De ce sunt decapitați cei cu inimă mare și IQ ridicat. Oameni inteligenți în apărarea doctorului Răzvan Constantinescu și a judecătoarei Mădălina Afrăsinie

Iată de ce Sistemul propagandistic global are treabă cu noi, furnicile

Acum ceva vreme când am terminat eu cu media și advertisingul și am început să învăț despre HR, sisteme de evaluare, tehnici de interviu, testări și alte cele, una dintre primele chestii care m-au șocat a fost despre testele de inteligenţă date la intrarea în multinațională. Și despre cum se exclud oamenii din capul locului și mai ales de ce.

Astfel, în mod logic, candidații care scoteau punctaj sub un anumit prag la testele astea de inteligenţă erau excluși. Mă rog, să zicem că e de înțeles. Dar ce a fost neobişnuit să aflu, era că și cei care scoteau rezultate excepționale, aflate și ele peste un anumit prag, erau aruncați în decor. Șocant, nu? Ai avea senzația că succesul este direct proporțional cu IQ-ul și că organizațiile astea uriașe caută să atragă tot felul de oameni hiperinteligenţi pe care să îi pună la treabă.

Ntz. Explicația pe care am primit-o a fost năucitoare: ce sare peste un anumit punctaj la IQ ne poate ridica probleme pe care nu le putem controla. Ăștia sunt oameni care ne dau de furcă, care ridică întrebări, care sunt mai greu de aliniat și disciplinat. Sunt creativi, sunt curioși, descoperă, creează. Noi avem nevoie de oameni care se pot adapta la sistemele noastre, nu de unii capabili să creeze sisteme. Dacă ăștia se apuca să creeze sisteme, mecanisme și proceduri, rezultă un haos greu de controlat până și de ăia de la headquarter care abia știu unde e România pe hartă. Deci pas.

Mi-am amintit de povestea asta după ce o prietenă a fost blocată aici pentru 30 de zile pentru publicarea unor citate. Platon, Aristotel, chestii inteligente și profunde. Sistemul a tras-o pe dreapta. Așa cum de la o vreme încoace sistemul ne trage pe toți pe dreapta. Toți care avem idei, care observăm aspectele în profunzime, care suntem capabili să analizăm, să facem previziuni, toți cei care gândim împotriva curentului propagandistic din ce în ce mai evident, care punem întrebări incomode despre ce se petrece și avem abilitatea de a vedea limpede care sunt intențiile sistemului și încotro ne îndreptăm.

Propagandiștii sau securiștii plantați prin presă ar spune că este salutar ce ni se petrece, că noi suntem conspiraționiștii care propagă fake news și este foarte bine că suntem marginalizați. Propagandiștii și securiștii care își fac veacul pe aici încearcă să acrediteze și ideea că avem clase cât trenul și şcoală puţină, ăsta fiind motivul pentru care nu mâncăm gogoșile lor sleite.

Eu aş ţine un pariu, că dacă noi cei recalcitranți marcați cu red flag ne-am apuca să aberăm despre Lupul dacic, castelul din Carpați, tunelele de sub Bucegi, operele nescrise ale lui Pavel Coruț și alte cele, nu am păți absolut nimic. Pentru că nu despre fake news e vorba aici ci de cu totul altceva.

Este cu atât mai contrariant cu cât noi cei cu idei creţe nu suntem nici influensări, nu apărem la televizor, nu suntem cântăreţi, actori, nu avem vizibilitate. Suntem niște oameni care știm niște aspecte, altele decât balivernele plătite la greu de guvern. Deci persoane fizice cum ar veni, insignifiante în economia situaţiei.

Cu toate astea sistemul propagandistic global are treabă cu noi, furnicile.

De ce așa? Pentru că noi suntem ăia care ne-am prins de mişcările lor, pentru că suntem greu de manipulat, pentru că încurcăm sistemele și procedurile, pentru că suntem inteligenți, o formă de inteligenţă care ne ajută să vedem profunzimea situaţiei și să combinăm planuri și perspective: material, spiritual, afectiv, emoțional. Suntem ăia respinși la interviu care nu au loc pentru că încurcă. Îmi amintesc de un test de ăsta la care m-am dus cobai și am făcut-o varza pe psiholoagă, săraca, i-am dat toate scalele peste cap. De asta sistemul se opintește să ne închidă gura, pentru că ceea ce știm și ne-am prins că se face cu noi e periculos să fie aflat și de alții.

Aici aş avea totuși o remarcă. Imensa majoritate nu dă doi bani pe libertate, pe morală, pe principii. Voi ați observat că a dispărut din vocabularul nostru „pe cuvânt de onoare”? Când ați folosit ultima oară sintagma asta? Exact!

Deci noi, o minoritate exotică, facem gălăgie degeaba. Majoritatea se preocupă de cu totul altceva și nici nu văd sensul în a face ceva pentru ei. Când omul nu vrea să vadă sau e orbit de lăcomie sau beat de putere și în delir de grandoare, e bine să fie lăsat în pace. Acolo numai Dumnezeu mai poate lucra, deci să-L lăsăm să își facă treaba în liniște.

În sensul ăsta e un caz-şcoală ce i se petrece doctorului Răzvan Constantinescu sau judecătoarei Mădălina Afrăsinie. Faptul că este împiedicat să își mai exercite meseria sau doamna este chemată la ordin pentru că ambii au avut opinii care nu au plăcut sistemului globalist, este regretabil și neplăcut. Dar ce este înfricoşător și nimeni nu pare să observe este altceva: nimeni din corpurile profesionale din care fac parte nu scoate o vorbuliță despre ce li se petrece. Toți așa-zișii profesioniști, eroii în halate albe tac mâlc la ce i se petrece unui coleg pentru că a avut curaj să exprime niște dubii. Toți eroii în halate albe nu au nicio problemă cu impunerea unui act medical împotriva voinței pacientului. Oamenii au alte probleme serioase: mai puţine excursii și călătorii cu sponsorizări de la big farma, mai puțini bănișori din studii, din sponsorizări de conferințe, avioane şi toate cele, nada șpaga că nema pacienți. Amenințările cu pierderea locului de muncă nu sunt de colea, în fond și la urma urmei mulți au încasat sute de milioane pe lună cu zero pacienți văzuți pentru că na, covid, s-a închis spitalul. Alții au tras de nu mai știau cum îi cheamă cu buletinul în mână. Fiecare cu ce îl doare.

Dar per total dintr-o comunitate profesională care numără zeci de mii de profesioniști, numai unul se ridică și zbiară pentru că restul sunt ascunși sub pat iar asta e înfricoșător și ne arată unde ne situăm.

Dacă în sistemul medical problema s-a rezolvat cu bani, în mass-media cu niște zeci de milioane i-au cumpărat pe majoritatea cu tot cu ambalaj; ce faci cu ăștia neadunați care s-au prins cum merge treaba? Înfigi în ei un red flag ca în niște momâi și pentru orice raport îi reduci la tăcere și scapi de probleme.

Autor: Magdalena Radu

Citiți și:
Dezinformarea generată de mass-media și costul ridicat al ignoranței privind covid-19
O opinie: În loc să ascultăm ce zice știința pe tema covid, i-am ascultat pe oamenii de știință care ne-au condus spre prăpastie

yogaesoteric
24 septembrie 2021