Recunoștința transformă literalmente inima umană și structura moleculară a creierului

Oamenii de știință au descoperit că sentimentele de recunoștință ne pot transforma creierul. A simți recunoștință poate fi, de asemenea, o excelentă modalitate de a depăși depresia și anxietatea.

În unele părți ale lumii, cineva care primește apă curată de băut, ceva mâncare sau o pereche de pantofi uzați poate fi extrem de recunoscător. În schimb, altcineva care are toate cele necesare pentru a trăi se poate plânge mai mereu de câte ceva. Ceea ce avem astăzi este ceea ce ne-am dorit cândva înainte, dar la mulți oameni persistă credința că obținerea bunurilor materiale este cheia fericirii. Sigur, aceasta poate fi adevărat până la un punct, dar această fericire este temporară. Adevărul este că fericirea provine din lăuntrul nostru.

Este o chestiune de perspectivă și într-o lume în care suntem în mod constant făcuți să simțim că ne lipsește ceva și că ne „dorim” mai mult, poate fi dificil să atingem sau să experimentăm fericirea reală. Mulți dintre noi caută mereu factori exteriori pentru a experimenta bucuria și fericirea, când de fapt totul este legat de lucrul nostru lăuntric cu noi înșine.

Acesta este un aspect de care și știința începe să-și dea seama, după cum arată cercetările efectuate de Mindfulness Awareness Research Center UCLA. Potrivit acestora:

A avea o atitudine de recunoștință transformă structura moleculară a creierului, menține buna funcționare a materiei cenușii și ne face mai sănătoși și mai fericiți. Când trăim starea de fericire, sistemul nervos central beneficiază din plin. Devenim mai pașnici, mai puțin reactivi și mai puțin rezistenți la transformările benefice. Este chiar un mod foarte «cool» de a avea grijă de bunăstarea ta.”

Există multe studii care arată că oamenii care țin o evidență a binecuvântărilor din viața lor, pe care le conștientizează ca atare și pentru care simt recunoștință, tind să fie mult mai fericiți și să experimenteze mai puțină depresie. Într-un studiu de la Universitatea Berkeley din California, cercetătorii au recrutat persoane cu probleme de sănătate psiho-emoțională, inclusiv oameni care sufereau de anxietate și depresie. Studiul a implicat aproape 300 de adulți, care au fost împărțiți aleatoriu în trei grupuri.

Toate grupurile au primit servicii de consiliere, dar primul grup a fost, de asemenea, instruit să scrie în fiecare săptămână, timp de trei săptămâni o scrisoare de mulțumire unei alte persoane, în timp ce al doilea grup a fost rugat să scrie despre gândurile și sentimentele lor cele mai profunde referitoare la experiențele nefaste din viața lor. Celor din al treilea grup nu li s-a cerut să scrie nimic.

Ce au descoperit? În comparație cu participanții care au scris despre experiențe nefaste sau au primit doar consiliere, cei care au scris scrisori de mulțumire au raportat o sănătate psiho-emoțională semnificativ mai bună, care s-a menținut până la 12 săptămâni după încheierea exercițiului de scriere.

Aceasta sugerează că exprimarea recunoștinței poate fi benefică nu doar pentru persoanele sănătoase și bine adaptate, ci și pentru cei care se luptă cu probleme de natură psiho-emoțională. De fapt, după câte s-a constatat, practicarea recunoștinței adăugată la primirea de consiliere psihologică aduce beneficii mai mari decât consilierea singură, chiar și atunci când această practică a recunoștinței este de scurtă durată.

Anterior, un studiu despre recunoștință realizat de dr. Robert A. Emmons de la Universitatea din California, Davis și colegul său Mike McCullough de la Universitatea din Miami, a repartizat aleatoriu participanții pentru a primi una din trei sarcini. În fiecare săptămână, participanții țineau un scurt jurnal.

Un grup a avut de descris cinci aspecte pentru care erau recunoscători și care avuseseră loc în săptămâna precedentă, unui alt grup i s-a indicat să noteze problemele zilnice din săptămâna anterioară care i-au nemulțumit, iar grupului neutru i s-a cerut să enumere cinci evenimente sau circumstanțe care i-au afectat, fără a li se menționa dacă să se axeze pe aspecte benefice sau nefaste. Zece săptămâni mai târziu, participanții din grupul de recunoștință s-au simțit mai bine cu privire la viața lor în ansamblu și au fost cu 25% mai fericiți decât grupul cu probleme. Ei au raportat mai puține plângeri de sănătate și au făcut sport în medie cu 1,5 ore în plus.

Cercetătorii de la Berkeley au identificat câteva din modurile în care recunoștința ne poate influența conștiința și trupurile. În urma cercetărilor lor, ei au oferit patru perspective care sugerează cauza beneficiilor recunoștinței asupra psihicului:
•         Recunoștința ne eliberează de emoțiile toxice
•         Recunoștința ajută chiar dacă nu o împărtășim
•         Beneficiile recunoștinței necesită timp și practică. S-ar putea să nu simțim asta imediat
•         Recunoștința are efecte de durată asupra creierului.

Cercetătorii de la Berkeley au folosit un scaner fMRI pentru a măsura activitatea creierului, în timp ce oamenii din fiecare grup îndeplineau o sarcină de „plătire mai departe”. În timpul sarcinii, participanților li s-au oferit bani de la o „persoană drăguță”. Singura cerere a acestei persoane a fost ca ei să ofere banii cuiva față de care se simțeau recunoscători, dacă simțeau aceasta.

S-a procedat astfel pentru că s-a vrut să se facă distincția între acțiunile motivate de recunoștință și acțiunile conduse de alte motivații precum obligația, vinovăția sau părerea altor oameni. Acest aspect este important pentru că efectele apar nu atunci când simulezi recunoștința, ci atunci când o trăiești cu adevărat. Dacă nu te simți recunoscător sau nu exersezi măcar aceasta, făcând pașii necesari, cum ar fi ținerea unui jurnal de recunoștință, nu vei experimenta la fel de multă bucurie și fericire.

Într-o lume în care emoțiile nu sunt cu adevărat predate la școală și accentul se pune doar pe efortul de a obține note cât mai mari, nu este nefiresc să ai dificultăți în a te simți recunoscător. Aceasta mai ales dacă ai fost crescut în lumea occidentală, care promovează obsesiv consumerismul, cantitativul și concurența, o lume în care suntem în mod constant făcuți să simțim că ceva ne lipsește, și că prin urmare este necesar să ne străduim mereu pentru a obține mai mult.

Participanții au fost rugați să evalueze cât de recunoscători s-au simțit față de persoana care le-a dat banii și cât de mult doreau să-i ofere pentru o cauză caritabilă, precum și cât de vinovați credeau că s-ar simți dacă nu ar ajuta. De asemenea, li s-au dat chestionare pentru a se evalua cât de recunoscători s-au simțit în general.

Am descoperit că printre participanți, atunci când oamenii s-au simțit cu adevărat recunoscători, activitatea lor cerebrală era diferită de activitatea creierului legată de vinovăție și de dorința de a ajuta o cauză. Mai precis, am descoperit că atunci când oamenii care sunt în general mai recunoscători au dat mai mulți bani pentru o cauză, ei au arătat o sensibilitate neuronală mai mare în cortexul prefrontal medial, o zonă a creierului asociată cu învățarea și cu luarea deciziilor. Aceasta sugerează că oamenii care sunt mai recunoscători sunt, de asemenea, mai atenți la modul în care își exprimă recunoștința.

Cel mai interesant este că atunci când i-am comparat, cu scanerul fMRI, pe cei care au scris scrisorile de mulțumire cu cei care nu le-au scris, autorii scrisorilor de mulțumire au arătat o activare mai mare în cortexul prefrontal medial atunci când au experimentat recunoștință. Acest aspect este izbitor, deoarece efectul a fost măsurat la trei luni după începerea scrierii scrisorilor. Aceasta indică faptul că simpla exprimare a recunoștinței poate avea efecte de durată asupra creierului. Deși nu este pe deplin concludentă, constatarea sugerează că practicarea recunoștinței poate contribui la antrenarea creierului pentru a fi și în continuare mai sensibil la experiența recunoștinței, iar aceasta ar putea conduce în timp la îmbunătățirea sănătății psiho-emoționale a ființei în cauză.

De asemenea, este interesant de observat că un studiu recent tocmai a descoperit o rețea în creier care „dă naștere la sentimente de recunoștință. Studiul ar putea stimula investigațiile viitoare despre modul în care aceste structuri transformă informațiile provenite din relațiile cu ceilalți în emoții complexe.

Dar inima?

Rezultatele cercetărilor de mai sus sunt extraordinare, dar unde trăim de fapt aceste sentimente? În mod clar, ele nu sunt un produs al creierului, ci al conștiinței noastre și atunci când le simțim, creierul răspunde. Cercetătorii au descoperit însă că și inima răspunde și că ea ar putea fi de fapt cea care trimite aceste semnale către creier.

Un grup de lideri prestigioși și recunoscuți la nivel internațional în fizică, biofizică, astrofizică, educație, matematică, inginerie, cardiologie, biofeedback și psihologie (printre alte discipline) au făcut o muncă genială la Institutul HeartMath.

Munca lor, printre multe altele, a dovedit că atunci când o persoană simte emoții cu adevărat binefăcătoare, cum ar fi recunoștința, dragostea sau aprecierea, inima transmite un mesaj diferit, care influențează semnalele trimise la creier.

Nu numai atât, dar pentru că inima are cel mai mare câmp electromagnetic din organism, Institutul a reușit să adune o cantitate semnificativă de date.

Potrivit dr. Rolin McCratey, director de cercetare la HeartMath, „Informațiile emoționale sunt de fapt codificate și modulate în aceste câmpuri. Învățând să ne transformăm emoțiile, transformăm informațiile codificate în câmpurile magnetice care sunt radiate de inimă și care îi pot afecta pe cei din jurul nostru. Suntem fundamental și profund conectați unul cu celălalt și cu planeta însăși.

Institutul a mai prezentat și o altă idee importantă:

Unul din modurile importante în care inima se poate adresa creierului este atunci când ea este coerentă – având un ritm stabil, asemănător undelor sinusoidale. Când inima este coerentă, atât trupul (inclusiv creierul), cât și conștiința beneficiază în diferite moduri, printre care menționăm o mai mare claritate și capacitate a conștiinței, inclusiv o mai bună inspirație în luarea deciziilor.”

De fapt, inima trimite mai multe semnale către creier decât trimite creierul în schimb. Ceea ce este și mai interesant este faptul că aceste semnale cardiace (de la inimă la creier) au un efect semnificativ asupra funcției creierului.

Descoperirile cercetărilor au arătat că, pe măsură ce practicăm coerența inimii și radiem dragoste și compasiune, inima noastră generează o undă electromagnetică coerentă în câmpul local înconjurător, care facilitează coerența interacțiunilor umane, fie că ne aflăm acasă, la locul de muncă, la școală sau în jurul unei mese cu prietenii. Pe măsură ce tot mai multe ființe radiază coerența inimii, se creează astfel un câmp energetic care face mai ușor și pentru alții ca ei să se conecteze cu inima lor. Așadar, teoretic este posibil ca un grup suficient de mare de oameni care creează această coerență în propria lor ființă și unii cu alții să contribuie de fapt la apariția unei stări de coerență la nivel planetar.” – McCratey

Până acum, cercetătorii au descoperit că inima comunică cu creierul și cu restul trupului în patru moduri: neurologic (prin intermediul sistemului nervos), biofizic (prin puls), biochimic (prin hormoni) și energetic (prin câmpuri electromagnetice).

Cercetarea HeartMath a demonstrat că diferitele modele de activitate a inimii (care însoțesc diferite stări emoționale) au efecte distincte asupra funcțiilor cognitive și emoționale. În timpul stresului și al emoțiilor nefaste, când modelul de ritm cardiac este neregulat și dezordonat, modelul corespunzător al semnalelor neuronale care călătoresc de la inimă la creier inhibă funcția cognitivă superioară. Aceasta limitează capacitatea noastră de a gândi clar, de a ne aminti, de a învăța, de a raționa și de a lua decizii eficiente. În schimb, modelul mai ordonat și mai stabil trimis de inimă către creier în timpul stărilor emoționale favorabile are efectul opus. Acesta facilitează funcția cognitivă și întărește sentimentele binefăcătoare și stabilitatea emoțională.”

Recunoștința și sentimentele benefice pot transforma lumea

Încă și mai profund, dr. Deborah Rozman, președintele Quantum Intech, afirmă:

Energia fiecărei ființe umane afectează câmpul energetic colectiv. Aceasta înseamnă că emoțiile și intențiile fiecărei persoane generează o energie care afectează câmpul.

Un prim pas în diminuarea stresului rezultat în urma interacțiunilor umane la nivel planetar este ca fiecare dintre noi să-și asume responsabilitatea personală pentru propriile energii. Putem face aceasta prin amplificarea coerenței personale și prin elevarea nivelului propriu de vibrație, ceea ce ne va ajuta în continuare să devenim și mai conștienți de gândurile, sentimentele și atitudinile cu care alimentăm acest câmp energetic planetar în fiecare zi. Avem de ales în fiecare moment să devenim conștienți de semnificația gestionării intenționate a energiilor noastre. Acesta este liberul arbitru sau libertatea locală care poate crea coeziunea planetară.

În general, acest tip de lucrări sugerează că conștiința umană poate transforma lumea.

De exemplu, în timpul războiului dintre Israel și Liban din anii 1980, doi profesori de la Universitatea Harvard au realizat un studiu în care au organizat grupuri de persoane cu experiență în practica meditației în Ierusalim, Iugoslavia și Statele Unite și le-au rugat să-și focalizeze simultan atenția asupra zonei de conflict, la diferite intervale de timp bine stabilite, pe o perioadă de 27 de luni. Pe parcursul studiului, nivelul violențelor în Liban a scăzut între 40% și 80% de fiecare dată când se realiza o meditație în grup. Numărul mediu zilnic de oameni uciși în timpul războiului a scăzut de la 12 la trei, iar numărul rănirilor cauzate de război a diminuat cu 70%.

Un alt exemplu minunat este un studiu care a fost realizat în 1993 la Washington DC, care a arătat o scădere cu 25% a ratei criminalității atunci când 2.500 de persoane au meditat la unison într-o anumită perioadă de timp, manifestând această intenție.

Acest tip de informații este puternic corelat cu fizica cuantică, deoarece multe experimente din acest domeniu, precum și din domeniul parapsihologiei (telepatia, vizualizarea de la distanță, vindecarea la distanță etc.) indică constatări similare.

Încă din 1999, profesoara de statistică Jessica Utts de la UC Irvine a publicat o lucrare în care arată că experimentele parapsihologice au produs rezultate mult mai puternice în ce privește prevenirea atacurilor de cord decât „o doză zilnică de aspirină”. Utts a arătat, de asemenea, că aceste rezultate sunt mult mai puternice decât cele obținute în urma cercetărilor referitoare la efectele unor medicamente, cum ar fi antiplachetarele.

Acest tip de cercetări are implicații semnificative din punct de vedere statistic, dar sunt puternic ignorate și etichetate drept pseudoștiință pur și simplu pentru că intră în conflict cu anumite credințe adânc înrădăcinate la care unora le este greu să renunțe. Dar vremurile se transformă.

De mulți ani, am lucrat cu cercetători care fac o muncă foarte atentă (în domeniul parapsihologiei), inclusiv am petrecut un an lucrând cu normă întreagă la un proiect clasificat pentru Guvernul Statelor Unite, pentru a vedea dacă am putea folosi aceste abilități în vederea colectării de informații în timpul Războiul Rece……. La sfârșitul acelui proiect am scris un raport pentru Congres, în care afirmam ceea ce încă mai cred că este adevărat. Datele în sprijinul precogniției și, eventual, al altor fenomene înrudite sunt destul de puternice din punct de vedere statistic și ar fi acceptate pe scară largă dacă s-ar referi la ceva mai banal. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de știință resping din start posibila realitate a acestor abilități, fără să se uite vreodată la date! La cealaltă extremă, există credincioși adevărați care își bazează credințele doar pe fapte și experiență personală. I-am întrebat pe cei sceptici dacă există vreo cantitate de date care să-i convingă și marea majoritate au răspuns: «probabil că nu». Î-am întrebat ce cercetare originală au citit și, cei mai mulți dintre ei au recunoscut că nu au citit niciuna. În prezent sunt acceptate concluziile pseudo-științei bazate pe credință, mai degrabă decât pe date!” – Utts, președintele Departamentului de Statistică, UC Irvine.

De reținut

Emoțiile și alți factori asociați cu conștiința au puterea de a ne modifica lumea interioară în moduri pe care încă nu le înțelegem pe deplin. Aceste descoperiri arată cum conștiința poate transforma de fapt lumea materială, iar asta este ceva colosal.

Aceasta validează ideea că, dacă ne putem transforma lumea interioară prin recunoștință, empatie, compasiune și meditație, am putea construi o bază în care acțiunile prin care urmărim să transformăm și să proiectăm mediul exterior ar proveni dintr-o stare superioară a ființei. Iar aceasta va face ca lumea în care vom trăi să fie mai pașnică.

Citiți și:
Cel mai bun mod de a începe și de a încheia ziua: manifestând recunoștință
Zâmbetul este și o formă de recunoştinţă faţă de Dumnezeu

 

yogaesoteric
23 februarie 2024

 

Also available in: English

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More