Despre DUMNEZEU (III)
de profesor de yoga Gregorian Bivolaru
Citiți partea a doua a acestui articol
Eu sunt cel ce sunt
DUMNEZEU este în veşnicie Fiinţa Supremă, iar numele Său este mai presus de orice nume. DUMNEZEU nu poate fi nici definit, nici limitat de imaginile create. Însăşi noţiunea de DUMNEZEU este relativă, deoarece se referă la legăturile Lui cu Manifestarea şi nu la misterul copleşitor al fiinţei Sale transcendente, adică la esenţa Sa absolută şi supraesenţială. Aşa-zisa imagine a lui DUMNEZEU ne este dată de El însuşi, prin intermediul actelor Sale de manifestare în Creaţie. Toate teofaniile care sunt menţionate în Biblie, în Vechiul Testament, subliniază transcendenţa universală a lui DUMNEZEU.
În întâlnirea Sa cu Moise, DUMNEZEU Tatăl îi spune: ,,Eu sunt cel ce sunt“. Acesta este, prin excelenţă, numele lui DUMNEZEU.
Atunci când descoperim prin inefabilă şi copleşitoare experienţă directă că DUMNEZEU există, această revelaţie pune capăt anumitor dileme sau îndoieli, care îi agită şi îi frământă într-un mod steril pe unii oameni, ce vin cu întrebarea năucitoare, în mod evident prostească: „Dacă DUMNEZEU există, atunci cine L-a făcut pe DUMNEZEU?“. Dat fiind faptul că nu vor găsi niciodată un răspuns liniştitor la această întrebare, în mod evident cretină şi totodată speculativă, astfel de fiinţe umane preferă să nu facă nimic pentru a-L descoperi pe DUMNEZEU Tatăl şi a se convinge astfel, prin experienţă lăuntrică indescriptibilă, copleşitoare, că El există cu adevărat.
Atunci când avem fie şi o singură experienţă lăuntrică, profundă, copleşitoare, ce evidenţiază pentru noi existenţa lui DUMNEZEU Tatăl, dispar pentru totdeauna asemenea speculaţii sterile, nebuneşti, pentru că descoperirea ne dovedeşte că El chiar există. Iar o asemenea dovadă extraordinară spulberă, prin puterea adevărului, toate speculaţiile prosteşti ce îi frământă, îi agită şi nu le dau pace oamenilor proşti. Cei care nu cred în DUMNEZEU se mulţumesc să speculeze la nesfârşit asupra acestor pseudo-dileme, vane, sterile, ce îi fac să considere, fără să se fi convins vreodată, că DUMNEZEU nu există, deoarece este inexplicabil pentru ei cine anume L-a făcut pe DUMNEZEU. Mintea lor neghioabă nu poate să conceapă că realitatea misterioasă şi atotputernică a lui DUMNEZEU implică posibilităţi şi resurse pe care gândirea superficială, anemică nici măcar nu le poate intui.
În loc să-şi piardă vremea suferind, îndoindu-se şi alunecând în aceste frământări ce creează un cerc vicios, astfel de sărmane fiinţe umane ar face de milioane de ori mai bine dacă ar urmări să-L descopere pe DUMNEZEU prin tot ceea ce au revelat marii înţelepţi, sfinţii, marii mistici, yoghinii, pentru a se convinge apoi, din aproape în aproape, că DUMNEZEU există, reuşind totodată să pună capăt pentru totdeauna acestor dileme sau îndoieli cretine care îi agitau şi îi frământau fără încetare, inutil, până atunci.
Existenţa de-a pururi în sine
Altfel spus, atunci când descoperim prin experienţă lăuntrică directă, indescriptibilă, profundă că DUMNEZEU există, este imposibil să ne întrebăm în continuare, speculativ şi vădit cretin dacă are sens să aprofundăm acea cunoaştere extatică, indescriptibilă a realităţii lui DUMNEZEU în propria noastră fiinţă, deoarece nu ştim deocamdată cum a luat El naştere şi cine anume L-a făcut să apară.
Să ne gândim pentru câteva clipe la experienţa extraordinară şi, în felul ei, unică a lui Iisus Christos. Să ne imaginăm că, după ce Iisus spune: ,,Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine“, exclamă apoi într-un mod dubitativ: ,,Dar oare cine te-a făcut pe Tine, Tatăl meu Ceresc?“. O asemenea întrebare în cazul lui Iisus ne apare în mod evident nebunească şi absurdă. O astfel de întrebare, în cazul Lui, nu a apărut şi nu va apărea niciodată. De ce? Pentru că El a avut experienţa copleşitoare, totală a existenţei lui DUMNEZEU Tatăl; aceasta L-a convins în totalitate că DUMNEZEU există şi niciodată nu a mai avut sau nu va mai avea nevoie să se întrebe fie chiar şi în glumă: „Dar oare pe Tatăl Ceresc cine L-a făcut?“.
DUMNEZEU Tatăl îşi are în veşnicie existenţa în Sine şi, tocmai de aceea, nu are alt principiu şi alt scop. În eternitate, DUMNEZEU este principiul existenţei. Prin voinţa Sa, El este Creatorul, dar Creaţia nu ţine de esenţa Sa. Prin descoperirea lui DUMNEZEU în propriul nostru univers lăuntric, îndumnezeirea fiinţei umane devine posibilă şi ajunge să fie o realitate.
Atunci când reuşim să-L descoperim pe DUMNEZEU în propriul nostru univers lăuntric, trebuie să facem o distincţie între dumnezeire (esenţa, firea comună a lui DUMNEZEU) şi ceea ce există în jurul esenţei (proprietăţile lui DUMNEZEU). Este vorba de transcendenţa absolută în sine, a esenţei, de caracterul ei apofatic. Esenţa lui DUMNEZEU există în afara oricărei comparaţii, afirmative sau negative, cu tot ceea ce există în lume. Dumnezeirea nu poate fi identificată cu nicio proprietate sau operă a lui DUMNEZEU.
Atât unii înţelepţi, cât şi unii sfinţi vorbesc despre DUMNEZEU cel fără nume şi despre DUMNEZEU cel cu multe nume, în strânsă legătură cu anumite atribute şi energii nesfârşite, misterioase.
DUMNEZEU nu este o natură statică, imobilă şi impersonală. Fiinţa cea misterioasă a lui DUMNEZEU ia o formă de a fi, intră în ordinea existenţei într-un proces de revelaţie, dar în această tainică mişcare de devenire natura cea misterioasă a lui DUMNEZEU nu se transformă, nu primeşte o formă pe care n-a avut-o, căci DUMNEZEU nu se află în categoria existenţei determinate, nefiind supus niciodată timpului şi spaţiului.
Esenţa şi existenţa lui DUMNEZEU sunt nedeterminate, întrucât Lui nu I se pot aplica întrebări precum: „când?“, „cum?“, „unde?“. DUMNEZEU nu primeşte o formă pe care nu a avut-o, El însuşi fiind Fiinţa în mod absolut. El face posibilă mişcarea fiinţei şi limitează existenţa în timp şi spaţiu. De aceea se poate spune că dincolo de DUMNEZEU şi de manifestarea Sa nu există nimic altceva, căci El este nesfârşitul. Inexistenţa sau neantul nu are o subzistenţă în sine, ca ceva de sine stătător. Făptura creată şi omul nu pot fi private de existenţă decât de către DUMNEZEU.
Poate fi cunoscut prin iubire
Iată ce ne spune despre DUMNEZEU Maxim Mărturisitorul: ,,DUMNEZEU este în veşnicie Unul fără de început, necuprins, având toată puterea de a exista. DUMNEZEU exclude întrebări cum ar fi: „când“ şi „cum“?, întrucât El este cu totul inaccesibil şi nu poate fi cuprins niciodată de niciuna dintre făpturi prin vreo descoperire a sa. DUMNEZEU nu este în şi pentru Sine Însuşi, atât cât ne este cu putinţă să ştim, nici început, nici mijloc, nici sfârşit, nici altceva din cele ce sunt cugetate în chip natural ca existând după El. Căci DUMNEZEU este nedeterminat, nemişcat şi infinit. El este cel infinit mai presus de toată fiinţa, puterea şi realizarea.
DUMNEZEU nu este fiinţă în sens de fiinţă pur şi simplu sau de fiinţă determinată în oricare fel, ca să fie şi principiu, început, izvor. El nu este nici putere în sens de putere pur şi simplu sau de putere în oricare fel determinată ca să fie şi mijloc, nici realizare în sens de lucrare ori realizare pur şi simplu sau de realizare în oricare fel determinată ca să fie şi sfârşit al mişcării ce este gândită ca existând mai înainte, ca virtualitate. Ci DUMNEZEU este entitate de viaţă făcătoare şi suprafiinţială. El este temelie de putere făcătoare şi mai presus de toată puterea şi aptitudine realizatoare şi fără de sfârşit. DUMNEZEU este o entitate făcătoare a toată fiinţa.“
DUMNEZEU s-a manifestat prin intermediul Creaţiei care este opera Sa. Creaţia exprimă prin manifestarea ei gloria, puterea şi dumnezeirea Creatorului. Este evident că oamenii nu vor putea ajunge la o cunoaştere concretă deplină şi profundă a lui DUMNEZEU numai prin contemplarea naturii. Aceasta este valabil şi în ceea ce priveşte cunoaşterea lui DUMNEZEU prin intermediul conştiinţei.
În unele situaţii, datorită faptului că omul care greşeşte sau, altfel spus, omul păcătos nu începe să-L caute pe DUMNEZEU din proprie iniţiativă, este tocmai de aceea absolut necesară o revelaţie specială din partea lui DUMNEZEU, pentru ca omul să-L poată cunoaşte.
DUMNEZEU există şi El poate fi cunoscut. Aceste două afirmaţii constituie temelia şi inspiraţia oricărui demers ce vizează să-L cunoască pe DUMNEZEU. Prima remarcă este o afirmaţie a credinţei ce declanşează în universul nostru lăuntric un proces de rezonanţă ocultă cu natura cea tainică a lui DUMNEZEU. A doua este o afirmaţie a experienţei lăuntrice profunde, indescriptibile. Întrucât nu este supusă unei dovediri ştiinţifice, existenţa lui DUMNEZEU trebuie să fie un postulat al credinţei în El, iar credinţa în DUMNEZEU nu este în realitate altceva decât declanşarea unui proces de rezonanţă ocultă cu natura Sa misterioasă.
Întrucât Îşi transcende toată creaţia, DUMNEZEU poate fi cunoscut numai prin revelaţia tainică de Sine. DUMNEZEU Tatăl există în veşnicie prin Sine, în timp ce Creaţia este dependentă de El. DUMNEZEU este în totalitate independent de Creaţie. DUMNEZEU nu numai că are viaţă, ci El însuşi este viaţa, pentru întregul Macrocosmos ce există – şi are în sine însuşi izvorul acelei vieţi. Afirmarea de Sine a lui DUMNEZEU, atunci când s-a manifestat în faţa lui Moise: ,,Eu sunt cel ce sunt“, înseamnă totodată „Eu sunt Cel care există prin Sine“. Atunci când a avut o anumită viziune despre DUMNEZEU, proorocul Isaia a spus: ,,DUMNEZEU cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte niciodată, nici nu osteneşte, El dă mare tărie celui obosit şi mare sprijin celui care cade în leşin.“
DUMNEZEU este întotdeauna dătătorul şi toate creaturile Sale sunt întocmai unor recipiente. Independenţa vieţii Sale este o calitate distinctivă a lui DUMNEZEU. Pretutindeni DUMNEZEU este revelat ca izvor a tot ceea ce există, atât ceea ce este însufleţit, cât şi ceea ce este neînsufleţit. El este creatorul şi dătătorul de viaţă, El este singurul care are viaţa în sine.
Citiţi aici continuarea acestui articol.
Articol preluat de pe www.yogamagazin.ro
Citiți și:
Dumnezeu este singurul care există cu adevărat şi se manifestă în şi prin mine
Vidul transcendent şi roata energiilor universale (I)
Iubirea Divină – Paramahamsa Yogananda
yogaesoteric
21 noiembrie 2013
