Desfrânarea sexuală: aspectul ştiinţific al problemei, prin prisma geneticii cuantice

Traducere şi adaptare după „Lecţii de trezvie”
de preot Alexei Moroz şi Vladimir Ţîgancov

Este firesc faptul că doi tineri, căsătorindu-se şi dorindu-şi copii, visează la urmaşi sănătoşi. Dar nu toţi cunosc cum influenţează puritatea şi castitatea celor doi sănătatea urmaşilor şi bagajul ereditar al generaţiilor viitoare. Recent s-au făcut publice materiale ştiinţifice despre un fenomen neobișnuit, numit „telegonie”.

Cunoştinţele şi datele despre telegonie s-au bazat în trecut mai mult pe observaţii practice decât pe cercetări teoretice dar, în ultimul timp, au apărut noi abordări ştiinţifico-teoretice ale acestui fenomen: genetica ondulatorie (dr. în ştiinţe medicale V. Barbaş) şi biochimia (S. Pruziner). Strămoşii noştri cunoşteau intuitiv aceste aspecte şi de aceea preţuiau foarte mult fecioria celor ce se căsătoreau. S-a adeverit că nu este de ignorat dacă o femeie a avut relaţii intime până la căsătorie şi naştere. La fel, nu este de neglijat nici dacă un bărbat a avut partenere de amor înainte de căsătorie şi conceperea copilului. Fenomenul telegoniei elucidează aceste realităţi.

Termenul de telegonie vine de la latinescul tele (îndepărtat, la distanţă) şi gonos (neam, naştere) sau gono (sămânţă, glande sexuale, hormoni). Astfel, telegonia înseamnă literalmente „hormoni sexuali îndepărtaţi” sau, bazându-ne pe cercetările geneticii cuantice, „influenţa hormonilor sexuali asupra generaţiilor viitoare”.

S-a adeverit că informaţia genetică, ereditară se transmite nu doar prin intermediul genelor (purtători materiali), ci şi prin câmpurile informaţionale ale genelor, chiar mai mult decât în primul caz. Dacă omul a avut relaţii intime, atunci datele cuantice despre partenerii săi de amor sunt prezente tot timpul în organismul său, în sistemul său informaţional şi pot influenţa generaţiile viitoare prin transmiterea diverselor informaţii genetice către acestea. Anume din cauza acestui fenomen (al telegoniei), o fată decăzută, desfrânată era considerată „stricată”, nedemnă de căsătorie, ea nu putea asigura urmaşi genetic curaţi (ai unui bărbat).

De aici obiceiul dur, din punctul de vedere al moralei sexuale contemporane, de a unge cu păcură poarta fetei care a greşit, care s-a „poticnit”. Acesta era un semn că fata este „stricată”, nefiind bună pentru căsătorie, pentru perpetuarea neamului celui cu care ar fi dorit să se unească. (De ce toate restricţiile sunt axate mai mult la femeie? Explicaţia poate fi destul de simplă: bărbatul dă, seamănă, iar femeia primeşte, încolţeşte sămânţa şi probabil este predispusă mai mult la păstrarea informaţiei genetice).

Contemporanul lui Ch. Darwin, biologul francez profesor Felix Le Dantec a descris diferite situaţii legate de fenomenul telegoniei în lucrarea Persoana, evoluţia, ereditatea şi neodarwiniştii.

Este elocvent exemplul despre încrucişarea calului cu zebra. Aproximativ cu 150 de ani în urmă, crescătorii de cai care se ocupau de obţinerea noilor rase, pentru a îmbunătăţi rezistenţa cailor au hotărât să împerecheze iepele cu masculii-zebre. Experienţele au eşuat, deoarece după împerechere nu a avut loc conceperea. Peste câţiva ani, iepele care au participat la acest experiment au dat naştere la mânzi vărgaţi, chiar dacă s-au împerecheat cu cai de rasă. Lumea academică a fost şocată. Însă crescătorii de câini nu s-au mirat, deoarece aceştia cunoşteau faptul că dacă o căţea de rasă se împerechează chiar și o singură dată cu un dulău de curte, chiar dacă nu a conceput pe moment, pe viitor ea nu mai dă naştere la câini de rasă. La fel şi crescătorii de porumbei ştiu că atunci când o porumbiţă de rasă a fost „călcată” de un hulub simplu, ea nu va mai avea pui de rasă: ba penajul cozii nu corespunde, ba culoarea ciocului etc. De fapt, aspectele legate de telegonie sunt cunoscute foarte bine de toţi crescătorii de animale, altfel nu ar mai exista animale de rasă pură.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în faţa savanţilor s-a ridicat problema: „Oare se răsfrânge asupra omului efectul telegoniei?”. Această întrebare a dat startul unor cercetări fiziologice, antropologice, sociologice, statistice etc. complexe. În curând s-a ajuns la concluzia: „Într-adevăr, efectul telegoniei se răsfrânge şi asupra omului, ba chiar într-o măsură mai mare decât în cazul animalelor”.

În capitolul Telegonia sau influenţa primului mascul, Le Dantec trage concluzia că „Nu doar primul mascul are influenţă asupra urmaşilor, dar şi ceilalţi parteneri ai femeii… şi copilul care se va naşte de la această femeie, care mai are copii de la diferiţi amanţi, poate avea şi trăsăturile tuturor celorlalţi taţi.” Astfel proverbul popular „Apără-ţi cinstea din tinereţe” a căpătat o fundamentare teoretico-ştiinţifică.

Este bine să menţionăm aici cuvintele Sfântului Grigore de Dumnezeu Cuvântătorul, care atenţiona că: „Desfrânatul păcătuieşte împotriva neamului său”.

Investigaţiile la care ne-am referit au demonstrat, deşi nu au putut explica, faptul că în timpul intimităţii, datorită informaţiei căpătate prin câmpurile informaţionale ale genelor, au loc modificări la nivel genetic-sexual în organismele femeii şi bărbatului, modificări care în viitor se pot răsfrânge asupra urmaşilor unuia sau ambilor dintre cei doi parteneri, chiar dacă ei nu au conceput împreună.

Deci, cei care practică „sexul liber” pot avea urmaşi care nu seamănă nici cu mama, nici cu tata, ci cu „vecinul”. Viaţa ne oferă multe exemple de acest gen. Dar este necesar să menţionăm că în modul acesta se moştenesc nu doar trăsături fizice, cum ar fi tenul, culoarea ochilor, părul etc., ci şi parametri socio-psihologici, precum predispoziţia pentru alcoolism, comportament amoral, boli psihice etc.

Fenomenul telegoniei a demonstrat că noţiunea de „feciorie” este una moral-genetică. Acest aspect este foarte important. Dacă un bărbat şi o femeie doresc un copil sănătos şi dacă doresc să simtă dragostea din partea acestui copil, să aibă respect din partea lui şi nu batjocură, ei, ambii, este indicat să fie fideli în relaţiile conjugale. Orice relaţie amoroasă conduce la schimbarea sau transformarea genetică a fiecăruia dintre parteneri, chiar dacă ei nu au conceput împreună. Aceasta, inevitabil, atrage modificări de comportament din partea viitorilor copii, care se simt străini de părinţii lor şi, deseori, intervin situaţii conflictuale şi de ură între părinţi şi copii. Această povară se transmite din tată-n fiu.

Fecioria, castitatea, curăţia şi fidelitatea conjugală constituie baza genetică a fericirii şi bunăstării familiale, transmise din generaţie în generaţie. Aceste criterii asigură nu doar trăinicia familiei, dar şi a naţiunii şi a statului. Iată de ce toate confesiunile religioase insistă asupra castității, promovată atât la nivel familial cât şi la nivel statal. Adevărul biblic că „din cauza nelegiuirii, în mulţi se va răci dragostea”, se confirmă o dată în plus prin experienţa vieţii.

Nelegiuirile invizibile din sfera intimă a vieţilor oamenilor se reflectă în dezordinea, haosul vizibil din societatea de astăzi: copii sănătoşi, practic, nu se mai nasc; femeile şi bărbaţii sunt invadaţi de multitudinea bolilor ginecologice şi urologice; tot mai mult în viaţa omului contemporan se înrădăcinează sentimente şi noţiuni ca: frustrare, înstrăinare, înrăutăţire, agresivitate, situaţie criminogenă, suicid etc.

Odată ce savanţii au ajuns la asemenea concluzii, investigaţiile în acest domeniu au fost interzise, considerându-se a fi tabu şi lucrările ce au abordat acest subiect au fost treptat restrânse. Practic, savanţii nu aveau de ales: demonstrarea ştiinţifică a faptului că omenirea contemporană este rezultatul vieţii amorale, instinctive, a sexualității fără iubire înseamnă renunţarea atât la pilonul şi principiul de bază al civilizaţiei actuale – trăirea pentru plăcere şi desfătare, cât şi la profitul enorm de pe urma sex-business-ului. Dar cel mai important este că răspândirea masivă a cunoştinţelor despre telegonie nu ar permite promovarea „revoluţiei sexuale” şi a diferitor teorii deocheate în domeniul moralei sexuale şi astfel ar pune în situaţia de risc activitatea şi profitul unei enorme armate de cercetători şi promotori ai „sexului liber”.

În prezent, teoria geneticii sexuale cuantice şi, în special, baza ştiinţifică a fenomenului telegoniei au foarte mulţi contestatari şi oponenţi. Aceasta se explică prin faptul că, pe lângă factorii sus-enumeraţi, incomozi, legați de a accepta şi recunoaşte acest fenomen, însăşi natura umană este predispusă să se autojustifice dacă a greşit.

Acest adevăr este bine descris de psihiatrul ortodox N. D. Guriev: „Deoarece naturii umane îi este caracteristică tendinţa pozitivistă, mulţi oameni, mai mult sau mai puţin păcătoşi, încearcă să demonstreze că păcatul nu este rău, deoarece, dacă ar recunoaşte deşertăciunea păcatului, nu ar mai putea fi robii inconştienţi ai acestuia”.

Fenomenul telegoniei este deseori confirmat de destinele umane. Unii cercetători consideră că telegonia presupune nu doar influenţa ereditară din partea primului partener asupra copiilor ulteriori, de la alţi bărbaţi, dar şi înrăutăţirea eredităţii. Cu cât mai mult păcătuieşte desfrânatul, angrenându-se în relații sexuale fără iubire, cu atât el devine mai „murdar” din punct de vedere spiritual, sufletesc şi genetic, se face asemeni unui pământ otrăvit cu pesticide şi ierbicide, incapabil să dea un rod bun.

Astăzi, când omenirea civilizată parcurge o profundă criză de moralitate şi specia umană este ameninţată de un acerb proces al propriei degenerări, savanţii, amintindu-şi de studiile lui Le Dantec, iarăşi se preocupă de investigarea influenţei contactelor sexuale cu diferiţi parteneri, lipsite de orice urmă de iubire, asupra generaţiilor viitoare. În plus, este necesar să menţionăm că cercetările în domeniul geneticii sexuale au şi o mare importanţă pedagogică. Consecinţele revoluţiilor sexuale atât din S.U.A., de la sfârşitul anilor ’60, începutul anilor ’70 ai secolului trecut, apoi din Europa, cât şi pandemia de boli sexual-transmisibile (BST) şi HIV/SIDA, maladiile ginecologice şi urologice, problemele infertilităţii şi altele de acest gen, îşi găsesc explicaţia în teoria geneticii cuantice.

De fapt, genetica cuantică descoperă mecanismele procesului complex în care alterarea spirituală a naturii umane se răsfrânge asupra ipostasului fizic uman. S-a adeverit că în organismul uman, atât masculin, cât şi feminin, la nivel oscilator rămâne „memoria” fiecărui contact sexual. Iată de ce, în momentul când un bărbat sau o femeie intră în contact sexual cu un nou partener, la nivel genetic, intră în contact cu toţi partenerii anteriori ai lor.

În concluzie, ne dăm seama de ce s-au reanimat în zilele noastre tendinţe de a orienta tineretul către spiritul castităţii şi purităţii, chiar în societăţile cu un grad sporit al libertăţilor de tot felul.

Citiți și:
De la desfrâu la îndumnezeire
Noul tip de sex care face ravagii pe plan mondial: Avertismentul teribil al specialiștilor
Curvia, în programa şcolară şi în educaţia familială

yogaesoteric
6 ianuarie 2020