De ce Germania este alături de SUA

Criticii acuză guvernul german că politica sa față de Rusia și China contravine intereselor germane. Cerând o distanțare față de SUA, ei suprimă însă importanța „Pax Americana” pentru nivelul ridicat de prosperitate al Germaniei.

Renunțarea voluntară la sursele de energie rusești provoacă mari probleme pentru germani. Gospodăriile private se plâng de facturile mari la electricitate și gaz, iar companiile își văd subminată profitabilitatea. Principalul beneficiar al politicii de sancțiuni în Occident este, fără îndoială, SUA. Pe de o parte, pot vinde în Europa gaze de fracturare scumpe și dăunătoare mediului. Pe de altă parte, materiile prime mai ieftine le oferă avantaje de localizare, pe care le folosesc pentru a atrage investitorii europeni.

În acest context, pare de neînțeles faptul că șefii de stat și de guvern din UE nu depun eforturi active pentru o soluție negociată, rapidă, la conflictul din Ucraina. În schimb, ei își intensifică atacurile împotriva Rusiei și, astfel, dărâmă ultimele punți ale unei posibile înțelegeri. Nu există nicio altă explicație pentru etichetarea de către Parlamentul European a Rusiei ca stat susținător al terorismului și pentru recunoașterea de către Bundestag a „Holodomorului” ca genocid al cetățenilor ucraineni.

În același timp, miniștrii germani pledează pentru o poziție mai dură față de China. Aceștia primesc sprijin atât de peste Atlantic, cât și din partea majorității mass-media. În ciuda declarațiilor prudente ale cancelarului Olaf Scholz și a presiunilor din partea cercurilor de afaceri germane, se așteaptă ca noua strategie a guvernului de la Berlin privind China, aflată în curs de elaborare, să urmeze în mare măsură orientările de la Washington.

Dominația SUA și valorile occidentale

În opinia majorității criticilor, există o explicație simplă pentru politica guvernului german dominată de SUA: conducerea Germaniei a fost infiltrată și se află sub o presiune masivă. Instrumentele folosite sunt formarea liderilor politici și exercitarea de influență asupra mass-media germane de către think tank-uri transatlantice, precum și activitățile de informații și șantaj economic. În acest context, Oskar Lafontaine a ajuns la concluzia că interesele germane nu pot fi realizate decât la distanță față de SUA. El pledează pentru o politică externă și de apărare independentă a UE și a Europei, sub auspicii franco-germane.

Potrivit lui Lafontaine, principalul obiectiv geopolitic al politicii externe a SUA este menținerea lumii unipolare sub propria egidă. Intenția nu este contestată nici măcar de protagoniștii de la Washington, deci pare să existe un consens general în acest caz. Există diferențe de opinie cu privire la întrebarea dacă guvernul german este cazul să sprijine dominația globală a SUA. Adică dacă aceasta servește sau nu intereselor germane.

Din punctul de vedere al partidelor și al mass-mediei care sprijină statul, strângerea rândurilor cu SUA este indispensabilă, în ciuda faptului că la Berlin, de fapt, actorii se supun dictaturilor Washingtonului.

Apărarea valorilor occidentale este citată ca fiind preocuparea unificatoare centrală. La baza acestor valori se află postulatul maximizării libertăților personale. Pentru ca libertățile să fie acceptabile din punct de vedere social, s-a dezvoltat de-a lungul timpului un sistem de reguli ale cărui componente cele mai importante sunt separarea puterilor, alegeri libere și generale, activitate politică fără restricții, precum și statul de drept și libertatea de conștiință. Construcția este înțeleasă drept democrație, în timp ce caracterizarea primește un refuz din partea acelor modele de decizie socială apărute în alte regiuni ale lumii.

Concepția occidentală despre om declară că dezvoltarea liberă a personalității ființei este binele suprem. În același timp, se presupune o tendință naturală de a abuza de putere, care este necesar să fie limitată.

În alte sisteme sociale, relațiile interpersonale se bazează mult mai mult pe un sentiment de comunitate și pe relațiile de încredere care rezultă din aceasta. Sistemele de control din Occident au fost înlocuite de o presiune morală la care conducătorii sunt supuși în permanență. Vorbim despre caracteristici vizibile în special în sfera culturală est-asiatică, a cărei înțelegere a valorilor și-a păstrat bazele în ciuda influențelor occidentale.

Conceptul occidental de libertate în relațiile globale

Mulți critici ai politicii externe germane nu au nimic împotriva apărării valorilor occidentale, unii chiar apreciază rolul SUA ca garant al acestora. Însă ei indică consecințe nefaste pentru Germania în cazul unei supuneri necondiționate față de partenerul transatlantic. În prezent, acestea sunt reprezentate de pierderile economice datorate creșterii costurilor energetice și de pierderile piețelor de export. În plus, tensiunile politice de pe continentul european nu sunt de dorit, întrucât conduc la o insecuritate crescândă și la creșterea poverii cheltuielilor de apărare.

În plus, o normalizare a relațiilor cu Rusia și o extindere a cooperării cu China ar submina permanent orientarea unipolară a politicii americane.

În același timp, o slăbire a puterii occidentale de conducere ar fi o lovitură pentru pretenția de dominație a înțelegerii comune a valorilor. Deoarece liderii occidentali au fost întotdeauna pregătiți să își ignore propriile valori, se poate presupune acum că s-ar putea renunța complet la importanța lor dacă s-ar putea obține avantaje economice tangibile drept compensație.

Cu toate acestea, judecata trece cu vederea faptul că valorile occidentale, cu „cartea lor albă” pentru dezvoltarea aproape nelimitată a actorilor distincți, constituie și consolidează un sistem global în care națiunile industriale de vârf, precum Germania, profită în mod considerabil în detrimentul regiunilor mai sărace și mai slabe din punct de vedere politic. Decalajul se reflectă în cererile neoliberale de privatizare și de reprimare a influenței statului. În relațiile dintre state se vor aplica „cele patru libertăți”, adică schimbul liber de bunuri, servicii, muncă și capital.

Beneficiarii nu sunt doar elitele sociale, ci întreaga populație a țărilor industrializate bogate, inclusiv beneficiarii de asistență socială, pensii și ajutoare sociale. Multiplele facilități educaționale, culturale și de agrement, precum și serviciile de sănătate din ce în ce mai scumpe nu ar putea fi finanțate dacă reprezentanții Occidentului nu ar putea acționa aproape liber la nivel global. Este adevărat că există instituții precum ONU, Organizația Mondială a Comerțului, FMI și Banca Mondială, concepute inițial pentru a proteja și sprijini actorii mai slabi. Însă ele s-au preschimbat acum în instrumente ale celor puternici, acordându-le securitate juridică și permițându-le să-și extindă propria poziție.

Condițiile de muncă intolerabile, foametea și alte privațiuni din multe părți ale lumii sunt perpetuate de un sistem neocolonial în care elitele occidentale trag sforile.

Ieșirea din sărăcie pare a fi posibilă doar printr-o izolare controlată, cu concesii simultane de mare anvergură față de forțele dominante la nivel mondial din mediul de afaceri și din politică. Numai statele mari și cele care dispun de resurse naturale râvnite sunt în măsură să facă aceasta. Astfel, China a urmat cu strictețe regulile de joc occidentale timp de 30 de ani înainte de a-și putea urma propriul drum, bazat pe valorile tradiționale confucianiste, cum ar fi spiritul public, încrederea și cooperarea pentru beneficii reciproce. De atunci, țara a obținut rezultate remarcabile atât pe plan intern, cât și în ceea ce privește relațiile internaționale.

Pentru Occident, o rebeliune reușită a unor țări aflate anterior în dependență economică are dezavantaje serioase. Pe de o parte, resursele globale este necesar să fie împărțite cu „noii veniți”, ceea ce reduce disponibilitatea acestora pentru propriile economii și slăbește puterea de negociere a vechilor națiuni industrializate. Pe de altă parte, ele reprezintă un stimulent pentru ca mai multe state să se elibereze de strânsoarea neocolonială, mai ales că acum li se deschid noi alternative comerciale și financiare. În scopul de a inversa sau cel puțin de a opri această tendință, Occidentul se simte obligat să acționeze la unison și să folosească toate instrumentele de putere disponibile. În calitate de cel mai mare stat occidental, SUA au, în mod natural, rolul principal.

Acuzațiile SUA la adresa conducerii germane

Nu există nicio îndoială că Germania a fost unul dintre principalii beneficiari ai „Pax Americana” de până acum. Deschiderea neoliberală a piețelor străine pentru capitalul care operează la nivel mondial a adus avantaje considerabile marilor corporații. Spre deosebire de SUA, unde profiturile generate au rămas preponderent în mâini private, în Germania, resursele financiare au fost canalizate în domenii sociale și economice productive. Calitatea mai bună a vieții și competitivitatea mai mare a întreprinderilor au alimentat, însă, resentimentele și nemulțumirile de cealaltă parte a Atlanticului. După ce reforma sistemului de sănătate a lui Barack Obama și relocarea de către Donald Trump a facilităților de producție din străinătate s-au dovedit a fi în mare parte un eșec, conducerea SUA a căutat vinovați externi.

Germanii au devenit rapid ținta criticilor. Aceștia sunt acuzați că profită de efortul considerabil al SUA în domeniul mediatic, militar și al serviciilor de informații, ca niște profitori. Pe de o parte, Berlinul este chemat să contribuie în mod corespunzător la costurile și măsurile de menținere a „ordinii bazate pe reguli”. Ceea ce se cere este un angajament mai puternic față de misiunile externe și o creștere a bugetului apărării. Pe de altă parte, Washingtonul se așteaptă ca guvernul german să se abțină de la acțiuni care dăunează dominației occidentale.

Acuzația actuală este că Germania, în cooperarea sa cu Rusia și China, își urmărește propriile interese care contravin obiectivelor Occidentului.

SUA nu puteau permite o creștere suplimentară a puterii acestor state, care ar fi rezultat din relațiile comerciale prospere. Faptul că au existat numeroase contacte cu Moscova și Beijing în domeniul afacerilor, al științei și al culturii s-a bazat pe așteptarea că sistemele lor sociale se vor modifica treptat, pe măsură ce se vor crea structuri capitaliste. Nu există nicio îndoială că au avut loc modificări serioase, în special în China, dar nu în modul dorit. Valorile tradiționale, cu accent pe spiritul public și pe încredere, au fost în mare parte păstrate.

Astfel de elemente se regăsesc totuși în înțelegerea occidentală a valorilor. De-a lungul istoriei, postulatele morale au fost invocate din nou și din nou pentru a stabili limite la exploatarea țărilor străine. Cu toate acestea, în practică, ele au fost în mare parte ignorate. În timp ce libera dezvoltare a ființei umane este considerată un drept cvasi-natural, considerația și corectitudinea sunt de dorit, dar nu indispensabile. Drepturile sunt executorii, pe de altă parte, iar moralitatea are statutul de „lux social”.

În acest context, în Occident nu pare condamnabil să vedem alte regiuni ale lumii ca obiecte de exploatare economică. În schimb, atât Uniunea Sovietică, cât și China au depus eforturi mari pentru a ridica zonele periferice subdezvoltate la nivelul național mediu, respectând în mare măsură caracteristicile regionale, etnice și lingvistice. În mod similar, statele din sudul global nu au nicio ambiție de a stabili structuri neocoloniale, mai ales că ele însele au suferit din cauza acestora timp de secole.

Redistribuirea internă a puterii sau noua ordine mondială

Atunci când criticii cer o distanțare de SUA, au două alternative de ales. În primul rând vorbim despre o redistribuire a sarcinilor și responsabilităților în cadrul lumii occidentale, structurile neocoloniale rămânând în vigoare. Cu o autonomie mai mare, Germania și UE ar fi cazul să aibă o contribuție financiară mai mare, în timp ce SUA ar fi ușurate drept consecință. În același timp, Washingtonul ar fi necesar să renunțe la o parte din puterea sa de decizie, ceea ce ar fi reticent să o facă. Sau – aceasta ar fi cealaltă alternativă – ordinea globală dominată de Occident ar fi înlocuită cu una nouă, bazată pe un sistem de state egale și nu pe „legea celui mai puternic”.

Dezbaterile cu privire la prima alternativă există în cadrul curentului politic principal și în rândul criticilor din spectrul de dreapta. Deoarece această opțiune vizează în cele din urmă o „diviziune a muncii” schimbată în exercitarea dominației imperialiste, ea este în general respinsă de stânga. Prin urmare, stângii nu îi rămâne decât ultima opțiune. Care ar necesita o corecție a propriei înțelegeri a valorilor și acceptarea regreselor economice.

Libera dezvoltare a actorilor globali să fie limitată în așa măsură încât guvernele din întreaga lume să se poată orienta către nevoile economice și sociale ale propriilor țări. Companiile occidentale nu ar mai putea profita de pe urma salariilor mici și a condițiilor de muncă mizerabile din străinătate, iar consumatorii privați ar fi necesar să plătească prețuri incomparabil mai mari. În plus, industriile de export se vor confrunta cu o concurență tot mai mare din partea altor țări. Impactul asupra ocupării forței de muncă și a veniturilor fiscale ar fi semnificativ, iar deficitele de cont curent ar putea să se adâncească. Monedele occidentale și-ar pierde din valoare, mai ales dacă finanțarea cheltuielilor guvernamentale prin îndatorare ar continua așa cum se petrece în prezent.

Reprezentanții stângii au tendința de a tăcea în legătură cu efectele grave ale noii ordini globale asupra consumului privat și a furnizării de servicii de stat, pentru a nu-și alarma clientela. Cu toate acestea, un astfel de comportament oportunist le afectează credibilitatea și, în cele din urmă, consolidează poziția criticilor lor. Ei afirmă, pe bună dreptate, că tranziția către o lume multipolară va avea loc oricum mai devreme sau mai târziu. Ar fi în interesul tuturor actorilor implicați ca pașii către un sistem internațional mai echitabil să se desfășoare într-un mod controlat. În acest fel, ar putea fi evitată și o prăbușire masivă a prosperității în statele occidentale. În cazul în care Washingtonul continuă să se opună, China și Rusia ar fi parteneri naturali pentru europeni. Totuși, pentru ca aceasta să se petreacă, e necesar ca valorile occidentale să fie puse fundamental sub semnul întrebării.

Un comentariu de Bernd Murawski

Citiți și:
Va scufunda Germania UE?
Alianța Binelui: O nouă schimbare de paradigmă în istoria planetară
Dominația Americii a luat sfârșit. Până în 2030, vom avea o mână de puteri globale

 

yogaesoteric
19 februarie 2023