Cum sunt manipulați cetățenii lumii libere – De la vaca nebună la pandemie și anularea alegerilor

În 1999, unul dintre cei mai reputați specialiști în servicii secrete și tehnici de dezinformare, francezul de origine rusă Vladimir Volkoff, a lansat o lucrare de excepție numită Tratat de dezinformare – De la Calul Troian la Internet. Cartea a beneficiat de un imens succes, între altele pentru că denunța modul în care guvernele, inclusiv marile organisme europene, dezinformează intenționat cetățenii, în scopul controlului. Ca un simplu exemplu, Volkoff dezvăluie cum a manipulat acum trei decenii Bruxelles-ul scandalul bolii vacii nebune, cu scopul minimalizării pericolului.

„Practic necunoscută acum douăzeci de ani, dezinformarea a devenit, la acest sfârşit de secol, o modalitate de a trăi”, scria Volkoff.

Le Monde diplomatique semnala în numărul din luna iunie a anului 1996 că, pentru scopurile presei, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului investeşte sume mereu crescânde: cheltuieli de călătorie, indemnizaţii cotidiene, onorarii pentru reportaje, comandând să se facă propagandă pentru unificarea europeană în articole ocazionale sau cu apariţie regulată, care le permit să dubleze sau să tripleze salariile.

Misiunea acestora este de „a influenţa opinia în momentele critice, a combate prejudecăţile şi chiar a transforma sentimentele de suspiciune într-un curent de simpatie”. În schimb, accesul aleşilor la informaţie e restrâns: dacă parlamentarii ar dori să urmărească lucrările interne ale înaltei Autorităţi, acest aspect „le-ar putea trezi dorinţa de a interveni mai mult decât e de dorit”. „Serviciul de informaţii este necesar să urmărească o acţiune de ansamblu asigurând formarea şi dezvoltarea unui climat de opinie favorabil şi a unei adevărate educaţii a publicului (…….) recurgând la toate mijloacele moderne de expresie”.

„Un grup de purtători de cuvânt «va avea responsabilitatea oportunităţii [de a informa] şi monopolul ortodoxismului», în pofida tuturor eforturilor depuse spre a asigura bunăstarea ziariştilor, inclusiv fotolii comode pentru somn în timpul conferinţelor de presă, «experienţa dovedeşte că se impune o prudenţă deosebită în contactele cu gazetarii care nu sunt acreditaţi la Bruxelles şi care nu sunt cunoscuţi personal».”

Grupul de studiu numit de Comisie a conchis că „opinia publică nu are nevoie de mai multe informaţii (…….). Probabil că dispune de prea multe informaţii (…….). Oamenii au nevoie (…….) de mai multă comunicare: mesaje stimulatoare, excitante, care îi motivează şi îi emoţionează; stimuli care să le modifice atitudinea.”

Se impun două ţinte: cei mai tineri, fiindcă este „judicios pe plan strategic să se acţioneze acolo unde există cea mai slabă rezistenţă”, şi femeile, pentru că ele sunt „mai înclinate să recunoască mai intuitiv şi mai rapid decât bărbaţii avantajele unui viitor mai bun”. Prin urmare, Comisia va fi necesar să dispună de o „panoplie a mijloacelor performanţe din punct de vedere tehnic”: „reviste, dezbateri, interviuri, spoturi”.

Presupusa transparenţă a acestor lucrări rămâne literă moartă: The Guardian, care dorea să se informeze asupra dezbaterilor, a fost refuzat, sub pretextul că e esenţial că poziţiile miniştrilor din diversele ţări să rămână confidenţiale, mai ales dacă aceştia sunt constrânşi să se îndepărteze de poziţiile naţionale, „ajungând, uneori, până la a nu mai respecta instrucţiunile pe care le-au primit la nivel naţional asupra câte unui aspect anume”.

Decizia a fost confirmată de Curtea de Justiţie din Luxemburg, sub pretextul că „puterea de organizare internă a instituţiilor comunitare le permite să reglementeze dreptul de acces al publicului la documentele pe care le deţin.”

Trăiască libera circulaţie a informaţiilor!

Citiţi şi:
Cenzura și manipularea, armele seculariste care afectează în mod extrem de grav libertatea de exprimare și dreptul la opinie
Manipularea ideologică BigTech și anatomia fact-checking-ului
Statul-magician și manipularea perfidă. Ce ne învață Culianu

yogaesoteric
18 decembrie 2025