Cum îți transformă Dumnezeu creierul (I)

 

Acest articol a fost inspirat de cartea Cum îți transformă Dumnezeu creierul (de Andrew Newberg, doctor în medicină), din care vă oferim câteva fragmente.

Ce se petrece în creierul omului atunci când se gândeşte la Dumnezeu, indiferent de credinţa sau cultul religios de care aparţine?

Religiile, diferite curente spirituale, chiar propriul discernământ ne învață că, pentru a fi fericiți, este esenţial să ne orientăm în mod constant către Dumnezeu! La rândul lor, cercetările științifice moderne arată că activitatea cerebrală se modifică considerabil când medităm regulat la Dumnezeu: neuroplasticitatea creierului permite formarea de sinapse noi şi la nivel cerebral se activează centri care corespund empatiei, toleranţei şi care armonizează emoţiile.

Oamenii de știință au descoperit existența unui circuit neuronal pe care l-au denumit „al lui Dumnezeu”. Se află în cortexul cingulat anterior şi este alcătuit dintr-un tip special de neuroni, care există doar la om şi la câteva primate, și care au fost numiți neuroni „tineri” (au apărut acum aproximativ 15 milioane de ani, spre deosebire de structurile vechi – reptiliene – care există de 450 milioane de ani). Prin rugăciune și meditaţie are loc activarea acestui circuitului „al lui Dumnezeu” și este inhibată activitatea structurii amigdaliene, mai exact sunt temperate frica și agresivitatea.

Cercetările au mai arătat că atunci când activitatea din lobii parietali scade, gândurile încetează să mai apară. Cei care reușesc să atingă această tăcere generată de lipsa gândurilor trăiesc o stare specială în care se simt una cu Dumnezeu, cu universul, cu toţi oamenii.

Rugăciunea este esența vieții spirituale. A sufletului. Indiferent de care religie sau grup, castă, neam, sex aparținem. Rugăciunea profundă sau meditația relevă, uneori într-un mod tulburător, sau chiar apocaliptic am putea spune, esența ființei fiecăruia, în care de asemenea te regăsești tu pe tine. Desăvârșirea. Ceea ce au căutat dintotdeauna să transmită marii inițiați spiritual.

Într-o anumită accepţiune, apocalipsa semnifică o revelație, o descoperire care distruge din ființă ceea ce este limitat, efemer – focul fizic devine treptat foc cosmic care ne apropie de Esență.

Există focul cunoașterii ființei esenţiale care, întreținut de gândire, de cunoaștere, apoi de structurile aflate dincolo de minte, ne va duce la descoperirea treptată a Fericirii. Noi, în mod obişnuit, cu gândul sărim, precum cangurii sau lăcustele, direct la pretenția de a fi fericiți, bogați. Dar nu știm să administrăm noua stare, şi chiar trecem pe lângă tot ceea ce ni se oferă.

Creier versus inimă

Neurologii au făcut progrese uriașe în a ne explica pe înțelesul nostru, al fiecăruia, ce transformări surprinzătoare au loc în ființa noastră, guvernată de creier în ansamblul lui. Dar au descoperit mai mult de atât: atunci când forța electromagnetică a creierului activează inima (coboară în inimă), se trezește o forță și mai mare. Existenţa electromagnetismului inimii era deja binecunoscută, acesta asigurându-i funcționarea fiziologică. Dar ceea ce s-a descoperit este că, în mod surprinzător, nu electromagnetismul creierului modifică convingerile noastre, ci electromagnetismul inimii. Inima este adevăratul MAG. Magna-cum-laude a ființei umane.

Atunci când creierul trimite semnale inimii, prin intermediul sistemului nervos, inima noastră nu se supune automat. Cu toate acestea, creierul se supune tuturor mesajelor şi „instrucţiunilor” trimise de către inimă.

Reacțiile chimice se produc ca urmare a unor diferențe de potențial care există între elementele chimice. Fără această electricitate nu s-ar forma circuite, curenți electrici prin intermediul cărora se face transmiterea informațiilor către creier. Stocarea informațiilor în memorie se realizează sub forma unor sarcini electrice în creier.

Este unanim acceptat faptul că fiecare organ uman are propria lui frecvență de vibrație, iar atunci când această frecvență de vibrație este afectată, apar dezechilibrele și bolile.

Activitatea creierului şi percepţia realităţii

,,Dacă îl contempli suficient de mult pe Dumnezeu, se va petrece ceva surprinzător în creier. Activitatea neuronilor începe să se modifice. Diferite circuite devin active, în vreme ce altele vor fi dezactivate. Se formează noi dendrite ce fac noi conexiuni sinaptice, iar creierul devine mai sensibil la zone subtile de experiență. Percepțiile se modifică, credințele încep să se modifice și ele, iar dacă Dumnezeu are semnificație pentru tine, atunci Dumnezeu devine real din punct de vedere neurologic.”

,,Dumnezeu este o parte a conștiinței noastre; cu cât te gândești mai mult la Dumnezeu, cu atât vei modifica mai profund circuitele neuronale din anumite părți ale creierului”.

Omul are creierul astfel construit încât să perceapă și să genereze realități spirituale. Dar el nu poate asigura acuratețea acestor percepții. Însă creierul nostru folosește logica, rațiunea, intuiția și emoția pentru a-l integra pe Dumnezeu și universul într-un sistem complex de valori personale, comportamentale și de credințe.

Neuroștiința a ajuns să înregistreze efectele – doar efectele pe care credințele și experiențele religioase le au asupra creierului. Prin aceasta nu se demonstrează dacă Dumnezeu există sau nu.

Să nu uităm că în cea mai mare parte, creierul nu este preocupat dacă dacă ceea ce gândim sau vedem este sau nu real.

Cu cât susținem mai mult o imagine, un sentiment, un gând acestea devin realitatea noastră, de cele mai multe ori crezând că nu mai există și o altă realitate, a altora. Ba chiar realitatea altor persoane ne deranjează uneori atât de mult încât intrăm în polemici (cel puțin) cu ele.

„Creierul uman pare să întâmpine dificultăți în separarea fanteziilor de fapte.”

Selectarea aspectelor care ne vor influența cursul vieții se face în copilărie datorită mediului social. Pe ele se va țese propria viață.

„Diferitele concepte despre Dumnezeu afectează gândirea umană”, creând și o diversitate de relații sociale.

„Practicile contemplative întăresc un circuit neurologic specific ce generează starea de pace, conștiința socială și compasiunea pentru ceilalți.”

„Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului

Contemplarea lui Dumnezeu vă va transforma creierul, dar aş dori să subliniez că şi meditarea asupra altor teme importante vă va modifica de asemenea creierul. Dacă veţi studia Big Bang-ul, sau vă veţi cufunda în studiul evoluţiei – sau alegeţi să cântaţi la un instrument muzical –, vă veţi transforma circuitele neuronale într-un mod care intensifică sănătatea cognitivă.

Dar contemplarea religioasă şi spirituală vă transformă creierul într-o manieră profund diferită deoarece întăreşte un unic circuit neuronal care intensifică în mod special conştiinţa şi empatia socială, în timp ce dizolvă sentimente şi emoţii distructive.

Este exact genul de transformare la nivel neuronal pe care este necesar să o facem dacă dorim să soluţionăm conflictele actuale ale lumii. Iar mecanismul adiacent care îngăduie înfăptuirea acestor transformări are legătură cu o calitate unică a creierului, cunoscută sub numele de neuroplasticitate: abilitatea creierului uman de a se restructura, ca răspuns la o varietate de evenimente benefice sau neplăcute.”

„Protejarea creierului care îmbătrâneşte şi antrenarea dendritelor

În fapt, dovezi recente au arătat că modificările neurologice pot avea loc în numai câteva ore. «Dezvoltarea conexiunilor neuronale sau îndemânărilor particulare nu apare treptat, în timp», spune Akira Zoshii, un cercetător al creierului de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. «Astfel de modificări se produc rapid, apărând la intervale scurte după o stimulare puternică. De parcă ar exista un singur punct trigger (trăgaci) în urma stimulării căruia apare rapid un circuit funcţional.»

Când meditezi intens asupra unui scop specific pe o perioadă lungă de timp, creierul începe să se raporteze la ideea ta de parcă ar fi un obiect prezent efectiv în lume, crescând activitatea în talamus, activitate ce reprezintă o parte a procesului de creare a realităţii de către creier. Conceptul începe să pară tot mai uşor de atins şi real, şi acesta este primul pas în motivarea altor părţi ale creierului în a acţiona deliberat.

Tehnologia de scanare a creierului ne îngăduie să urmărim în acţiune un creier viu, iar ceea ce s-a observat este uimitor.

Fiecare sentiment şi gând modifică fluxul sangvin şi activitatea electrochimică în arii multiple ale creierului şi se pare că nu repetăm niciodată acelaşi sentiment sau gând.

De fapt, simplul act al rememorării unei amintiri modifică conexiuni în alte circuite neuronale – un alt exemplu interesant al enormei plasticităţi a creierului.

Deci, ce are a face neuroplasticitatea cu Dumnezeu? Totul, pentru că dacă contempli ceva atât de complex şi misterios cum este Dumnezeu, vei avea izbucniri uluitoare de activitate neuronală în diferite părţi ale creierului. Dendrite noi vor creşte cu rapiditate, iar asociaţii vechi se vor deconecta în timp ce vor apărea noi perspective imaginative.

În esenţă, când te gândeşti la întrebările cu adevărat mari din viaţă – fie ele religioase, ştiinţifice sau psihologice – creierul tău se va dezvolta.”

Citiți a doua parte a articolului

Citiți și:

«Unităţile de măsură» ale lui Dumnezeu

De ce Dumnezeu nu va pleca. Ştiinţa creierului şi biologia credinţei

Știința confirmă puterea de vindecare a rugăciunii

 

yogaesoteric
11 octombrie 2019

 

Also available in: Français