De ce Hatha Yoga?

de Robert Leontescu

Vrei să-ţi potoleşti setea direct de la sursele universale de energie?

Foloseşte-ţi propriul corp şi propria minte. Ai la dispoziţie 8.400.000 de asane.

Ding dong, ding dong! se aude dinspre  intrarea apartamentului, în cea mai curată limbă a soneriilor. Cin’ să fie, cin’ să fie? Poştaşuuuul! Ţi-a adus o scrisoare. Vrei s-o citeşti imediat, dar un gând jucăuş îţi trece prin minte: „Ce-ar fi să ghicesc expeditorul?“

A
şezi plicul pe masă cu faţa în sus şi iei loc pe aproape în poziţia Gânditorul de la Hamangia. Nici un chip cunoscut nu-ţi luminează cerul minţii. Brusc, sprâncenele tale ating curba maximă devenind astfel podoabă capilară. „O fi venit factura la telefon?”, te săgetează un gând până în portofel. „N-are cum. Abia a fost, iar tu eşti cu plata la zi“, îţi şopteşte grijulie conştiinţa. Inspiri adânc de câteva ori, pentru a te relaxa. Răsfoieşti din nou şi din nou, filă după filă, agenda mentală personală. Cu majoritatea prietenilor comunici la telefon, prin SMS-uri, prin e-mail, aşa că cin’ să fie? Problema devine din ce în ce mai apăsătoare. Te ridici. Începi să măsori camera cu paşi mari şi apăsaţi. Degeaba. Nu vrea si pace. Dar tu nu te dai bătut cu una, cu două. Ci cu trei. Te îndrepţi hotărât spre masă, întorci plicul cu faţa în jos şi citeşti cu sufletul la gură numele expeditorului: Yoga Magazin. Înăuntru? Doar patru cuvinte: De ce Hatha Yoga?

Chiar aşa, de ce? Pentru că oricum corpul nostru execută zilnic o „coregrafie“ perfect mulată pe stările şi gândurile pe care le avem. Mergem aplecaţi când ne apasă greutăţile vieţii, dar ne umflăm  pieptul ca nişte cocoşi când triumfăm asupra obstacolelor. Căscăm şi ne întindem atunci când ne e somn. Ţinem braţele încrucişate la piept când protestăm, dar le ridicăm deasupra capului în semn de victorie. Până şi o banală scrisoare poate stârni în noi o serie întreagă de reacţii.

Vrem – nu vrem, trupul adoptă în fiecare moment o poziţie strâns legată de trăirile noastre. Şi în secunda în care citeşti articolul de faţă eşti aşezat într-un fel anume, care determină un anume fel de a fi. Chiar dacă ai dori să te sustragi acţiunii complexului corp-minte, n-ar fi posibil; nu ai face decât să alegi o altă variantă pe care acesta ţi-o oferă. Nu ai unde să fugi; nu ai unde să te ascunzi. Atâta timp cât trăieşti total identificat cu aceste două învelişuri (corp-minte), eşti definit de matricea numită OM. Dar să nu înţelegi că e ceva rău în asta. Nu! Nimic nu este greşit. Totul este exact aşa cum trebuie să fie. Ce rezultă de aici este imensa responsabilitate a faptului că ceea ce faci şi gândeşti clipă de clipă eşti TU.

Corpul e în sărbătoare

Înţelepţii trecutului cunoşteau foarte precis legătura dintre învelişul fizic şi mental al omului şi profundele sale implicaţii în viaţa acestuia. Ei s-au exprimat destul de laconic: atitudinea generează aptitudinea. Ce înseamnă asta? Corpul ne influenţează mintea. Dar este valabil şi invers. Mintea ne influenţează corpul. Ele relaţionează intim şi reciproc totodată. Aparent, cele două sunt separate, dar în realitate acţionează ca o unitate organică. Şi asta nu e tot.

Yoghinii au mai descoperit existenţa unui „triunghi de aur“, minte-corp-respiraţie, care guvernează toată gama de trăiri umane. Fiecare dintre cele trei le influenţează pe celelalte două. Aşadar o respiraţie profundă şi calmă linişteşte mintea şi relaxează corpul. Sau de exemplu râsul; respiraţia este sacadată, corpul execută nişte contracţii specifice, iar mintea este aproape complet deconectată. Bazându-se pe relaţia interdependentă în cadrul triadei mai sus amintite, sistemul Hatha Yoga propune un complex de posturi corporale (asane) şi de exerciţii pentru controlul respiraţiei (pranayama), care au darul de a restabili şi menţine în fiinţa umană echilibrul dintre energiile polar opuse, yin şi yang. Însuşi numele acestui sistem spiritual sugerează armonia dintre cele două principii fundamentale: Ha (masculin, „+“, solar, emisiv, yang) şi Tha (feminin, „-“, lunar, receptiv, yin).

Aşadar, există o relaţie spontană şi reciprocă între corp-minte, iar respiraţia joacă un rol determinant în cadrul ei. Prin Hatha Yoga, putem modifica valoarea aleatoare a acestor „parametri”, alegând numai atitudinile şi aptitudinile care ne conduc spre pozitivitate, frumuseţe, iubire, armonie, universalitate. Chiar şi aşa  fiind, pentru foarte mulţi oameni domeniul fascinant al Hatha-ei Yoga rămâne totuşi undeva destul de departe, parţial înţeles sau intuit şi în unele cazuri de-a dreptul inaccesibil. „Bine, bine“ spun unii, „dacă o să stau nemişcat în poziţiile acelea cu ochii închişi, o să devin mai bun? Păi şi la televizor stau nemişcat şi nu se petrece nimic; ba chiar sunt momente când mă simt mai obosit şi mai deprimat după ce îl închid. Aşa că ce-mi trebuie mie asane şi meditaţii?“ Chiar aşa, de ce Hatha Yoga?

În primul rând, în timp ce practici yoga nu stai, ci şezi într-o poziţie specifică. E complet diferit. Într-adevăr, realizarea posturilor corporale (asane) şi a meditaţiilor presupune o imobilitate a corpului fizic; dar aceasta este o pasivitate aparentă, care are legătură doar cu trupul. Înăuntrul nostru totul este pregătit de sărbătoare: energiile dansează, mintea capătă străluciri extatice, iar respiraţia devine un izvor de vitalitate. Un întreg univers nebănuit se trezeşte la viaţă. În  sfârşit, partea nevăzută a iceberg-ului iese la suprafaţă.

Acesta este mersul firesc al lucrurilor. Dacă vrei să simţi ceva subtil în interiorul tău trebuie să laşi deoparte tot ce te perturbă din exterior. Altfel nu se poate. Şi noi facem asta în mod natural. De exemplu, când vrem să ne aducem aminte un lucru care s-a petrecut cu mult timp în urmă; primul pas – încetăm orice activitate; apoi, cu ochii într-un uşor strabism convergent privim în gol; respiraţia tinde spre zero. Numai în vidul mental care se creează poate apărea ceva. În acele momente, la orice intervenţie din partea cuiva reacţionăm foarte hotărâţi: „Lasă-mă puţin, te rog“.

De ce nu acordăm atunci atenţia noastră nimănui? Pentru că firul invizibil care ne leagă de trecut se poate rupe. El este atât de fin, de greu perceptibil, încât şi scârţâitul parchetului îl poate tăia. La fel, cei care se concentrează intens, artiştii care se lasă inspiraţi, cu toţii se „rup de realitate“ pentru a putea percepe vocea invizibilului. De aceea este necesară imobilitatea fizică în practica Yoga. Este nevoie de multă linişte pentru a pătrunde în propria fiinţă, pentru a asculta ritmurile universale.

 Energiile dansează

Vorbim de condiţiile necesare realizării asanelor şi a meditaţiilor. „Dar ce simt yoghinii când sunt aşezaţi în posturile acelea neobişnuite“ se miră majoritatea oamenilor. E şi normal să se întrebe; îi văd cum rămân nemişcaţi minute întregi, cu ochii închişi, total absorbiţi, dar cu zâmbetul pe buze. „Ce se petrece oare? Ce fac ei acolo? Şi de ce neapărat poziţii spectaculoase?“ Totul e atât de exotic, de fascinant, dar nu te ajută să înţelegi de ce preferă ei şedinţele yoga altor activităţi cotidiene. Mister total… Ce caută sau mai degrabă ce-au găsit yoghinii de sunt dispuşi să investească atâta timp în practica lor? Chiar aşa, de ce Hatha Yoga?

De când genialul Einstein a reuşit să demonstreze faimoasa formulă E=mc2, savanţii au început să ia în calcul un adevăr tulburător: în Univers totul este energie. Totul e plin de viaţă, vibrează. Materia? Este energie condensată. Este „apa” care „a îngheţat”. Aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie. Pe plan ştiinţific informaţia a fost luată pentru prima dată în serios şi folosită ca atare, chiar dacă înţelepciunea milenară yoga afirma acelaşi lucru cu mult timp înainte de Christos.

Pentru majoritatea oamenilor însă descoperirea a rămas o simplă curiozitate; o ştire insignifiantă în noianul de probleme cotidiene. Dar adevărul rămâne adevăr: totul este energie. Yoghinii au cunoscut dintotdeauna această lege de bază a Universului şi de aceea toată practica yoga se bazează pe acest principiu. Orice trăire pe care o poate avea un om, de la cea mai obişnuită până la cea mai elevată, este susţinută în ultimă instanţă de o formă de energie.

Deosebit de interesant este faptul că fiecare dintre aceste stări este percepută în acelaşi loc în corpul fizic, ori de câte ori o retrăim. Iubirea vine în ospeţie întotdeauna pe adresa inimii, starea de excitaţie îşi are sediul în dreptul organelor genitale, inspiraţia creatoare se iveşte întotdeauna de sus, ş.a.m.d.

De ce prezenţa în corp a unei anumite energii este localizată mereu identic? Înţelepţii yoghini au avut nenumărate revelaţii în ceea ce priveşte anatomia subtilă a omului. Ei au identificat prezenţa a 7 vortexuri energetice, centri de forţă (chakre) situaţi în plan subtil de-a lungul coloanei vertebrale, care au corespondenţi în Macrocosmos (energiile infinite din Univers). Pe lângă acestea, anatomia subtilă a omului prezintă o întreagă reţea de canale energetice foarte fine (nadi), binecunoscute şi în acupunctură. Ori de câte ori trăim pregnant o stare, înseamnă că unul dintre aceste puncte-focar a început să vibreze, să pulseze. Energia se adună în acel loc.

Cheia este rezonanţa

Cel mai adesea, această energizare a chakrelor se produce fără o dorinţă conştientă din partea noastră şi durează atâta timp cât întreprindem o activitate care o potenţează. De exemplu, dacă ne manifestăm afecţiunea faţă de un prieten, centrul energetic din dreptul  inimii (Anahata chakra) va începe să vibreze. În momentul în care acţiunea noastră se opreşte, şi dinamizarea chakre-i încetează. Aptitudinea de a iubi este direct condiţionată de atitudinea noastră de a fi afectivi.

Şi acest mecanism se aplică la orice fel de stare, la oricare centru energetic dintre cei şapte. Vrem să dinamizăm centrul mental de comandă Ajna chakra, care se află situat în plan subtil în mijlocul frunţii, deasupra sprâncenelor? Trebuie doar să realizăm acţiuni specifice: concentrarea intensă, memorarea unor texte, atenţia susţinută, asane speciale etc. Yoghinul cunoaşte foarte exact coordonatele fiecărui vortex energetic şi efectele pe care dinamizarea acestora le generează; de aceea  acţionează direct asupra lor, prin intermediul tehnicilor specifice din Hatha Yoga. În felul acesta, practicantul poate deprinde un control deplin al tuturor stărilor şi trăirilor sale, care sunt hrănite şi direct legate de centrii de forţă. Bazându-se pe energia formei, el îşi foloseşte corpul precum o antenă. Îşi poziţionează trupul astfel încât să poată capta din Macrocosmos doar energiile benefice pe care le doreşte. Fiecare postură corporală executată dinamizează un anume centru energetic.

Cum este posibil aşa ceva? Simplu! Există un principiu care stă la baza practicii şi înţelegerii sistemului Hatha yoga: fenomenul de rezonanţă. Se spune că două sisteme intră în rezonanţă sau rezonează, atunci când au aceeaşi frecvenţă de vibraţie. Putem sesiza foarte uşor acest proces atunci când dorim să ascultăm muzică la radio. Răsucim potenţiometrul până reuşim să prindem frecvenţa postului de radio care emite. Când audiţia capătă acurateţe, este limpede că aparatul nostru a intrat în rezonanţă cu postul de radio care emite.

Oricât de clar şi logic este exemplu de mai sus, rămâne totuşi un fapt oarecum exterior nouă. Există însă momente în viaţă când trăim din plin fenomenul de rezonanţă, chiar dacă nu ştim nimic despre asta. De fapt, în fiecare clipă rezonăm cu ceva, cu cineva. Dar când iubim simţim asta cel mai intens. Cine a fost binecuvântat măcar o dată de graţia nesfârşită a iubirii, ştie despre ce este vorba; există o comuniune atât de profundă între îndrăgostiţi, încât nici distanţele mari nu-i împiedică să simtă că sunt unul. Fiecare dintre ei ştie clipă de clipă ce face, simte şi gândeşte celălalt, pentru că ei se află într-un autentic proces de rezonanţă. Inimile lor bat la unison. În sufletele lor răsună aceeaşi muzică celestă.

Yoghinul autentic trăieşte şi o poveste de dragoste cu… Universul; el este îndrăgostit de viaţă. Foloseşte propriul corp şi propria minte pentru a-şi potoli setea de fericire direct de la izvoarele tainice din Macrocosmos. Fiecare şedinţă de asane este o baie de lumină. Fiecare meditaţie este un sărut al eternităţii. Fiecare centru energetic al său (chakra) bate în acelaşi ritm cu inima lui Dumnezeu. Fiecare postură corporală (asana) însoţită de o atenţie susţinută, îl ajută să reintre în marele joc al energiilor infinite din Univers. Respiră conştient pentru a se putea bucura cât mai mult de forţa Vieţii (prana) care îi picură vitalitate în fiecare celulă a corpului. La fiecare inspiraţie soarbe nectarul subtil şi purificator al aerului.

De ce Hatha Yoga? Răspunsurile pot fi cuprinse în biblioteci întregi. Dar răspunsul complet îl găseşti practicând tu însuţi Yoga. Pentru a ajunge la el îţi trebuie curajul de a te întreba sincer: de ce Hatha Yoga?               

Un articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 52

yogaesoteric