Dan Puric: ‘E ateul acesta de tip nou, violent, care mimează drepturile omului și este de o impostură îngrozitoare’

 

Reporter:
Suntem roboței. Încolonați. Frumoși. Cuminți.

Dan Puric: Înainte, pe vremea comunismului, eram „forță de muncă”. Da’ „oameni” când mai suntem? Știți că în antichitate, apropos de libertate, cetatea, cetățeanul și suveranitatea erau importante. Și omul era nimic, omul nu avea nicio valoare. Omul a avut valoare când a apărut Iisus Hristos pe pământ. Această dimensiune a omului, poporul român o are fundamentală. De aici este atacul asupra credinței, fiindcă ultimele baricade la noi, care au fost dintotdeauna? Credința și familia! Acum, vin din Europa valuri de pandemie ideologică, care cer să-ți smulgă credința și să ți se smulgă familia.

 
Dan Puric

Adică ateul acesta de tip nou, care este violent, care nu are nicio valoare umană, mimează drepturile omului, este de o impostură îngrozitoare. Lumea este important să știe că drepturile omului sunt născute din Creștinism, dar ele au fost modificate. Eu vă dau un exemplu: unul dintre drepturile omului, când a fost „problema cu icoanele”, l-au luat pe unul, săracul, din Buzău, avea probleme mintale, nici nu mai știu cine era ăla, a zis că fata lui este stresată din cauza icoanelor. Dar era dreptul lui Nea Vasile din Buzău. „Care om, bă? Dar și eu sunt om!” Și-atunci, drepturile omului au început să fie „instrumentalizate”, duse la un om, la Nea Vasile. Normal că acum, ca și atunci, s-a „lucrat” cu oameni cu deficiențe mintale în problema asta…

Reporter:
Da, și pe urmă, nu-i așa, a venit ministrul Prună (Angela) să ne spună că drepturile sunt ca un „moft”. La nu știu cât timp după înființarea revistei „Moftul Român”.

Dan Puric: Nu știu, nu mă pricep la chestia asta, coborâm nivelul discuției dacă-mi dați nume de genul ăsta. Vorba lu’ Bibanu’ (Dem Rădulescu, n.n.) „Dragă, n-are niciun non-sens să mai vorbim”. Haideți, dacă tot angajăm o discuție de genul ăsta, să mergem la esență.

„E o sfântă neseriozitate la români”

Reporter:
Îmi confirmați dvs. dacă este important sau nu. Există, totuși, o neseriozitate a românului, care s-ar putea să-l salveze, care l-a mai salvat în Istorie: când zice românul „Dă-i în aia a mă-sii” referitor la tot ce e Univers înconjurător.

Dan Puric: E o sfântă neseriozitate românească, un paradox, care ne-a salvat. Petre Pandrea (avocat și eseist român, n.n.) zicea că „țăranul român are sufletul anarhic”, n-a zis „haotic”, mare atenție. „Anarhic” în sensul că nu răspunde decât la o singură valoare, la Dumnezeu. În rest, avea o suspiciune legitimă pentru că tot timpul a fost jucat „la barbut” de Marile Puteri, și-atunci el are o neîncredere aproape genetică. Problema care se pune acum, e că această „sfântă” neseriozitate, care ducea în derizoriu orice ideologie – a spus la un moment dat, cred că Harry Brauner (folclorist și etnomuzicolog român, n.n.): „O să fie comunism în România, dar o să fie amestecat cu Caragiale”, și avea dreptate. Bine, l-a scos, la început a fost crunt, era „amestecat” cu Stalin. Dar l-a scos, era un român încă „vital”, care venea dintr-o Românie voievodală, dintr-o Românie regală, care nu cunoscuse ciuma asta…

„Dacă ești de partea majorității, ia o pauză și mai gândește-te”

Reporter:
Țăranul „imperial” de care vorbea Țuțea…

Dan Puric: Țuțea, da, ceea ce ați sesizat acum. În această carte pe care am scos-o acum, Omul liber, și pe care am dedicat-o marelui meu profesor de Filosofie, Gheorghe Ceaușu, el m-a corectat cu o chestie. Eu i-am spus „Măi, Ghiță, se naște un alt român”, și el mi-a spus „Nu, s-a fabricat un alt român”. Au ieșit mulți care sunt ca și celulele cancerigene, ei nu au memoria genetică a țesutului, ei nu știu: o celulă cancerigenă este o celulă nouă, care nu are nicio memorie a țesutului, ea se înmulțește haotic. Așa este la noi tineretul – și aici, Doamne ferește!, nu vreau să… Eu repet aici tot timpul că există un procent de 10-15% de tineri excepționali, dar vorbesc aici de marea masă. De-aia am zis, prefer să fiu cu acest tineret minoritar tragic dar imbatabil, decât să fiu cu „marea masă”. Vorba lui Mark Twain: „Dacă ești de partea majorității, ia o pauză și mai gândește-te!”.

Reporter:
Piticii ăștia globaliști n-or să mai cucerească până la urmă satul românesc.

Dan Puric: E spre desființare, au fost testate. Ca să o luăm așa, Liviu Rebreanu a spus în discursul de la Academia Română că „popoarele migratoare și popoarele războinice nu cunosc legătura cu pământul”. Pentru țăranul român, pământul, o zice Rebreanu, nu-i doar teren, este o ființă care vorbește și el îi înțelege glasul tainic. Fac racordul ăsta cultural: Vasile Băncilă, un mare filozof interbelic, spune „pentru țăranul român, pământul nu e doar spațiu administrativ – un pogon, un hectar, pentru el este timp frământat de strămoși”. Această avere sufletească, comuniștii au început să o smulgă pentru că acest comunism a fost adus la noi de popoare războinice migratoare. Noi am fost sedentari, pe vremea dacilor nu ne-am urcat pe cal, am furat și-am fugit. Ei, cei care-au urcat pe cai și-au furat, ne-au băgat comunismul.

„Dintr-un soi de necesitate, noi întotdeauna am boicotat Istoria”

Reporter:
Am mai trecut în sudul Dunării, din când în când. Expediții de pradă.

Dan Puric: Nu vorbim de o epocă, nu cred că pe poporul român l-au caracterizat expedițiile de pradă.

Reporter:
Cioran zicea că ăsta a fost un aspect aparent rău.

Dan Puric: Care?

Reporter:
Popoarele care au rămas în propria carapace au avut de pierdut.

Dan Puric: Stați puțin: luați strigătul de durere al unui tânăr genial și măcinat de durere – al celui numit Cioran și care a spus că „N-am avut calitatea să facem Istorie”? Eu răspund cu ce i-a spus Mircea Vulcănescu. Când a intrat Vulcănescu în pușcărie, Cioran și-a cerut iertare și-a zis că-i „un sfânt plecat din icoană”. Mircea Vulcănescu a spus că „românul nu a intrat în istorie că poate, ci că nu mai poate”. Dintr-un soi de necesitate, noi întotdeauna am boicotat Istoria. De-aia Lucian Blaga spunea că țăranul român „a boicotat” Istoria, de-aia este bine să o boicotăm.

Una este raportul cu Veșnicia, și alta este raportul cu Istoria. Au înfrânt, ce? Eu sunt mândru de poporul român că nu a căsăpit în jur și că n-a creat ideologii. Ați avut vreun bunic care-a vândut sclavi? Eu n-am avut.Ați avut vreun bunic, sau vreun străbunic care a făcut ideologii și care-a căsăpit sute de milioane? Cunoașteți în istoria asta nenorocită, a poporului ăsta amărât, izbită azi cu capul de pereți, o asemenea malformare, cum să zic, spirituală, aproape satanică? Eu știu că noi am pătimit! Îmi aduc aminte că, în Istoria Logicii, Nae Ionescu spunea că Occidentul vrea să cucerească Universul. Răsăritul pătimește. Eu mi-aduc aminte că am pătimit. Iar în ceea ce privește politica asta, în care mă „amenințați” cu tot felul de nume din astea nesemnificative, pe care le-am uitat din clipa în care le-ați pronunțat, pot să vă spun că politica statului român de astăzi este într-o flagrantă contradicție cu adevărul sufletesc al acestui popor. Nu există nicio legătură între politica statului român de astăzi și adevărul sufletesc al acestui popor. Este dimpotrivă, o insultă la adresa lui.

„Jucăm ping-pong sau lansăm rachete?”

Reporter:
Și cine-i transformă pe toți ăștia? Pe Ciolacu, pe Iohannis, îi pune împotriva sufletului românesc.

Dan Puric: Dvs. vă legați de niște elemente trecătoare, efemere. Eu vorbesc de un Sistem. Jucăm ping-pong sau lansăm rachete? Eu vă spun așa: ce mă interesează pe mine „figurația istorică”, domnule? Eu „mă fac bine” vorbind cu figuranți ai Istoriei? A, dați-mi și mie un om de stat. Vorbiți-mi de Ionel I. C. Brătianu, ca să am și eu cu cine să discut! Tot îmi dă figuranți ai Istoriei care sunt lanț de bicicletă unde pedalează ăia de dincolo! Lasă-i, săracii, ne rugăm și noi la Dumnezeu să-i ierte, că lovesc poporul român din toate direcțiile.

Pe mine mă interesează de regenerarea poporului român. Să fim capabili în contextul ăsta! Am citit zilele trecute un interviu al unui mare scriitor american: paradoxal, zice „Domnule, speranța noastră, a americanilor, este în voi, în ortodocși”. Pentru că și-a dat seama că au rămas aici insule de credință, de inocență și de putere. Sufletească. Închipuiți-vă o masă imensă și într-un colț, mic acolo, la o margine, pe un deal, era crucificat un om tânăr, printre tâlharii și criminalii din zonă. Cui îi păsa, domn’le? Îi păsa unei imensități, care era Imperiul Roman, că acolo era Iisus, cu trei femei jos care plângeau? Și de ce, domnule, după 2000 de ani, noi nici nu știm de numele împăratului care era și ne închinăm Lui? Păi, una este puterea sufletească, spirituală și alta este puterea militară.

Prin ce-a rezistat acest popor, domn’le? Prin viziuni, prin nu-știu-ce? N-a rezistat prin putere sufletească? Pe mine, în discuția asta care o facem acum, mă interesează să redresăm puterea sufletească, puterea morală a poporului român, să o punem „la lucru”: aici este important.

Citiţi şi:

Dan Puric: «Este o politică parșivă și perversă de minimalizare, relativizare și înstrăinare de toate valorile. În noi există însă o Românie profundă»

Dan Puric: «Omul se îmbolnăvește când nu mai are fața către Dumnezeu»

Renaşterea României

 

yogaesoteric
11 februarie 2021