De unde ni se trage lockdownul culturii

Generația mea citește ce merită și de aici ni se trage lockdownul culturii, mai precis închiderea teatrelor și a instituțiilor din cultură care nu sunt utile în viața omului de rând. Publicul educat în România este sectar. La teatru se găsesc rudele apropiaților din teatru, inclusiv actori, și ale celor care au cochetat cu sectorul cultural, încă de la vârste fragede ori s-au aflat în proximitatea culturii.

Deschiderea spre populație a instituțiilor de cultură se face prin targetarea corporatiștilor (dispun de bani și vin mai rar pe invitații – deci cumpără bilet), ei fiind aculturali prin definiție pentru că nu au nevoie de cultură pentru a reuși să-și promoveze interesele profesionale și materiale.

Aaaa, au nevoie de cultură organizațională, cultură managerială, un MBA, dar nu de cultură, de acel tezaur de cunoaștere de unde își trage seva fericirea, împlinirea și setul de valori precum binele, adevărul, dreptatea etc.

Analog, ei au nevoie de cultură, acel depozitar de elemente eclectice, atent targetate semantic pentru achievement and goals de unde derivă un mission life în stare să aducă destule plasme, Ferrari și purcoi de bani. Surprinzător, unii dintre ei caută fericirea și, atunci, iau calea psihologului dacă cultura dezvoltării personale nu e îndestulătoare pentru gurile lor flămânde și avide de pansamente gastrice de tip metafizic.

Tineretul acultural de ieri, corporatiștii de astăzi

Nu sunt doar corporatiști, dar mă folosesc de această sintagmă deoarece fiecare dintre noi a experimentat, a avut un incident cu un astfel de individ care se comportă asemeni țăranului român de rând cu visul american în cap de când era copil. Adică trăiește autarhic și nu-i mai așteaptă pe americani, trece direct la fapte și se comportă exact ca ei.

Cultura de ambalaj de tip american se prinde ca un abțibild de fruntea corporatistului român care, după ce iese din stereotipurile care îl bântuie până la vârsta fragilității (atenție am zis fragilității și nu maturității), ia drumul european al metafizicii (căutând, apoteotic, să confirme studiile lui Toqueville referitoare la americani și europeni, respectiv purtători de non-strat metafizic și purtători de strat metafizic) și începe să citească, să citeze sau doar să menționeze – grațios, cu aer de împroșcat cu superficialitate – autori străini cu nume pompos sau exotic, pentru a surescita sexual animalul de lângă ei sau pentru a-și face reclamă (deci tot pentru sex).

Acest animal modern nu-și pierde timpul cu lecturi inutile care nu îi aduc niciun beneficiu practic, real în a-și promova pe deplin interesele. El este interesat doar de pululația de plasme din casă și orice cercetare adâncă de ordin existențial este amânată la infinit, ba chiar devine rebarbativă.

Omul, astfel, devine subiectul propriei exploatări, și instrument și subiect al atingerii tuturor intereselor sale care, fie ele profesionale, fie manageriale, tot la bani duc în final.

Tineretul acultural își croiește drumul către conducerea României

Nimeni nu s-a alarmat acum 16 ani când Liviu Capșa a scris articolul „Un tineret acultural”. Vă învit să-l citiți aici pe site-ul lui George Pruteanu. După ce dați un ochi peste distrugerea școlii românești și peste dispariția cultivării culturii în rândul tinerilor, vă invit să vă gândiți la revirimentul manelelor în tânăra generație, inclusiv al fenomenului trap care, în timp, va duce la dispariția a cuvintelor propriu-zise și înlocuirea lor cu onomatopee specifice troglodiților din peșteri. Credeți că va sesiza cineva din prima pleonasmul? Mă refer, bineînțeles, din rândul celor aculturali…

Acum, tineretul acultural își face drum către conducerea României. Putem închide toate teatrele pe termen nelimitat și să-l punem pe Manole să se arunce de pe stâlpul de la Cotroceni, că nu vom avea proteste pentru cultură.

Dacă elementul feminin care se asezonează la teatre cu sclipici de Instagram ar lipsi, teatrele ar da faliment

Până la urmă, acest tineret nu vede în cultură decât o distragere a vieții lui. Dacă elementul feminin care se asezonează la teatre cu sclipici de Instagram ar lipsi, teatrele ar da faliment. Căci elementul bărbătesc ar lipsi și s-ar dedica propriei dezvoltări și propriilor interese. E drăguţ să scrii că ai trecut și pe la teatru într-o sâmbătă, că dă bine la accesoriile imaginii proprii. În rest, cultura e inutilă dacă nu intră în această logică glossy sau imagologică.

La teatru e mai rău ca la nuntă pentru corporatiști, căci ei trebuie să facă un exercițiu de imaginație suplimentar, să trezească interes sexului frumos care vrea să toarne, asemeni siropului de arțar, un pic de cultură peste plasma nouă din living. Nu e ca darul de nuntă unde află potența fiecăruia, chiar și pe căi mai subtile. Când răspunsul la întrebarea „Ce faci?” e „Mă culturalizez”, îmi imaginez siropul de arțar care inundă livingul în căutarea infinită a formei.

Întrebarea care se pune e ce va face această generație aculturală când va prelua conducerea României? Și aceasta se va petrece, căci nu putem sfida biologia și nici procesul de îmbătrânire în ciuda „fenomenului Aslan”.

Autor: Filimon Alexandru

Citiţi şi:
Cultura în suferinţă
Corporatismul, sclavagismul modern
Odă Mediocrității!

yogaesoteric
26 aprilie 2021