Dependentul – rana de abandon

de Liliana Popa

„Ştii ce eşti? / Eşti un manuscris al unei scrisori divine, / Eşti oglinda care reflectă o faţă zeiască.

Acest univers nu este în afara ta. / Priveşte în tine; / Tot ceea ce vrei să fii / Eşti.” –  Rumi

Rana trăită în cazul unui abandon se situează de la început la nivelul lui a avea şi  a face, mai degrabă decât la nivelul lui a fi, cum este în cazul fugarului. Rana de abandon este trăită în relaţie cu părintele de sex opus.

Cei care suferă de abandon nu se simt suficient de hrăniţi la nivel afectiv. Masca care apare este cea a dependentului. Această mască se caracterizează printr-un corp lipsit de tonus, alungit, subţire. Aparatul muscular este subdezvoltat şi pare că nu poate susţine corpul drept, ca şi cum acesta ar avea nevoie de un suport. Dependentul crede că nu poate să reuşească nimic singur şi că are nevoie de altcineva pentru a-l ajuta. Alte caracteristici fizice ale unei fiinţe cu acest tip de rană sunt: ochii mari, trişti, spatele curbat, ca şi când coloana nu l-ar susţine în totalitate, anumite părţi ale corpului pot fi moi, lăsate (sâni, fese, obraji, burtă, scrot). Caracteristica cea mai vizibilă este lipsa tonusului muscular – acest aspect ne ajută să îl diferenţiem de fugar.  

Dintre cele cinci tipuri de caractere, dependentul este cel mai apt să devină victimă, la modul că îşi creează tot soiul de dificultăţi în viaţă, mai ales probleme de sănătate, pentru a atrage atenţia. Acest lucru răspunde nevoilor dependentului care crede că nu are niciodată destul. Atunci când vrea să atragă atenţia prin diverse mijloace, în realitate încearcă să se simtă suficient de important pentru a primi ajutor. Crede că, dacă nu reuşeşte să atragă atenţia celuilalt, nu va putea conta pe acea persoană. Este o persoană care dramatizează mult lucrurile, cel mai mic incident putând lua proporţii imense.

Când un dependent face multe lucruri pentru cineva, o va face sperând să obţină în schimb afecţiune sau să primească mulţumiri, să se simtă important. Această atitudine îi aduce însă, adeseori, dureri de spate, deoarece cară în spate responsabilităţi care nu îi aparţin. Dependentul are obiceiul de a se agăţa fizic de persoana pe care o iubeşte. Cea mai mare frică a dependentului este frica de singurătate. Este pregătit să facă orice manevre pentru a fi iubit, pentru a nu fi părăsit. În cuplu, chiar şi atunci când apar situaţii tensionate, dependentul preferă să creadă că totul merge bine din teamă de a nu fi abandonat(ă).

Forma de ajutor de care are cea mai mare nevoie dependentul este susţinerea celorlalţi. Emoţia negativă cel mai intens trăită de dependent este tristeţea.

Temerile dependentului, cele care îl împiedică să comunice clar şi să-şi exprime cererile sunt: teama de a plânge sau de a fi considerat drept un copil mic, teama ca celălalt să nu plece, ca celălalt să nu fie de acord şi să ignore ceea ce s-a spus sau ce a cerut, teama de a i se spune nu, de a fi refuzat, de a nu fi susţinut aşa cum se aştepta, de a nu răspunde aşteptărilor celorlalţi.
 
Boli de care poate suferi dependentul: astmul, bronşitele, probleme cu pancreasul/suprarenalele, miopie, isterie, depresie, migrene, boli incurabile sau rare.

Rana de abandon este pe cale să se închidă când vă veţi simţi bine chiar dacă sunteţi singuri şi veţi căuta mai puţin atenţia celorlalţi. Viaţa va deveni mai puţin dramatică. Veţi vrea tot mai mult să începeţi proiecte şi, chiar dacă nu veţi avea sprijinul celorlalţi, veţi continua să le susţineţi.

În spatele măştii dependentului se ascunde de fapt o persoană abilă, care ştie foarte bine să îşi exprime cererile; o persoană care ştie ce vrea, tenace, perseverentă în cererile ei, care nu renunţă când este hotărâtă să obţină ceva, care are talent actoricesc şi ştie să atragă atenţia celorlalţi, veselă, sociabilă, care inspiră bucuria de a trăi, care are capacitatea de a-i ajuta pe ceilalţi, deoarece se interesează de ei şi ştie ce simt; are calitatea de a-şi folosi talentele psihice cu un scop bun, atunci când îşi controlează temerile; are adesea talente artistice; deşi sociabil, are nevoie de momente de singurătate pentru a se regăsi.

Din lucrarea –„Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine”, de Lise Bourbeau

Reveniţi la articolul principal: «Măştile» pe care ni le construim ne împiedică să fim noi înşine.

yogaesoteric
15 octombrie 2009

Also available in: Français