Despre simbolismul spiritual al labirintului

 
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 

Din punct de vedere iniţiatic, labirintul este înainte de toate o tainică şi semnificativă urzeală, reţea, încrucişare de drumuri şi cărări, dintre care unele sunt fără ieşire şi constituie aşa-zise căi de „garaj” pe care mulţi dintre noi obişnuim să le numim, cu o exprimare plastică „fundături”. Odată ce am ajuns în interiorul labirintului, firul cel tainic al intuiţiei pline de înţelepciune, sau altfel spus al inspiraţiei dumnezeieşti, faţă de care (în prealabil) noi ne deschidem, ne ghidează paşii şi ne conduce, din aproape în aproape, pe drumul cel misterios care duce, în cele din urmă, către centrul dumnezeiesc (suprem) al acestui misterios păienjeniş.

Trebuie însă să avem în vedere că, în cazul de faţă, comparaţia cu pânza de păianjen nu este exactă, deoarece aceasta este simetrică şi regulată, pe când esenţa însăşi a labirintului este aceea de a circumscrie într-un spaţiu cât mai redus un păienjeniş cât mai complex de cărări diverse, care – mai ales atunci când în noi încă nu s-a trezit intuiţia spirituală, ce trebuie să fie dublată de inspiraţia divină – provoacă în unele cazuri întârzierea, iar în altele face să devină imposibilă sosirea la centrul suprem dumnezeiesc a aceluia sau a aceleia care se aventurează într-un mod necugetat, bezmetic către centrul cel magic la care mulţi râvnesc să ajungă. Întotdeauna, fără nicio excepţie, un labirint iniţiatic face cu putinţă accesul la centru al aceluia sau al aceleia care se aventurează să-l parcurgă printr-un anume gen de călătorie iniţiatică, ce este presărată, după cum căutătorul merită, cu anumite teste spirituale şi încercări iniţiatice care sunt, de fiecare dată, pe măsura lui. Toate acestea se petrec aşa cum trebuie atunci când fiinţa umană respectivă se lasă în totalitate ghidată de intuiţia sa spirituală şi apelează aproape fără încetare la tainicul fir conducător şi plin de înţelepciune al Ariadnei, întocmai aşa cum a procedat legendarul erou Tezeu, care a ieşit teafăr şi învingător din labirintul Minotaurului.

Totodată, labirintul iniţiatic îi face să se rătăcească şi să se piardă pe toţi aceia care, datorită greşelilor grave pe care le fac, ajung în cele din urmă în penibile fundături care nu duc nicăieri, dat fiind faptul că întotdeauna (fără excepţie), proba labirintului este şi rămâne una teribilă.

Printre cei rătăciţi îi recunoaştem cu uşurinţă pe aceia care părăsesc această Şcoală spirituală de îndată ce cad, rând pe rând, la unele probe spirituale majore şi care pleacă de aici – dintr-un loc în care chiar aveau toate şansele să descopere Centrul Suprem al labirintului – pentru a se îndrepta, năuci şi complet dezorientaţi în orbirea lor spirituală, către efemerele şi iluzoriile aparenţe, către nicăieri, îmbrăţişând în sminteala lor, în care se scufundă tot mai mult, aşa-zisele învăţături „preţioase” ale falşilor „mari iniţiaţi” sau ale falşilor „Ghizi spirituali”.

Numai rarele fiinţe umane care sunt cu adevărat pregătite să înfrunte şi să treacă până la urmă această importantă probă spirituală sunt totodată calificate să ajungă la Centrul Suprem şi reuşesc în final să triumfe în această probă teribilă a labirintului, atunci când ajung în cele din urmă la misteriosul Centru Suprem Dumnezeiesc la care, conştient sau inconştient, multe fiinţe umane aspiră să ajungă.

Analogic vorbind, în cazul practicii atente şi perseverente a sistemului yoga, labirintul prefigurează calea iniţiatică cea plină de înţelepciune pe care aspirantul zelos şi plin de râvnă o are la dispoziţie (în cadrul sistemului milenar HATHA YOGA), pentru a reuşi în cele din urmă să atingă starea supremă de eliberat spiritual în viaţă (JIVANMUKTA) ce marchează totodată revelarea profundă şi deplină în universul său lăuntric a Sinelui Suprem Nemuritor (ATMAN). Atunci când este privit dintr-un punct de vedere iniţiatic, labirintul poate fi asemuit cu structura fascinantă a unei MANDALA-e, ce comportă de altfel şi ea un sui generis aspect labirintic.  În cazul fiecărui labirint este totodată vorba de figurarea feluritelor încercări şi probe iniţiatice care implică trezirea intuiţiei divine şi deschiderea necondiţionată către Ghidarea dumnezeiască, ce ne permite să realizăm Voia lui Dumnezeu, precum şi trezirea adecvată a discernământului spiritual. Toate acestea trebuie să existe şi să fie într-un mod adecvat trezite în universul fiinţei umane care îndrăzneşte să-şi asume proba cea teribilă a labirintului, căci dincolo de aparenţe, toate acestea facilitează apoi înaintarea cu bine către Centrul Suprem ascuns.

Filmul artistic şi totodată iniţiatic „Călăuza” descrie într-un mod magistral o astfel de probă teribilă a labirintului. În final, numai anumiţi eroi ajung, după multe peripeţii, în Centrul Suprem. Totodată, fiecare labirint iniţiatic conţine şi un potenţial divin, creator ce ne ajută să evităm anumite tentaţii şi ne permite să ne apărăm cu succes împotriva influenţelor malefice de tot felul. Fiecare labirint iniţiatic evocă şi totodată vesteşte prezenţa a ceva magic şi misterios, a ceva tainic şi preţios, a ceva dumnezeiesc care este atins numai atunci când cel sau cea care îndrăzneşte să îl parcurgă ajunge triumfător/triumfătoare la Centrul Suprem. În cadrul sistemului milenar HATHA YOGA, aceasta implică revelarea profundă şi deplină a Sinelui Suprem Nemuritor (ATMAN). Abia atunci yoghinul poate să spună că el a reuşit să treacă în cele din urmă cu bine proba teribilă, fundamentală a labirintului spiritual în care s-a angrenat atunci când, la începuturi, a abordat pentru prima dată practica sistemului HATHA YOGA.

Rolul esenţial al Ghidului spiritual autentic este să-l ajute pe aspirant sau pe aspirantă să ajungă cu bine şi cât mai repede în Centrul Suprem al labirintului fără a eşua, la un moment dat, într-o fundătură. În cazul falşilor ghizi spirituali, este evident că aceştia îi vor face în mod inevitabil pe falşii aspiranţi care îi urmează să se rătăcească la un moment dat şi să eşueze într-o penibilă fundătură, în care aceştia vor bate la nesfârşit pasul pe loc, trăind înşelătoarea senzaţie că avansează, cu toate că în realitate locul în care vor ajunge nu-i va conduce decât către „nicăieri”. Este semnificativ faptul că numai rarele fiinţe umane ce sunt înzestrate cu intuiţie spirituală şi cu un discenământ spiritual exemplar (sau, altfel spus, numai cei iniţiaţi care se lasă totodată ghidaţi de DUMNEZEU şi fac doar Voia Sa) au, până la urmă, acces la Centrul Suprem al labirintului iniţiatic.

Centrul Suprem la care se ajunge şi pe care totodată îl protejează în permanenţă structura cea tainică a labirintului este întotdeauna rezervat iniţiaţilor avansaţi, sau, altfel spus, tuturor acelora care trec cu succes proba cea teribilă a labirintului. Astfel de rare fiinţe umane sunt acelea care, pe parcursul tuturor încercărilor iniţiatice [sau, altfel spus, în momentele de cumpănă ce apar, atunci când sunt tentate să aleagă felurite ocolişuri care apar în cadrul labirintului (înainte de a ajunge la centru)], se arată demne să aibă, în cele din urmă, acces la revelaţia dumnezeiască supremă şi plină de mistere pe care Centrul esenţial al labirintului o rezervă celor puţini şi aleşi. De îndată ce ajunge, în cele din urmă, în Centrul Suprem, o astfel de fiinţă umană reuşeşte totodată prin aceasta să treacă implicit cu bine proba cea teribilă a labirintului şi ea este, prin aceasta, intim integrată în enigmaticele şi fascinantele arcane ale Cunoaşterii supreme. Totodată, fiinţa umană respectivă este, într-un anume fel, legată prin puterea indescriptibilă a secretului iniţiatic să nu dezvăluie niciodată acelora care nu merită teribilele secrete la care are în felul acesta acces. Experienţa iniţiatică teribilă ce se manifestă de fiecare dată, în interiorul labirintului, în cazul tuturor căutătorilor spirituali autentici, echivalează cu o misterioasă căutare esenţială, cum ar fi căutarea de către eroul Hercule a merelor de aur din Grădina Hesperidelor, sau căutarea de către eroul Iason a lânii de aur din Colhida.
Atunci când este privită din punct de vedere yoghin, aceasta echivalează cu revelarea profundă şi plenară a Sinelui Suprem Nemuritor (ATMAN). Fiecare dintre aceste aspecte esenţiale semnifică, totodată, pătrunderea adecvată şi victorioasă într-un spaţiu magic plin de mistere, care este greu accesibil, bine păzit şi în al cărui centru descoperim Focarul Suprem al Puterii Dumnezeieşti. Uneori, labirintul iniţiatic îndeplineşte totodată şi o nebănuită funcţie magică divină, deoarece el conţine în centrul său taina dumnezeiască supremă.

În cazul manifestării macrocosmice, această taină este PARAMATMAN, Sinele Suprem Absolut al lui DUMNEZEU TATĂL. În cadrul Microcosmosului fiinţei umane, în centrul acestui complex labirint se află Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN) pe care aspirantul trebuie să-l reveleze în cele din urmă în totalitate, într-un mod profund şi plenar.

În ochii celor înţelepţi, labirintul iniţiatic este imaginea realizării spirituale depline, a atingerii stării de înţelepciune ce implică, totodată, să depăşim cu bine anumite dificultăţi majore. Atunci când este privit şi considerat în viziunea sistemului milenar TANTRA YOGA, labirintul ne arată că trebuie să folosim cu înţelepciune potenţialul creator gigantic de care dispunem, fiind tocmai de aceea necesar să-l transmutăm şi să-l facem să se transforme într-o energie uriaşă, pe care apoi trebuie să fim capabili să o sublimăm şi să o focalizăm pentru a realiza cu uşurinţă salturi spirituale imense. Toate acestea implică, de fiecare dată, descoperirea lui DUMNEZEU TATĂL în propriul nostru univers lăuntric. Pentru a reuşi toate acestea, trebuie să ne concentrăm în mod ferm şi constant atenţia mai ales asupra propriului nostru univers lăuntric, fiind foarte atenţi la procesele de rezonanţă ocultă care se declanşează clipă de clipă. În felul acesta, devine cu putinţă să „navigăm” printre miile de drumuri ale senzaţiilor, ale emoţiilor, ale revelaţiilor şi ale ideilor creatoare. Ştiind aceasta, trebuie să veghem în permananţă şi trebuie să acţionăm astfel încât să suprimăm, rând pe rând, orice obstacol, spre a reuşi să trecem cu bine toate încercările iniţiatice majore cu ajutorul intuiţiei pure, dumnezeieşti ce se trezeşte cu uşurinţă în fiinţa noastră, mai ales atunci când avem din ce în ce mai des acces la învelişul nostru supramental (VIJANANAMAYA KOSHA). În felul acesta, devine cu putinţă să reuşim să ne întoarcem pentru totdeauna la lumina dumnezeiască, fără a ne mai lăsa înşelaţi de ocolişurile drumurilor sau eventualelor fundături.

Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanţă Herculane 2012, publicat de Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.

Citiți și:

Intuiţiile geniale apar în stări modificate de conştiinţă 
Transfigurarea existenţei aspirantului prin relaţia sa cu Ghidul spiritual

yogaesoteric
21 martie 2014

Also available in: English