Dominația Americii a luat sfârșit. Până în 2030, vom avea o mână de puteri globale

Peisajul politic mondial din 2030 va arăta considerabil diferit față de cel actual. Statele naționale vor rămâne actorii centrali. Nu va exista o singură forță hegemonică, ci o mână de țări – SUA, Rusia, China, Germania, India și Japonia, în principal – care vor manifesta tendințe semi-imperiale.

Puterea va fi distribuită pe scară mai largă în rețele nestatale, inclusiv în rețele regresive. Iar marile aglomerații de mega-orașe și periferiile acestora vor exercita o influență din ce în ce mai mare. Ordinea postbelică, care s-a menținut de la mijlocul secolului al XX-lea, se destramă. Așteptați-vă la incertitudine și instabilitate.

Statele-națiune revin în forță. Cele mai mari dintre ele își extind cu pasiune aria de acoperire globală, chiar dacă își consolidează granițele teritoriale și digitale. După cum arată din plin asaltul politicilor reacționare din întreaga lume, nu există garanții că aceste vaste dominații teritoriale și sateliții lor vor deveni mai liberale sau mai democratice.

În schimb, schimbările climatice necruțătoare, migrația, terorismul, inegalitatea și schimbările tehnologice rapide vor accentua anxietatea, insecuritatea și, după cum se vede deja cu claritate, populismul și autoritarismul. Deși prezintă fisuri, domnia de patru secole a statului-națiune va mai rezista câteva decenii.

Nu se prospecta să fie așa. În anii 1990, cercetătorii au prezis declinul și dispariția statului național. Se aștepta ca globalizarea să grăbească irelevanța acestora. Odată cu triumful aparent al democrației liberale, răspândirea capitalismului de piață liberă și promisiunea unei intervenții minime a statului, Francis Fukayama a prezis în mod faimos sfârșitul istoriei și, prin extensie, dispariția statelor naționale anacronice.

O afirmație similară a fost făcută cu un secol mai devreme: Friedreich Engels a prezis „dispariția statului” în urma socialismului.

Zvonurile privind moartea statului național au fost mult exagerate. Sfârșitul istoriei nu a sosit, iar democrația liberală nu este în ascensiune.

Misha Glenny susține că: „Fukayama și alții au subestimat orgoliul occidental și lăcomia capitalismului financiar, care au contribuit în 2008 la una dintre cele mai grave crize politice și economice de la Marea Depresiune încoace. Aceste șocuri – alături de o reacție vicioasă împotriva globalizării – au permis modelelor alternative de guvernare să se reafirme … cu China și Rusia, dar și cu alte state din Europa … și consolidarea statelor naționale iliberale”.

Citiți și:
Consiliului American pentru Relații Externe și matricea propagandei transatlantice (I)
Mecanismul imperiului invizibil
Departamentul american al Apărării a decis să activeze sistemul TACAMO

yogaesoteric
27 iunie 2022