Principalele mize ale confruntării dintre Occident și Rusia

Secretarul de stat american Antony Blinken, la ONU: „Nu îl putem lăsa pe preşedintele Putin să scape aşa. Această ordine internaţională care ne reuneşte aici astăzi (…) este călcată în picioare în faţa ochilor noştri”.

Oricât s-ar strădui Occidentul să arate că Rusia reprezintă „Răul absolut”, realitatea este că din ce în ce mai multă lume vede dedesubturile actualei crize.

Știți foarte bine de unde a plecat lupta cu încălzirea globală. Numele Al Gore vă spune ceva? Fost vicepreședinte al SUA în perioada 1993-2001. Din partea Partidului Democrat, evident. Încă din 1976, pe când avea 28 de ani și era membru al Camerei Reprezentanților, Gore a ținut „primele audieri ale Congresului privind schimbările climatice și a co-sponsorizat audieri privind deșeurile toxice și încălzirea globală”.

Așadar, mișcarea Climate Change, mult mai cunoscută în ultimii ani grație activistei Greta Thunberg, a fost inițiată în urmă cu aproape jumătate de secol. Părintele mișcării, Al Gore, este un globalist din același cerc de putere cu sediul central la Davos.

Într-o scurtă paranteză, vă amintesc că în 1976 se afla în plină desfășurare războiul rece dintre Occidentul condus de SUA și Răsăritul dirijat de URSS. Ca și acum, pentru Pentagon și Casa Albă dușmanul numărul 1 se afla la Kremlin.

Până să apară Greta Thunberg și ONG-urile sponsorizate de imperiul Soros, mass-media a acordat puțină atenție fenomenului Climate Change. Doar câteva dezbateri ici-colo, simpozioane și conferințe cu binecunoscuții experți climatologi. Nimic interesant.

Asta până când proiectul a căpătat, dintr-odată, o importanță vitală. Globală. Peste noapte a trecut din categoria „amenințare potențială” direct la nivelul „apocalipsă climatică”. Mass-media a preluat mesajul și a început să gonfleze povestea. Să bage cărbuni pe măsură ce noile directive soseau în redacțiile controlate de corporații. Greta Thunberg și grupul ei de agitatori au trecut în jurnalele de știri din prime time. Simultan, activista din Suedia a avut întâlniri la cel mai înalt nivel și discursuri de la tribuna ONU.

Ideea principală din culisele mișcării a fost pe cât de simplă, pe atât de greu de implementat. O lume fără petrol și fără gaze (ambele la fel de „murdare” în raport cu mediul) ar fi distrus Rusia la fel de tare ca rachetele nucleare ale Pentagonului. Din păcate, însă, tranziția spre „economia verde” nu poate fi făcută într-un timp atât de scurt fără un colaps previzibil. Și fără reacția Kremlinului.

Principala cauză a războiului din Ucraina și a desprinderii Rusiei de Occident într-un mod atât de brutal este legată de dorința Washington-ului de a face jocurile în domeniul energiei, la nivel global, în epoca post-petrol. Aruncarea la coșul de gunoi a conductei NordStream 2 a fost semnalul decisiv. Kremlinul a înțeles că nu are altă alternativă decât să-și protejeze securitatea (iar aici ne referim la exporturile de energie care alimentează industria de apărare) printr-un răspuns foarte dur. Prin crearea unui POL DE PUTERE împreună cu state-prietene, care nu agrează dispariția atât de bruscă a energiei convenționale. Și nici guvernul mondial condus de prietenii lui Schwab, venit la pachet cu proiectele Green Deal.

Ne uităm pe lista membrilor Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS) și vedem ușor că Green Deal a devenit o utopie din 24 februarie 2022, odată cu prima rachetă trasă spre trupa lui Zelenski. În fapt, spre Occidentul condus de Joe Biden.

Nu poate exista luptă cu încălzirea globală în doar jumătate de planetă. E un non-sens. În Top 10 țări după rezervele de petrol, regăsim state din grupul OCS ca Arabia Saudită (16,2% din totalul rezervelor, locul I), Iran (9,5%), Rusia (4,8%), Kazakhstan (1,5%) sau China (1,4%). La rezervele de gaze, situația este similară. Respectivele state au puternice interese comune ce vizează continuarea folosirii combustibililor fosili. A energiei ieftine. India, China și o mulțime de state în curs de dezvoltare sau chiar sărace din „blocul OCS” au nevoie ca de aer de petrol și gaze la un preț accesibil. Pentru aceștia, mașinile electrice, panourile solare, mini-centralele atomice și morile de vânt reprezintă SF-uri. În plus, odată cu noile facturi la curent, pentru mulți europeni mașinile Tesla sau Spring au devenit o adevărată pacoste.

Așadar, dacă Occidentul nu reușește să spargă nuca tare denumită Rusia, cel puțin jumătate de planetă va funcționa în continuare, zeci de ani, cu petrol și gaze ieftine din Rusia și Arabia Saudită în special. Cu riscul „apocalipsei climatice”, evident (aici, admit că am râs puțin). Și cu riscul de a genera depresie la Casa Albă, la Davos și printre animalele sălbatice gata să se sinucidă – spre necazul Gretei Thunberg.

Autor: Adrian Onciu

Citiți și:
Să fie clar! Războiul meu nu e cu Rusia, ci cu Occidentul!
Prețul războiului Occident vs. Rusia: 379 miliarde de euro!

 

yogaesoteric
14 noiembrie 2022

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More