De la British Museum, la BT Tower

 

În dimineaţa zilei de 5 martie 2016, am călcat pragul celebrului British Museum. Fondat în 1753, acesta este cel mai vechi muzeu din lume şi adăposteşte aproape şase milioane de exponate, grupate în mai multe colecţii ce poartă vizitatorul într-un fascinant tur al istoriei civilizaţiilor.

La parterul muzeului am admirat, mai întâi, o parte a colecţiilor dedicate Orientului Antic, Egiptului, Greciei şi Romei Antice. Printre capodoperele expuse aici trebuie menţionată, în primul rând, faimoasa Piatră de la Rosetta. Aceasta a fost descoperită în anul 1799 de către ofiţerul genist Pierre-François Bouchard (1772-1822), membru al expediţiei franceze din Egipt, aflată sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Stela egipteană datează din anul 196 î.H., din timpul domniei faraonului Ptolemeu al V-lea Epiphanes (204-181 î.H.) şi este din granit negru. Pe ea se află inscripţionat un decret al faraonului, în trei scrieri antice diferite: hieroglifică, demotică şi greacă veche. Datorită acestui lucru, descoperirea Pietrei de la Rosetta a făcut posibilă descifrarea scrierii hieroglifice de către orientalistul francez Jean-François Champollion (1790-1832).

Partea superioară a statuii colosale a lui Ramses al II-lea (1279-1213 î.H.), ce provine din templul memorial de la Teba, impresionează prin mărime şi prin exactitatea detaliilor. Această statuie a fost achiziţionată, la sfârşitul secolului al XVIII- lea, de ambasadorul britanic la Roma, Charles Townley (1737-1805).

Un loc deosebit în cadrul colecţiilor British Museum îl ocupă sculpturile Partenonului din Atena, aflate în muzeul londonez din 1817, sculpturi ce sunt revendicate, pe bună dreptate, de autorităţile elene. Acestea au fost aduse în Anglia de Lordul Elgin (1766-1841), ambasador la Constantinopole, la începutul secolului al XIX-lea. Cele mai multe dintre sculpturi sunt din friza exterioară care înconjura întregul templu de pe Acropole şi reprezenta, probabil, importantul festival Marea Panathenaia, care avea loc la fiecare patru ani la Atena.

Tot la parterul impunătorului edificiu se găsesc şi câteva săli dedicate civilizaţiilor din America, Asia şi Oceania. Am putut admira aici, printre altele, statuia ancestrală Hoa Hakananai’a, care provine din Insula Paştelui. Astfel de statui impresionante, care comemorează strămoşii, au fost ridicate începând cu anul 1000 î.H. şi până în secolul al XVII-lea în insula din Pacific.

Am zăbovit câteva minute bune în faţa unui minunat şarpe aztec cu două capete din turcoaz. Acesta datează din jurul anului 1500 şi reprezintă o dovadă a măiestriei artizanilor azteci, care excelau în domeniul sculpturilor ce reprezentau, de multe ori, diferite zeităţi ale panteonului local.

Printre cele mai interesante artefacte asiatice expuse la parterul muzeului londonez se află aşa-numitele „Vaze David”, care datează din timpul dinastiei chineze Yuan (1279-1368). De asemenea, merită menţionată şi statuia din bronz aurit care o reprezintă pe zeiţa budistă Tara. Statuia provine din Sri Lanka şi a fost făurită în secolul al VIII-lea. Tara este cea mai importantă zeiţă a budismului, cultul ei fiind foarte răspândit în sudul şi sud-estul Asiei.

La etajele superioare ale British Museum, precum şi la subsol, se găsesc alte numeroase săli de expoziţie, unde ne sunt prezentate obiecte fascinante de pe toate meridianele globului. Câteva dintre acestea mi-au produs o impresie deosebită şi sunt demne de a fi menţionate. Piesele de şah descoperite pe Insula Lewis din arhipelagul Hebridelor ocupă un loc special în secţiunea dedicată Evului Mediu european. Acestea au fost confecţionate, în a doua jumătate a secolului al XII-lea, din dinţi de morsă şi de balenă şi provin, probabil, din Norvegia.

Aşa-numitul Stindard al Urului, o cutie de lemn încrustată cu mozaicuri realizate din scoici, lapis lazuli şi calcar roşu a fost realizat cu aproximativ 4.600 de ani în urmă. Acest artefact cu adevărat enigmatic a fost descoperit în Cimitirul Regal din Ur de către arheologul britanic Sir Charles Leonard Woolley (1880-1960) şi reprezintă, conform unora dintre specialiştii care l-au studiat, o parte a unui instrument muzical.

Sicriul interior aurit al preotesei egiptene Henutmehyt, care a slujit zeului Amon-Ra, datând de la jumătatea secolului al XIII-lea î.H., reprezintă un exemplu clasic de artă egipteană din timpul domniei lui Ramses al II-lea.

Fiind pasionat de numismatică, înainte de a părăsi British Museum, am petrecut ceva timp admirând impresionanta colecţie de monede şi medalii de aici, care cuprinde peste 750.000 de piese şi acoperă întreaga perioadă de la inventarea monedei şi până în zilele noastre.

În apropierea British Museum se găseşte Biserica St. George, construită de arhitectul englez Nicholas Hawksmoor (cca. 1661-1736) şi consacrată în anul 1730. Turla acesteia are în vârf o statuie a regelui George I (1714-1727).

Următorul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Muzeul Sir John Soane. Acesta este un muzeu cu adevărat unic, unde am putut admira numeroase antichităţi şi alte obiecte de valoare colecţionate de-a lungul vieţii de arhitectul englez Sir John Soane (1753- 1837). Cel mai important obiect expus aici este, fără îndoială, sarcofagul din alabastru al faraonului Seti I (1290-1279 î.H.), tatăl lui Ramses al II-lea cel Mare. Se spune că atunci când artefactul a sosit în casa sa, Soane a ţinut o petrecere care a durat 3 zile şi la care au participat aproape 900 de invitaţi.

Muzeul Memorial Charles Dickens este situat pe Strada Doughty, la numărul 48, unde faimosul scriitor englez a trăit între 1837-1839 şi a lucrat la unele dintre cele mai importante romane ale sale, precum Oliver Twist sau Nicholas Nickleby. În această vilă de patru etaje, construită în stil georgian, a locuit celebrul romancier alături de soţia sa, Catherine, şi de copiii lor. Fiind la un pas de a fi demolată, în 1923, construcţia a fost salvată de organizaţia Frăţia Dickens care, după ce a achiziţionat şi renovat proprietatea, în 1925, a deschis muzeul pe care îl putem admira şi astăzi. O parte a camerelor au rămas aşa cum erau în secolul al XIX-lea, ceea ce oferă muzeului un farmec cu totul aparte.

Lăsând în urmă Muzeul Memorial Charles Dickens, m-am îndreptat către British Library. Însă, înainte de a-i trece pragul, am făcut un scurt popas în faţa impunătoarei gări St. Pancras, proiectată în stil gotic victorian, în anul 1874, de Sir George Gilbert Scott (1811-1878).

British Library este biblioteca naţională a Marii Britanii şi se întinde pe şase etaje. Am vizitat Galeria Sir John Ritblat, care reprezintă expoziţia permanentă a instituţiei de cultură britanice. Aici am putut admira peste 250 de obiecte de o valoare inestimabilă, precum o veche hartă a Britaniei, ce datează de la mijlocul secolului al XIII-lea, o Biblie Gutenberg (1455), o parte a caietelor de lucru aparţinând marelui Leonardo Da Vinci, primul folio Shakespeare (1616), partitura Mesia de Händel şi câteva versuri în manuscris ale membrilor trupei Beatles.

Trecând pe lângă Biserica Parohială St. Pancras, m-am îndreptat către interesanta Wellcome Collection. Acest mic muzeu adăposteşte colecţia medicală a omului de afaceri şi filantropului Sir Henry Wellcome (1853-1936), colecţie ce explorează legăturile care se pot crea între medicină şi artă.

Am dorit să închei ziua vizitând Muzeul de Arheologie Egipteană Petrie, din cadrul University College London (UCL), pe care, însă, l-am găsit, spre marea mea dezamăgire, închis. Am mers astfel spre BT Tower (care, în momentul în care a fost inaugurat, în 1965, cu cei 190 de metri ai săi, era cea mai înaltă clădire din Londra), fiind în căutarea unui pub în care să pot savura o nouă cină tipic englezească alături de soţia mea.

Octavian-Florin Lixeanu

Citiți și:

Enigme uluitoare: Omul nu a fost niciodată primitiv

Mistere de nepătruns ale Bibliei care nu au fost descifrate

17 artefacte care dovedesc că au existat civilizaţii preistorice avansate (I)


 

yogaesoteric
27 ianuarie 2019