Șapte cazuri în care ceea ce oficial era etichetat drept „dezinformare” s-a dovedit a fi exact opusul

Numeroase afirmații controversate, considerate false și înșelătoare de către elite, s-au dovedit ulterior a fi legitime.

În centrul celui de-al doilea proces care a rezultat din investigația avocatului special John Durham privind originile anchetei referitoare la coluziunea Trump-Rusia se află o poveste de dezinformare.

Marc Elias, consilier general al campaniei prezidențiale din 2016 a lui Hillary Clinton, a declarat atât în timpul unei anchete a Comisiei de informații a Camerei în 2017, cât și recent, în timpul anchetei în curs a lui Durham, că el a fost cel care a angajat firma de cercetare a opoziției Fusion GPS pentru a afla informații murdare despre candidatul de atunci, Donald Trump.

Fusion GPS l-a însărcinat pe fostul agent MI6 Christopher Steele să creeze infamul „dosar Steele”, care pretindea că ar fi arătat o complicitate între campania lui Trump și Kremlin. Acesta conținea mai multe afirmații bizare – care ulterior au fost dezmințite – despre Trump și despre presupusele sale legături cu Rusia.

În mod infam, guvernul federal a folosit dosarul, acum discreditat, pentru a obține un mandat de supraveghere a fostului consilier al lui Trump în campania din 2016, Carter Page. Ulterior, Departamentul de Justiție a recunoscut că cererea de mandat era plină de dezinformări și că mandatul de supraveghere nu ar fi fost normal să fie aprobat niciodată.

Sursa principală a dosarului Steele a fost Igor Danchenko, un analist rus care acum este judecat în cadrul anchetei lui Durham pentru că ar fi mințit FBI-ul în legătură cu sursele sale pentru informațiile pe care i le-a furnizat lui Steele.

Procurorii federali susțin că Danchenko, care a pledat nevinovat, și-a fabricat și și-a ascuns sursele în conversațiile cu federalii. Procesul a început la Alexandria, Virginia, pe 11 octombrie 2022.

Cazul evidențiază cât de puternică poate fi o armă de dezinformare în climatul politic actual, în care falsurile se pot strecura printre crăpături și se pot preschimba în așa-zise „adevăruri” care sunt receptate ca atare fără ca publicul să își dea seama.

Cu toate acestea, funcționează și în sens invers.

Într-adevăr, în ultimii ani s-a petrecut mai des contrariul: ceva considerat dezinformare se dovedește în cele din urmă a fi adevărat. Iată șapte exemple recente de elite din guvern, din Big Tech și din alte poziții de influență care au etichetat diverse idei ca fiind dezinformare, doar pentru a se dovedi în cele din urmă, pe măsură ce faptele au ieșit la iveală, că erau perfect adevărate:

1. Laptopul lui Hunter Biden

În octombrie 2020, New York Post a obținut e-mailuri de pe un laptop pe care fiul președintelui Biden, Hunter Biden, l-a abandonat la un atelier de reparații din Delaware.

La scurt timp după ce povestea a fost publicată, directorul pentru politici de comunicare al Facebook s-a lăudat că gigantului media i se va „reduce distribuția pe platforma noastră”. El a adăugat că reportajul va fi analizat de verificatori de fapte terțe „pentru a reduce răspândirea dezinformării”.

Twitter a urmat rapid exemplul Facebook, blocând utilizatorii să posteze sau să citească povestea. Compania a blocat chiar și contul principal de Twitter al New York Post, aparent din cauza „lipsei de informații autorizate cu privire la originea materialelor incluse în articol”.

Principalele instituții media proeminente fie au ignorat povestea lui Hunter Biden, fie au pus la îndoială autenticitatea acesteia.

După publicarea articolului din Post, 51 de foști oficiali ai serviciilor de informații au semnat o scrisoare publică în care respingeau raportul ca fiind dezinformare rusă. Laptopul „are toate semnele clasice ale unei operațiuni de informare rusești”, au scris aceștia.

Abia în ultimele luni, oficiali guvernamentali și cele mai prestigioase instituții media din țară au recunoscut autenticitatea laptopului, care a dezvăluit o sumedenie de detalii care sunt acum folosite în cadrul unei anchete guvernamentale privind taxele și afacerile lui Biden.

2. Originile covid-19

Experții, legislatorii și jurnaliștii au respins categoric teoria conform căreia covid-19 s-a scurs dintr-un laborator din Wuhan, China, atacându-i pe cei care au dat crezare ideii și catalogându-i drept bigoți.

Reporterul Apoorva Mandavilli de la New York Times, de exemplu, a scris pe Twitter că teoria scurgerii din laborator are „rădăcini rasiste”.

Scientific American l-a acuzat pe fostul director al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, Robert Redfield, că promovează o teorie a conspirației bazată pe „xenofobie”.

Revista New York a relatat modul în care mass-media a „respins” posibilitatea ca virusul covid-19 să se fi scurs dintr-un laborator chinezesc și i-a „defăimat” pe cei care au susținut această teorie.

Nina Jankowicz, care a fost numită șefă a Consiliului de guvernanță pentru dezinformare al Departamentului pentru Securitate Internă, acum dispărut, a respins teoria, spunând că era „convenabil din punct de vedere politic” ca administrația Trump să aibă în vedere această idee.

Între timp, democrații din Congres au rezistat eforturilor de a cerceta meritele teoriei scurgerilor din laborator.

Totuși, în ultimul an, teoria a căpătat o credibilitate generalizată datorită unei serii de dovezi.

3. Vaccinurile anti-covid-19 ca panaceu

Atunci când vaccinurile anti-covid-19 au fost puse la dispoziție pentru prima dată, au fost prezentate de mass-media și de profesioniștii din domeniul sănătății publice ca fiind produse care limitează transmiterea virusului și, în cele din urmă, pun capăt pandemiei.

Afirmațiile care puneau sub semnul întrebării eficacitatea vaccinului au fost considerate „dezinformare” de către companiile Big Tech și de administrația Biden, care a catalogat multe dintre aceste afirmații drept „teorii ale conspirației”.

Conform unei noi legi din California, medicii care răspândesc informații eronate despre covid-19 ar putea fi supuși chiar la măsuri disciplinare din partea consiliilor medicale de stat și riscă să-și piardă licența.

Cu toate acestea, un director al gigantului farmaceutic Pfizer a recunoscut recent, în cadrul unei audieri în fața Parlamentului European, că, la momentul introducerii sale, vaccinul împotriva covid-19 nu a fost niciodată testat pentru a opri transmiterea virusului, potrivit unei înregistrări video a schimbului de replici postate de parlamentarul olandez Rob Roos.

Citând noi date, unii experți susțin că vaccinul poate avea o serie de efecte adverse, inclusiv potențiale probleme cardiace la adulții tineri.

Dr. Harvey Risch, profesor emerit de epidemiologie la Universitatea Yale, a declarat recent în cadrul emisiunii de televiziune „Just the News, No Noise” că Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor a „dat înapoi în mod oficial în ceea ce privește vaccinurile ca metodă de sănătate publică și de control al pandemiilor”.

4. Rolul lui Pelosi în evenimentele din 6 ianuarie și chemarea Gărzii Naționale

Jurnaliștii, democrații din Congres, dar și alții au atacat apărarea eforturilor fostului președinte Trump de a se pregăti pentru tulburări înainte de revolta din 6 ianuarie de la Capitoliu, precum și criticile aduse președintelui Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, privind modul în care a gestionat acea zi fatidică, ca fiind „minciuni”, „contranarațiuni”, „teorii ale conspirației” și „dezinformare” răspândite de republicani și susținători ai lui Trump.

Cu toate acestea, Just the News a relatat că avertismentul serviciilor de informații ale FBI cu privire la faptul că protestatarii din 6 ianuarie ar putea lua cu asalt Capitoliul a fost trimis prin e-mail în noaptea dinaintea revoltei unui consilier de top al liderului majorității din Senat, Chuck Schumer, dar nu a fost niciodată trimis comandanților și ofițerilor de poliție din prima linie.

Acest raport a venit după ce noi dezvăluiri au arătat că Pentagonul a evocat pentru prima dată posibilitatea trimiterii de trupe ale Gărzii Naționale la Capitoliu cu patru zile înainte de revolta din 6 ianuarie, validând afirmațiile de mult timp ale foștilor oficiali ai administrației Trump cu privire la eforturile lor de a asigura o securitate suplimentară.

Poliția Capitoliului a respins oferta de trupe, potrivit unor documente guvernamentale. La scurt timp după aceea, însă, șeful de atunci, Steven Sund, a decis că vrea totuși trupele, dar a fost refuzat de sergentul de arme al Camerei, care îi raporta lui Pelosi.

Între timp, Trump semnase un ordin pe 4 ianuarie pentru a desfășura 20.000 de membri ai Gărzii pentru a preveni orice violență, dacă aceasta se va solicita de către Congres, care a respins cererea.

Just the News a dezvăluit, de asemenea, că Poliția Capitoliului a întocmit o analiză secretă după acțiune, la câteva luni după revolta din 6 ianuarie, care a identificat eșecuri flagrante ale departamentului în materie de informații și securitate.

Pelosi a fost criticată de republicani pentru că a obstrucționat eforturile Congresului de a investiga vulnerabilitățile de securitate expuse de breșa din 6 ianuarie de la Capitoliu.

5. Maltratarea inculpaţilor din 6 ianuarie

Aceleași voci care au respins „contranarațiunea” din 6 ianuarie i-au respins și pe cei care își exprimă îngrijorarea că inculpații din 6 ianuarie au fost vizați și maltratați din motive politice.

Departamentul de Justiție a arestat aproape 900 de persoane pentru acuzații legate de 6 ianuarie, încarcerându-le pe cele mai multe dintre ele fără un proces. Mai mulți au declarat că FBI, Departamentul de Justiție și funcționarii din închisorile federale sub administrația Biden le-au încălcat drepturile civile și constituționale. Marea majoritate nu au fost acuzați de port de armă, de agresiune împotriva forțelor de ordine sau de distrugere a proprietății. Mulți nici măcar nu au intrat în clădirea Capitoliului.

6. Nereguli la alegerile din 2020

Big Tech și administrația Biden au suprimat și au amendat în mod infam afirmațiile privind existența unor nereguli în alegerile prezidențiale din 2020.

De exemplu, documentele scurse publicate recent de către senatorii republicani Josh Hawley (Mo.) și Chuck Grassley (Iowa) au arătat că oficiali guvernamentali scriau că dezinformarea amenință securitatea națională, în special „teoriile conspirației cu privire la validitatea și securitatea alegerilor” și „dezinformarea legată de originea și efectele vaccinurilor anti-covid-19 sau de eficacitatea măștilor”.

În luna februarie, Departamentul pentru Securitate Internă a publicat un „Buletin consultativ național privind terorismul”, în care se discuta despre modul în care „teoriile conspirației”, „narațiunile înșelătoare” și „alte forme de dezinformare și informații false” pot alimenta terorismul intern și extern. Acesta a citat „narațiunile false sau înșelătoare privind fraudele electorale generalizate și nefondate și covid-19” online ca fiind „factori-cheie care contribuie la actualul mediu de amenințare intensificat”.

Cu toate acestea, au fost raportate numeroase exemple de ilegalități și nereguli confirmate în alegerile din 2020.

7. Teoria critică a rasei în școli

Teoria rasială critică (CRT) susține că rasismul este înrădăcinat în toate sistemele societății americane și că toate disparitățile dintre rase indică discriminare rasială. Mass-media și susținătorii CRT au susținut că de fapt criticii acesteia promovează dezinformarea, prezentând teoria ca fiind mai răspândită decât este în realitate.

Anul trecut, de exemplu, Jankowicz s-a referit la oponenții CRT ca fiind „dezinformatori”, acuzându-i că vând dezinformări pentru a alimenta furia și a face bani de pe urma scandalului.

Dar părinții au protestat vocal împotriva prezenței CRT în școli.

Asociația Națională a Consiliilor Școlare i-a trimis o scrisoare lui Biden în care îi cere administrației sale să investigheze amenințările la adresa funcționarilor din școlile publice. În scrisoare, NSBA s-a referit în mod special la părinții care au protestat împotriva predării CRT în clasă, sugerând că astfel de acțiuni ar fi normal să fie clasificate drept „terorism intern”.

NSBA a cerut ca departamentele de Justiție și de Securitate Internă să investigheze și să urmărească aceste „infracțiuni” în temeiul „Patriot Act în ceea ce privește terorismul intern”.

Mai puțin de o săptămână mai târziu, procurorul general Merrick Garland a trimis o notă prin care avertiza că Departamentul de Justiție „se angajează să își folosească autoritatea și resursele pentru a descuraja” „amenințările” descrise de NSBA, „să le identifice atunci când apar și să le urmărească penal atunci când este cazul”.

Memorandumul a ordonat FBI-ului să colaboreze cu fiecare procuror general al SUA pentru a convoca reuniuni la nivel național pentru a discuta strategii de abordare a acestor amenințări. Garland a menționat, de asemenea, intenția sa de a „lansa o serie de eforturi suplimentare în zilele următoare” care, potrivit Departamentului de Justiție, ar urma să „determine modul în care instrumentele federale de aplicare a legii pot fi utilizate pentru a urmări aceste infracțiuni”.

Ulterior, NSBA și-a cerut scuze pentru scrisoare, după ce a primit reacții nefavorabile pentru că a comparat protestele părinților cu terorismul intern. Cu toate acestea, rapoartele ulterioare au indicat o coordonare între NSBA și administrația Biden în ceea ce privește scrisoarea primilor și nota ulterioară a lui Garland.

Dovezile au arătat că districtele școlare predau ideile CRT ca parte a programei școlare, chiar dacă nu se referă la CRT cu acest nume.

Autor: Aaron Kliegman

Citiți și:
Scandalul laptopului lui Hunter Biden dezvăluie modul în care funcționează influența comunistă la nivel planetar
Sistemul de vot utilizat în statele-cheie, care au dat ‘erori’ în defavoarea lui Trump, are legături strânse cu familia Clinton și Nancy Pelosi
Teoria Teoriei Conspirației. Pravda Americană, George Orwell și Războiul biologic vs scurgerea virusului covid din laboratorul de la Wuhan (I)

 

yogaesoteric
27 noiembrie 2022

 

Also available in: English