Dictatura mondială, pas cu pas. Analiză devastatoare care demontează afirmațiile false ale OMS despre suveranitatea pierdută prin adoptarea noului Tratat privind pandemiile

Brownstone Institute a publicat o analiză cuprinzătoare despre noul Acord propus al Organizației Mondiale a Sănătății privind pandemiile, analiză care demontează afirmațiile false ale OMS potrivit cărora statele nu își vor pierde suveranitatea prin ratificarea Acordului. Analiza a fost realizată de David Bell, medic în domeniul sănătății publice și consultant în biotehnologie în sănătatea globală, și dr. Thi Thuy Van Dinh, expert în dreptul internațional, care a lucrat în Oficiul ONU pentru Droguri și Criminalitate.

Mai jos, oferim o traducere și un rezumat al amplei analize publicate de Brownstone Institute.

Directorul general (DG) al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a afirmat: „Nicio țară nu-și va ceda suveranitatea către OMS, referindu-se la noul acord OMS privind pandemiile și la modificările propuse la Regulamentul Sanitar Internațional (RSI), aflate în negociere.”

O examinare rațională a textelor în cauză arată că:

1. Documentele propun un transfer al puterii de decizie către OMS cu privire la aspecte esențiale ale funcționării societății, pe care țările se angajează să le adopte.
2. Directorul general al OMS va avea autoritatea exclusivă de a decide când și unde sunt aplicate.
3. Se intenționează ca propunerile să fie obligatorii în temeiul dreptului internațional.

Afirmațiile OMS că suveranitatea nu va fi pierdută, afirmații repetate de politicieni și de mass-media principală, ridică întrebări serioase cu privire la motivații, competență și etică.

Intenția din texte este transferul procesului decizional dinspre națiuni și oameni către OMS, atunci când directorul său general decide că există amenințarea izbucnirii unui focar semnificativ de boală sau a unei alte urgențe sanitare care ar putea traversa mai multe granițe naționale. Este neobișnuit ca națiunile să se angajeze să asculte de entități externe în ceea ce privește drepturile fundamentale și îngrijirea sănătății cetățenilor lor, cu atât mai mult atunci când acest fapt are implicații economice și geopolitice majore.

Amendamentele propuse pentru RSI și suveranitatea în luarea deciziilor în domeniul sănătății

Modificarea RSI, versiunea din 2005, poate fi o modalitate simplă prin care să fie implementate și aplicate rapid măsuri din registrul „Noului Normal” de control în domeniul sănătății. Textul actual se aplică practic întregii populații globale, compuse din 196 de state părți, inclusiv toate cele 194 de state membre ale OMS. Aprobarea poate necesita sau nu un vot oficial al Adunării Mondiale a Sănătății (AMS), recentul amendament din 2022 fiind adoptat prin consens. Dacă același mecanism de aprobare urmează să fie utilizat în mai 2024, multe țări și publicul ar putea să nu fie conștienți de implicațiile noului text asupra suveranității naționale și personale.

„Lockdown” a fost anterior un termen rezervat persoanelor încarcerate ca infractori, întrucât elimină drepturi fundamentale ale omului universal acceptate, iar astfel de măsuri au fost considerate de OMS ca fiind dăunătoare sănătății publice. Cu toate acestea, din 2020, aceste măsuri au devenit standardul implicit în funcție de care autoritățile din domeniul sănătății publice gestionează epidemiile, în ciuda faptului că se află în opoziție cu mai multe prevederi ale Declarației Universale a Drepturilor Omului (DUDO):

„Articolul 9: Nimeni nu trebuie să fie arestat, deținut sau exilat în mod arbitrar.

Articolul 12: Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondența sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputației sale. Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13: Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber și de a-și alege reședința în interiorul granițelor unui stat. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice țară, inclusiv a sa, și de a reveni în țara sa.

Articolul 19: Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.

Articolul 20: Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire și de asociere pașnică.

Articolul 21: Voința poporului este necesar să constituie baza puterii de stat.

Articolul 23: Orice persoană are dreptul la muncă.

Articolul 26: Orice persoană are dreptul la învățătură.

Articolul 28: Orice persoană are dreptul la o orânduire socială și internațională în care drepturile și libertățile expuse în prezenta Declarație pot fi pe deplin înfăptuite.

Articolul 30: Nicio dispoziție a prezentei Declarații nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvîrși vreun act îndreptat spre desființarea unor drepturi sau libertăți enunțate în prezenta Declarație.”

Aceste prevederi DUDO se află la baza conceptului modern de suveranitate personală și a relației dintre autorități și populații. Considerate a fi cea mai înaltă codificare a drepturilor și libertăților oamenilor în secolul XX, acestea ar putea fi în curând demontate în spatele ușilor închise într-o sală de ședințe din Geneva.

Modificările propuse vor schimba „recomandările” din documentul actual în cerințe prin trei mecanisme privind:

– Eliminarea termenului „neobligatoriu” (articolul 1),

– Introducerea afirmației potrivit căreia statele membre „se vor angaja să urmeze recomandările OMS” și să recunoască OMS, nu ca organizație aflată sub controlul țărilor, ci ca „autoritate coordonatoare” (Noul articol 13A).

Statele părți recunosc OMS ca autoritatea menită să îndrume și să coordoneze răspunsul în plan internațional în domeniul sănătății publice în timpul Urgențelor de sănătate publică de interes internațional și se angajează să urmeze recomandările OMS în răspunsul lor internațional în domeniul sănătății publice.

După cum arată articolul 18, acestea includ acțiuni multiple care limitează direct libertatea personală. Dacă nu s-ar intenționa aici transferul puterii de luare a deciziilor (suveranitatea), atunci ar putea rămâne valabil statutul actual al RSI ca „recomandări”, iar țările nu s-ar angaja să respecte cerințele OMS.

Statele părți se angajează să pună în aplicare fără întârziere ceea ce anterior erau doar recomandări, inclusiv cerințele OMS cu privire la entitățile nonstatale aflate sub jurisdicția lor (articolul 42):

„Măsurile sanitare luate în conformitate cu prezentele Regulamente, inclusiv recomandările în temeiul articolelor 15 și 16, vor fi inițiate și finalizate fără întârziere de către toate statele părți și aplicate într-o manieră transparentă, echitabilă și nediscriminatorie. De asemenea, statele părți vor lua măsuri pentru a se asigura că actorii nonstatali care își desfășoară activitatea pe teritoriile lor respectă aceste măsuri.”

Articolele 15 și 16 menționate aici permit OMS să solicite unui stat să furnizeze resurse, „produse de sănătate, tehnologii și expertiză” și să permită OMS să trimită personal în țară (adică să aibă control asupra traversării granițelor naționale de către cei pe care ei îi aleg). Totodată, repetă cerința ca țara să impună implementarea de contramăsuri medicale (de exemplu, testare, vaccinări, carantină) asupra populației lor acolo unde OMS va cere această măsură.

Din perspectiva drepturilor omului, este revoltător faptul că amendamentele vor permite OMS să impună țărilor să solicite examinări medicale ale cetățenilor și vaccinări ori de câte ori aceasta declară o pandemie.

Dacă vaccinurile sau medicamentele se află încă în testare sau nu sunt testate complet, asta înseamnă a fi subiectul unui experiment. Există o intenție clară de a aplica programul CEPI [Coaliția pentru inovații în domeniul pregătirii pentru epidemii] de vaccinare „100 de zile”, care, prin definiție, nu poate finaliza studii semnificative legate de siguranță sau eficacitate în intervalul respectiv.

Examinarea sau medicația forțată, cu excepția situației în care destinatarul, în mod clar, nu este apt din punct de vedere al înțelegerii să accepte sau să respingă această intervenție atunci când i se oferă informații, nu este etică! Impunerea cerinței ca oamenii să se conformeze pentru a avea acces la ceea ce sunt considerate drepturi fundamentale ale omului în conformitate cu DUDO constituie constrângere. Dacă această realitate nu se încadrează în definiția OMS privind încălcarea suveranității personale și a suveranității naționale, atunci directorul general al OMS și susținătorii săi să explice public clar ce definiție folosesc.

Acordul OMS privind pandemiile, instrument pentru transferul suveranității

Acordul propus privind pandemiile va introduce omenirea într-o nouă eră, în care totul va fi organizat, în mod ciudat, în jurul pandemiilor: pre-pandemie, pandemie și inter-pandemie. O nouă structură de guvernanță sub auspiciile OMS va supraveghea modificările RSI și inițiativele conexe. Se va baza pe noi cerințe de finanțare, inclusiv pe capacitatea OMS de a solicita finanțare și materiale suplimentare din partea țărilor și de a conduce o rețea de aprovizionare pentru a-și susține activitatea în situațiile de urgență medicală (Articolul 12).

În prezent, țările decid cu privire la ajutorul extern în baza priorităților naționale, în afară de finanțarea limitată pe care au fost de acord să o aloce unor organizații precum OMS în temeiul obligațiilor sau tratatelor existente. Acordul propus se evidențiază nu doar prin creșterea considerabilă a sumei pe care țările o vor aloca în baza noului Tratat, ci și prin crearea unei structuri paralele de finanțare, deconectată de alte priorități privind bolile. De asemenea, conferă putere unui grup extern, care nu poate fi tras direct la răspundere, de a solicita sau dobândi resurse suplimentare de câte ori consideră necesar.

O altă încălcare a ceea ce se află în mod normal sub jurisdicția legală a statelor naționale este faptul că acordul cere țărilor să stabilească (Articolul 15) „…mecanism(e) de compensare a vătămărilor provocate de vaccin fără a se stabili culpa”, ceea ce consacră imunitate efectivă companiilor farmaceutice pentru prejudiciile aduse cetățenilor ca urmare a utilizării produselor pe care OMS le recomandă în baza unei autorizații de utilizare de urgență sau solicită țărilor să le impună cetățenilor.

Cum a devenit tot mai acceptabil pentru cei de la putere, țărilor care ratifică li se cere să fie de acord să limiteze dreptul populațiilor lor de a-și exprima opoziția față de măsurile și afirmațiile OMS cu privire la o astfel de urgență (Articolul 18): „… și să combată informațiile false, înșelătoare, misinformarea și dezinformarea, inclusiv prin colaborare și cooperare internațională eficace…”

După cum am văzut în timpul răspunsului la covid-19, definiția „informațiilor înșelătoare” poate fi influențată de expediente politice sau comerciale și să nu se refere la informațiile concrete privind eficacitatea și siguranța vaccinului și noțiuni de imunologie, dacă acestea afectează vânzarea de produse medicale. Din acest motiv democrațiile deschise pun atât de mult preț pe apărarea libertății de exprimare, chiar și cu riscul ca aceasta să inducă uneori în eroare. Prin semnarea acestui acord, guvernele vor fi de acord să abroge acest principiu în ceea ce privește instruirea propriilor cetățeni de către OMS.

Totodată, domeniul de aplicare a acestui acord propus (și a amendamentelor RSI) se extinde dincolo de pandemii, în ceea ce privește transferul puterii decizionale. Alte amenințări la adresa sănătății, cum ar fi schimbările climatice, pot fi declarate situații de urgență, la discreția directorului general, dacă definițiile largi referitoare la „One Health” vor fi adoptate conform recomandărilor.

Amendamentele RSI și Acordul privind pandemiile vor fi obligatorii din punct de vedere juridic?

Se intenționează în mod clar ca Acordul propus privind pandemiile să fie obligatoriu din punct de vedere juridic. OMS discută această chestiune pe site-ul Organismului Internațional de Negociere (INB), care lucrează la text. Aceeași intenție de obligativitate din punct de vedere juridic este menționată în mod specific în Declarația liderilor G20 de la Bali din 2022:

„Susținem activitatea Corpului Interguvernamental de Negociere (INB) care va elabora și negocia un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic, care să conțină atât elemente obligatorii din punct de vedere juridic, cât și elemente neobligatorii din punct de vedere juridic pentru a consolida PPR pandemică…”

Intenție repetată în Declarația liderilor G20 de la New Delhi, din 2023:

„… o convenție, acord sau alte instrumente internaționale ambițioase, obligatorii din punct de vedere juridic ale OMS privind PPR pandemică (WHO CA+) până în mai 2024.”

Și de către Consiliul Uniunii Europene:

„O convenție, acord sau alt instrument internațional este obligatoriu din punct de vedere juridic conform Dreptului internațional. Un acord privind prevenirea, pregătirea și răspunsul la pandemii adoptat în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) ar permite țărilor din întreaga lume să-și consolideze capacitățile naționale, regionale și globale și rezistența la viitoarele pandemii.”

RSI are deja statut în temeiul Dreptului internațional.

Implicațiile ignorării chestiunii suveranității

Întrebarea relevantă cu privire la aceste două instrumente ale OMS nu este cea dacă suveranitatea este amenințată, ci de ce ar fi pierdută suveranitatea statelor democratice în favoarea unei organizații care este

• finanțată în mod semnificativ din surse private și este obligată să se supună dictatelor corporațiilor și ale unor autoproclamați filantropi și
• guvernată în comun de state membre dintre care jumătate nici măcar nu pretind a fi democrații reprezentative deschise.

Ar însemna că liderii acționează în mod direct împotriva intereselor naționale și ale propriului popor și în sprijinul unor interese externe. Majoritatea țărilor au legi fundamentale specifice care împiedică o astfel de practică.

Cealaltă întrebare este de ce autoritățile din domeniul sănătății publice și mass-media repetă asigurările din partea OMS cu privire la natura „benignă” a instrumentelor pandemice propuse. Acestea afirmă că îngrijorările legate de pierderea suveranității sunt „dezinformare” sau „misinformare”, despre care susțineau în altă parte că sunt „ucigași” majori ai omenirii. În timp ce astfel de afirmații sunt ridicole și sunt menite să îi denigreze pe cei care au alte păreri, OMS este în mod clar vinovată tocmai de infracțiunea pe care o pune în cârca disidenților. Din moment ce conducerea sa nu poate demonstra că afirmațiile sale cu privire la aceste instrumente pandemice nu sunt în mod deliberat înșelătoare, atunci conducerea este obligată, din punct de vedere etic, să demisioneze.

Citiți și:
Suveranitatea sub semnul întrebării
Crearea închisorii digitale: OMS face eforturi pentru introducerea grabnică a certificatelor digitale globale de sănătate, care vor restricționa libertățile în statul polițienesc medical totalitar
Strategia „naţională” de vaccinare este o temă politică, nu una medicală

 

yogaesoteric
12 ianuarie 2024