Dincolo de masca propagandei

Încă de la începutul poveștii covid, a existat o propagandă care a apărut „spontan”.

A apărut curcubeul, eventual ca și cum ar fi fost desenat de copii, cu mesajul „Totul va fi bine”. A apărut „eroul din linia 1”. Odată cu acesta a apărut o artă eroică, care a variat de la fotografii, la tablouri care dintre care mai stranii. A apărut și un cult al „eroilor din linia 1”, de la regii artistice, team-building-uri bine regizate și filmate, cu oameni în arest la domiciliu aplaudându-i pe „eroi”, la panouri, mesaje, pliante și chiar strategii de afaceri (de exemplu, puteai plăti călătoriile cu taxiul ale „eroilor”, puteai să le subvenționezi prânzul și, desigur, să donezi).

În etapa în care suntem acum, „eroii din linia 1” am devenit noi. Simplul purtat al măștii, ne spune propaganda, e un act de altruism, e o formă de a salva vieți, e un mesaj prin care îți arăți un angajament, înregimentarea în brava lume nouă, dar și solidaritatea cu sistemul în lupta sa sfântă pentru sănătate.

Fascinant este că propaganda prinde. Sunt oameni care chiar cred că salvează vieți purtând masca aia. Sunt oameni care chiar cred că cei care nu poartă mască sunt o amenințare la fel de mare precum covidul pentru sănătatea și viețile lor și a celor dragi lor.

Niciun pic de rațiune critică nu le strică aceste certitudini militante. Și de ce le-ar strica? Masca e un adjuvant psihologic, pe mai multe planuri. În spatele ei se poate ascunde frica. Nu e onorant să fii speriat de o boală care nici măcar nu e spectaculoasă, în ciuda intensei mediatizări. Apoi contezi: devii și tu „eroul din linia 1”, împiedicând intrarea unui virus de 6 microni cu o plasă cu găuri de 30 de microni. Dar… te vede lumea. Și, ce e mai important, te vezi tu.

Apoi ești integrat în noua lume: nu ești diferit. Ești uniformizat, ești parte a ei. Or asta e important pentru majoritatea. Nu întâmplător regimurile totalitare au fost cu atât mai atractive cu cât sugerau uniforme: pur și simplu uniforma dădea sentimentul comod de apartenență. Și de protecție: ești al sistemului, nu în afara lui, deci un dușman… Căci cine nu e cu noi, e împotriva noastră, aspect pe care o să îl vedem în episodul următor. De fapt, cei bătuți de polițiști și jandarmi din pricina măștii au văzut deja.

Este interesant că propaganda guvernamentală românească, cel puțin, nu s-a sfiit să prezinte din prima această dimensiune psihologică a măștii. „Poartă mască! Arată că îți pasă!” Deci nu porți mască că te protejează, ci că este necesar să transmiți un mesaj public, civic, ideologic: ești parte activă a sistemului.

Citiţi şi:
Măștile faciale au un scop: simbol al obedienței vizibile public 
Și dacă măștile nu doar că nu ajută, dar chiar dăunează? Ce spun unele studii și unii medici despre purtarea măștilor pentru combaterea epidemiei 

yogaesoteric
20 septembrie 2020