Cum reușesc propagandiștii să ignore derapajele politicienilor-marionetă

Lucian Mîndruță, despre războiul din Ucraina: „Eu cred că astea sunt taberele care se luptă acum, acolo. Dictatura și libertatea. E atât de simplu”.

Oare chiar atât de simplu o fi?

Îi putem bănui de orice de globaliștii fără niciun Dumnezeu, mai puțin că ar fi proști. Nu sunt. Lucrează metodic, organizat, de zeci de ani, cu un scop bine definit. Au toate mijloacele la îndemână, plecând de la bani, logistică, mass-media, experți, politicieni, armată și servicii secrete. Bineînțeles, sunt perfect conștienți de puterea lor, de aceea uneori aroganța le joacă feste. Îi determină să gafeze impardonabil.

Globaliștii conștientizează că până la atingerea obiectivului vor fi obligați să-i pună cu botul pe labe pe Patrioți. Ar fi vrut s-o facă mai repede, însă războiul cu Rusia le-a cam dat planurile peste cap.

Ar fi necesar să fim cu totul ignoranți ca să credem că vor renunța la idee, chiar în condițiile unei victorii a lui Putin. Pentru ei, 10-20-30 sau chiar 100 de ani nu reprezintă un obstacol. Jocul rămâne același. Vor continua cu perseverență să-și urmeze Planul. Să cumpere oameni, guverne, țări întregi. Să corupă oriunde găsesc o cât de mică împotrivire. Să folosească forța, atunci când banii dau greș.

Da, există un război pentru sfere de influență și resurse. Un război în care Europa devine victimă. Însă conflictul din Ucraina este doar adiacent. Doar o consecință a Planului. Pentru că globaliștii urmăresc visul lor dintotdeauna: guvernul mondial. Și vor persevera până când urmașii lui Putin vor fi de aceeași parte a baricadei. Vor fi o rudă de-a lui Boris Elțîn sau un Gorbaciov mai mic. Acum sau peste 50 de ani, nu contează. Planul va fi transmis mai departe ca la ștafetă, din generație în generație. Tânărul Alex Soros abia așteaptă să conducă Imperiul.

Pe undeva, războiul a picat la țanc, chiar dacă îi încurcă teribil pe globaliști. Occidentul condus de indivizi ca Soros și Gates, de politicieni ca Biden sau Von der Leyen, nu reprezintă în niciun caz etalonul „libertății”, așa cum pretind influensări ca Mîndruță.

Occidentul nu mai este ce-a fost acum 30 de ani, și asta grație globaliștilor neomarxiști. Am văzut cum s-au comportat în pandemie. Acum îi cunoaștem, îi știm ca pe niște cai breji.

Iar aici intervine șmecheria unora ca Mîndruță sau CTP: dacă Occidentul nu înseamnă „libertate”, atunci ce să mai spunem despre Rusia sau China?

E o șmecherie ieftină, care prinde la foarte multă lume. Cine a pretins că europenii ar vrea să trăiască în China? Cine a spus că Putin e perfect și în Rusia nu se petrec abuzuri? De ce să le comparăm cu Occidentul, atunci când le cerem politicienilor de la Bruxelles o fărâmă de bun-simț?

Oameni buni, trăim în România (sau undeva în Europa) și aici vrem să rămânem. Dar nu în condițiile dictate de globaliști. Nu într-o dictatură medicală și a Big Tech, în care așa-zisele elite ne tratează ca pe niște mărfuri. Nu într-un neocomunism cu față umană, unde cenzura e la ordinea zilei și corectitudinea politică devine normă sancționabilă penal.

Domnule Mîndruță, dictatura Ursulei von de Leyen nu e cu nimic mai puțin periculoasă decât cea a lui Xi Jinping. Poate că dvs. personal nu o simțiți pe moment, dar în câțiva ani ea se va instala pe de-a-ntregul. Agenda 2030 este publică. Este însușită de guvernele occidentale.

Totul a devenit foarte transparent. Orb să fii și tot vezi. Dacă nu ți-ai vândut sufletul, bineînțeles.

Autor : Adrian Onciu

Citiți și:
Principalele mize ale confruntării dintre Occident și Rusia
Întrebări pentru Kremlin

yogaesoteric
10 decembrie 2022