Despre libertate

Apariția certificatului digital sau a pașaportului verde, cum i se mai spune – idioțenia secolului, adică – a adus în lume noul lanț digital în care codul QR pe ausweisul nazist necesar pentru serviciu, instituții și magazine, este noua religie. La cârma lumii au ajuns nebunii.

Se încalcă drepturi și libertăți ale unora, pretinzând că le aperi pe ale altora! Se introduc restricții și discriminări. Se invocă sănătatea, când în joc e libertatea. Și nu există pământean care să prețuiască mai mult slobozenia cum o iubește românul. Românul de la oraș, când cumpăra o găină din iarmaroc, înainte de a o sacrifica mai întâi o dezlega, să se zbată orătania liberă înainte de a muri. Câinele ținut în lanț e dezlegat când bolește, să moară liber. Și omul se cuvine să fie liber, măcar în fața morții.

Sintetic, libertatea înseamnă „lipsa constrângerilor”.

Drepturile și libertățile nu sunt transferate persoanei de o structură statală (statul român) sau suprastatală (UE, OMS etc.). Ele sunt naturale, adică intrinseci omului! Ele sunt dinaintea dreptului pozitiv (totalitatea normelor în vigoare în societate, la un moment dat). Sursa reală a dreptului natural este existența materială a ființei.

Aceste drepturi și libertăți nu trebuie dovedite de cetățean. Formularea „statul conferă drepturi și libertăți unor categorii de persoane…” (vaccinații) este un sofism, pleacă de la premisa că statul, în mărinimia sa, îți dă drepturi. Ar fi o anomalie și o mare vulnerabilitate, întrucât statul urmează diverse orânduiri sociale, unele dintre ele abuzive.

Exercitarea drepturilor și libertăților nu poate fi condiționată de absolut nimic, cetățeanul nu este nevoie să dovedească nimic, în vreme ce statul este necesar să probeze că exercitarea lor este nevoie să fie condiționată de anumite cerințe obiective (de ex., se restrâng printr-o solidă fundamentare, pe termen limitat și numai prin lege).

Petre Țuțea a învățat în temnița comunistă „că omul este un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi”. Se vede și acum la unii vremelnici șefi, parcă au înnebunit, sunt ahtiați după putere și după oprimarea și prigonirea semenilor! Socrate al nostru vorbea despre libertatea văzută în lumina creștinismului: „Libertatea omului e partea dumnezeiască din el. (…) Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agățată de undeva, de sus.”

,,Acel neam care nu e pregătit să poarte sarcinile libertății, va fi nevoit să poarte greutatea lanţurilor de robie.” Așa scria patriotul Simion Bărnuţiu, în 1854.

„Să trăim slobozi, ori să ne peară pân’ şi urma noastră!” Iată un îndemn care ar merita să fie pus în cartea de istorie. Îl datorăm domnului Moldovei, Ioan Vodă cel Viteaz, care, în 1572, se adresa curtenilor. El cerea astfel nesupunere faţă de turci şi refuzul de a mai plăti haraciul, ajuns la 40.000 de galbeni. ,,Chiar de nu vom izbuti, pentru păcatele noastre, tot încă vom avea mângâierea de a peri bărbăteşte…” – spunea el, iar boierii, la fel ca poporul de rând, vor fi de partea sa, jurându-i şi jurându-şi unii altora credinţă. „Sunt momente sublime în trecutul nostru! – scria pe bună dreptate B.P. Hasdeu. Niciodată istoria nu ne arată un popor mai mic şi mai izolat, chemând fără sfială la o luptă de moarte pe un duşman mai puternic!”

„Violenți e nevoie să fim cu toții când este vorba să ne apărăm dreptul, hotarele, demnitatea, libertatea și viața neamului”, scria mareșalul Ion Antonescu.

Poate unii au uitat, dar pentru a da libertate, mănăstirile, boierii și domnii înființau slobozii, cu care țara e presărată.

Românii sunt poporul cel mai iubitor de libertate din Europa, pentru că am avut parte de ea doar în răstimpuri și grație unor personalități emblematice, efigii ale istoriei. Am dezrobit țiganii când alții aveau colonii, unde-i jupuiau de vii pe băștinași.

În „Decebal cătră popor”, băiatul de preot din Hordou, George Coșbuc, scria la 1896: „Din zei de-am fi scoborâtori, / C-o moarte tot suntem datori! / Totuna e dac-ai murit / Flăcău ori moș îngârbovit; / Dar nu-i totuna leu să mori / Ori câine-nlănțuit.” Iar în „Pentru libertate” (1903) găsea că opresorii erau mândri cu ce aduceau din infern: „Blestemați pieri-vor regii / Cari s-abat din drumul drept. / Ne-ați adus stricarea legii / Și ne stați cu mâna-n piept.” Și tot el: „Numai teminiți ne-au zidit, / Numai lanțuri au gătit, / Numai cruci au făurit, / Cruci de schingiuire. (…) Prigoniți de soartă noi? / Slabi și de virtute goi? / Lași copii din tați eroi? / E mințit cuvântul!” (In opressores, 1894).

Basarabeanul A. Păunescu vedea libertatea cu pecete creștină. Nu e singurul. „Numai libertatea, numai libertatea, / Numai ea există de la cruce-ncoace…”

„Mai bine să fii stăpân mic decât slugă mare.” (Anton Pann, 1847)

Vasile Alecsandri, în vremea revoluției de la 1848 a scris în „Deșteptarea României”: ,,Nu simțiți inima voastră ce tresare și se bate? / Nu simțiți în peptul vostru un dor sfânt și românesc / La cel glas de înviere, la cel glas de LIBERTATE / Ce pătrunde și răzbate / Orice suflet românesc?”

Pentru poetul și diplomatul L. Blaga din Lancrăm (Alba) – care constata că sunt oameni care sunt mijloace în mâna celor tari – „există sclavi din fire”. Așa mi se pare azi când oameni cu putere, școală și funcții, parcă au fost anesteziați. Pentru politicianul francez L. Bourgeois, „libertatea este deopotrivă necesară dezvoltării societății ca și dezvoltării ființei umane”.

Pentru unul dintre marii istorici ai lumii, N. Iorga: „Om liber este acela care n-are nevoie să spună nicio minciună” și „Libertatea e ceva care se merită și se cucerește”.

J.S. Mill, în „Despre libertate”, 1859: „Fiecare om este primul interesat de propriul său bine (…) interesul pe care societatea îl are față de el ca persoană este parțial și cu totul indirect. Orice erori ar putea el comite, ignorând sfaturile și avertismentele primite, ele nu pot cântări nici pe departe cât răul de a se permite altora să-l constrângă să facă ceea ce socotesc ei că este bine pentru el.”

Pentru Hegel, „după cum greutatea formează substanța materiei, tot așa libertatea este substanța spiritului”, pentru Voltaire „libertatea este sănătatea sufletului”, iar pentru J. Locke „o disciplină de sclavi formează caractere de sclavi”.

Libertatea „se sfârșește acolo unde începe libertatea altuia” (Robespierre).

Latinii spuneau „Sub lege libertas” (libertate, sub lege).

În „Contractul social”, iluministul Jean Jacques Rousseau, despre care învață orice student la Drept, în anul de debut, începe așa: „Omul s-a născut liber”. Dar – cruntă constatare în 1762 – „pretutindeni e în lanțuri”. El a scris „Mai bine o libertate primejdioasă, decât o sclavie liniștită”. Fr. Schiller îl repetă și completează: „Mai mult decât viața, îmi iubesc libertatea”, chiar dacă aici e vorba doar de apucăturile unei femei.

Nu uitați că justiția are desemnați judecători de drepturi și libertăți, iar după procesul penal se decide dacă omul rămâne liber sau va fi privat de libertate.

Nu uitați că toată activitatea și judecata polițiștilor, procurorilor, judecătorilor, avocaților, practic se învârte în jurul ideii de vinovăție, iar de aici la privarea sau nu de libertate.

Și vă spun aici, în toată activitatea mea în Poliția Română, mereu am fost măcinat de îndoiala dacă nu, deși m-am pregătit cât am putut, deși am avut sfetnici și profesori buni, nu cumva interpretez greșit o stare de fapt și, involuntar, prigonesc și știrbesc libertatea unui român.

Comisar-șef Florin Șinca

Citiți și:
Libertatea noastră cea de toate zilele
Col. Florin Șinca: Suntem într-un război asimetric. Este un război economic, război pentru resurse, pentru controlul absolut asupra omului

 

yogaesoteric
31 martie 2022