inimii, care se modifică în funcție de stările emoționale.

Notă

Andrew Newberg, doctor în medicină, este profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroștiință al Universităţii Pennsylvania. Este certificat în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară.

Dr. Andrew Newberg a publicat peste o sută de articole, eseuri, capitole de cărţi şi este coautor al lucrărilor Născuţi pentru a crede (Born to Believe), De ce credem ceea ce credem (Why We Believe What We Believe), De ce Dumnezeu nu va pleca (Why God Won’t Go Away) şi Conştiinţa mistică (The Mistical Mind).

Citiți și:

Credinţa fermă în Dumnezeu reconfigurează în mod benefic o mare parte din creierul fiinţei umane (efectul placebo şi enigmele lui)

Ce se petrece în creier atunci când meditezi

Punctul focar al lui Dumnezeu

 

yogaesoteric
16 octombrie 2019

Also available in: Français