Dioxidul de clor – o adevărată revelație în domeniul tratamentelor alternative

Dioxidul de clor – un remediu simplu, eficient, la îndemână – se află la ora actuală în centrul uneia dintre cele mai mari controverse din domeniul sănătății. După cum declară Andreas Kalcker, cercetător în biofizică și deținător al mai multor brevete internaționale referitoare la utilizarea terapeutică a dioxidului de clor, după 14 ani de studiu, câteva cărți publicate în domeniu și mii de experiențe și observații colectate, dioxidul de clor are cu siguranță un efect terapeutic excelent, deoarece rezultatele aproape miraculoase care au fost obținute cu sute de mii de pacienți sunt indiscutabile.

Dacă avertismentele FDA și OMS cu privire la toxicitatea dioxidului de clor ar fi fost adevărate, spitalele boliviene unde se aplică cu succes tratamentele cu dioxid de clor ar fi trebuit să fie pline de intoxicații. Însă în loc de intoxicații, răni sau decese din cauza dioxidului de clor, există zeci de mii de pacienți vindecați nu doar de covid-19 ci și de multe alte boli pentru care această substanță s-a dovedit eficientă. Există, de asemenea, peste 100.000 de pacienți tratați cu succes cu dioxid de clor de medicii COMUSAV – o organizație globală non-profit care reunește medici, terapeuți, specialiști și cercetători în domeniul sănătății și medicinii integrative.

Nu este însă de mirare că există o acerbă opoziție față de acest tip de tratament din partea Big Pharma, așa cum de altfel există și pentru tratamentele naturiste, pentru că dioxidul de clor este o substanță simplă și la îndemâna oamenilor, capabilă să vindece de o multitudine de boli și afecțiuni. Recunoașterea valorii lui terapeutice ar însemna o scădere majoră a profiturilor companiilor farmaceutice al căror scop este adeseori tratarea unor simptome, astfel încât să fie asigurată dependența față de medicamente, care în mod frecvent au efecte secundare, multe dintre ele chiar grave, mai ales pe termen lung. Spre deosebire de medicamente, dioxidul de clor administrat în dozele recomandate chiar respectă principiul de bază al medicii, ,,primum non nocere” (în primul rând să nu faci rău).

Scurt Istoric

Humprey Davy a descoperit dioxidul de clor în 1814, prin reacția acidului clorhidric cu cloratul de potasiu. De atunci utilizarea sa a crescut gradat, mai întâi ușor, fiind folosit într-o gamă largă de industrii, iar de la sfârșitul anilor 1970 a crescut semnificativ. Este înregistrat ca sterilizator și biocid și este utilizat pentru sterilizarea facilităților medicale și a laboratoarelor, inclusiv a celor care utilizează unii dintre cei mai puternici agenți patogeni.

Are multe aplicații în industria alimentară și a băuturilor, unde este folosit ca agent antimicrobian pentru spălarea alimentelor, producerea și dezinfectarea lichidelor. Dioxidul de clor este utilizat pentru purificarea apei potabile citadine și a devenit standardul de aur deoarece este sigur pentru consumul uman, nu este cancerigen sau mutagen. Din nefericire, folosirea lui a fost eclipsată de hipoclorit care este mult mai ieftin, dar și toxic și care a fost preferat pentru folosirea pe scară largă încă din anii 1920.

Howard Alliger, inventator, om de știință și om de afaceri a descoperit efectele benefice ale dioxidului de clor nu numai pentru sănătatea oamenilor și a animalelor, ci pentru aproape orice presupune uciderea bacteriilor, virusurilor și a ciupercilor. Compania sa, Alcide Corporation a obținut brevete pentru produse și metode pentru tratarea și dezinfectarea alimentelor și a băuturilor, pentru tratarea și dezinfectarea plăgilor, a sângelui uman donat, pentru clătire orală, pentru boli inflamatorii și inflamații în intestin, mușchi, os, tendoane și articulații, pentru psoriazis, infecții fungice, eczeme, mătreață, acnee, herpes genital și ulcer la nivelul picioarelor, pentru prevenirea și tratarea infecțiilor bacteriene inclusiv în aparatul genital – toate cu utilizarea dioxidului de clor. La vârsta de 90 de ani, Howard Alliger a brevetat chiar o metodă pentru tratarea cancerului cu injecții cu dioxid de clor.

În anul 1996, Jim Humble, inginer care a lucrat în prospectarea aurului, a fost angajat să conducă o expediție minieră în jungla Americii de Sud. În timpul expediției, 2 dintre bărbații din echipajul său s-au îmbolnăvit foarte grav de malarie. Neavând medicamente și fiind la 2 zile distanță de orice ajutor, Jim Humble s-a gândit să-i trateze cu soluția de clorit de sodiu pe care o avea în bagaje ca dezinfectant, așa că le-a dat însoțitorilor săi câteva picături din ea. În câteva ore bărbații s-au însănătoșit complet. Aceasta a marcat începutul folosirii dioxidului de clor ca tratament în mod independent. În următorul deceniu, Jim a experimentat și a dezvoltat tratamentul cu dioxidul de clor ajutând oamenii în America de Sud și în Africa să se vindece de malarie, febră tifoidă, SIDA și alte boli grave. În 2006 a publicat prima sa carte despre dioxidul de clor și curând MMS a devenit o senzație pe internet. Oamenii au început să-și împărtășească modul în care această substanță i-a ajutat enorm, ceea ce a impulsionat pe tot mai mulți să o folosească.

În 2010, FDA a declanșat o campanie mediatică în SUA menită să descurajeze folosirea dioxidului de clor, asimilându-l cu un înălbitor otrăvitor al cărui consum ar duce la vătămări grave ale organismului și chiar la moarte. Această campanie continuă și în zilele noastre. Cât timp dioxidul de clor a fost folosit și brevetat pe scară largă de diverse companii într-o multitudine de industrii inclusiv în sănătate și în industria alimentară, nici presa și nici FDA nu s-au sesizat că ceva ar fi în neregulă cu dioxidul de clor. În momentul în care acesta a devenit însă un tratament simplu și extrem de eficient pentru multe boli, unele chiar grave, fiind folosit de oameni în mod independent de industria farmaceutică, s-a dezlănțuit această masivă campanie care nu a adus publicului nicio dovadă a toxicității dioxidului de clor folosit în dozele recomandate de Jim Humble, ci doar l-a asimilat cu un înălbitor periculos și mortal.

Ce sunt MMS, dioxidul de clor, cloritul de sodiu, CD-ul și soluția de dioxid de clor (CDS)?

Substanța cunoscută sub numele de MMS (Miracle Mineral Solution – Soluția minerala miraculoasă) a primit acest nume de la Jim Humble, căruia rezultatele pe care le-a avut cu ea i-au părut atunci ca fiind ,,miraculoase”. MMS este combinația de clorit de sodiu (NaClO2) activat cu acid citric. Astăzi nu se mai folosește acid citric 50% ci acid clorhidric (HCl) în concentrație de 4% deoarece este mult mai eficient și moderat și nu produce disconfort gastric. Funcționează excelent pentru multe afecțiuni. Poate însă da reacții adverse pentru stomac, poate provoca diaree ca efect secundar, iar gustul foarte puternic este neplăcut pentru mulți. Este baza pentru fabricarea CDS-ului.

Dioxidul de clor (ClO2) este gazul rezultat din reacția cloritului de sodiu (NaClO2) activat cu acid citric sau acid clorhidric 4%, gaz care este foarte solubil în apă și se evapora la temperaturi de peste 11 grade C.

CD-ul este o formă mai avansată de MMS. Este amestecul de clorit de sodiu (NaClO2) activat cu acid clorhidric și are un pH acid. Are un gust mai bun și nu necesită condiții speciale pentru transport, dar dă reacții secundare la nivel digestiv din cauza acidității. Este baza pentru fabricarea CDS-ului.

CDS este soluția apoasă concentrată de 0,3% (3000ppm) de dioxid de clor gazos, fără conținut de clorit de sodiu (NaClO2) și având un pH neutru. CDS este mai sigură și eficientă deoarece nu provoacă reacții secundare la nivelul stomacului, eliberând chiar mai mult dioxid de clor atunci când se amestecă cu acizii gastrici. Eficacitatea CDS în amestec cu apă pentru clisme și dușuri vaginale a fost dovedită, chiar și cu utilizare prelungită. Nu irită și nu are nevoie de clătire după utilizare. Până în prezent nu există nicio contraindicație cunoscută pentru CDS, nici măcar pentru cazurile de gastrită sau aciditate. Se păstrează cel mai bine în recipiente de sticlă și la temperaturi scăzute sub 11 grade C (la frigider). Acțiunea CDS este foarte rapidă și aceasta scurtează prezența sa în organism, motiv pentru care este necesar să fie administrat în doze repetate la intervale scurte de timp. Se poate folosi inclusiv intravenos, intramuscular sau subcutanat, sub supraveghere medicală și în doze specifice.

Modul de acțiune al dioxidului de clor (ClO2) în organism

Acțiunea terapeutică a dioxidului de clor este dată de selectivitatea sa pentru pH. Aceasta înseamnă că această moleculă disociază și eliberează oxigen atunci când intră în contact cu un acid. Când reacționează, acidul devine clorură de sodiu (sare obișnuită) și în același timp eliberează oxigen, care la rândul său oxidează (arde) agenții patogeni cu pH acid prezenți (virusuri, bacterii, fungi), transformându-i în oxizi alcalini („cenușă”, plastic spus). Prin urmare, atunci când dioxidul de clor acționează, oxigenul este eliberat în sânge și în țesuturi, la fel cum procedează și eritrocitele (celulele roșii din sânge), prin același principiu cunoscut sub numele de efect Bohr, care este selectiv pentru aciditate. Efectul său terapeutic se datorează, printre altele, și faptului că ajută la vindecarea multor tipuri de boli prin crearea unui mediu alcalin, eliminând în același timp micii agenți patogeni acizi prin oxidare.

Dioxidul de clor, care este al doilea cel mai puternic dezinfectant cunoscut după ozon, este mult mai potrivit pentru uz terapeutic decât ozonul deoarece este capabil să pătrundă și să elimine biofilmul. Marele avantaj al utilizării terapeutice a dioxidului de clor este imposibilitatea unei rezistențe bacteriene la ClO2. Deși ozonul este mai puternic în termeni antiseptici, potențialul său oxidativ ridicat de 2,07 și timpul său de înjumătățire scurt de doar 15 minute la 25°C cu o valoare de pH de 7,0 îl fac mai puțin eficient pentru aplicații terapeutice in vivo.

Dioxidul de clor (ClO2) acționează:

– împotriva bacteriilor prin atacarea funcțiilor lor fiziologice de bază. S-a dovedit că atât bacteriile aerobe cât și cele anaerobe au fost incapabile să dezvolte rezistență așa cum procedează cu antibioticele care, în plus, atacă și distrug neselectiv inclusiv flora sănătoasă a organismului – ceea ce nu se petrece în cazul dioxidului de clor;

– împotriva virusurilor – în cazul cărora s-a dovedit mai eficient decât ozonul și clorul;
– împotriva fungilor și a ciupercilor – prin oxidarea și inhibarea creșterii sporilor;
– împotriva paraziților mici care în marea lor majoritate au un metabolism acid și, prin urmare sunt sensibili la oxidarea selectivă a dioxidului de clor;

– împotriva mucusului și a biofilmului – caz în care dioxidul de clor are capacitatea de a trece prin sistemul interstițial dizolvând mucusul și ajungând la bacteriile din interiorul lui și ucigându-le. Trupul reacționează apoi expulzând acest mucus și bacteriile moarte. Dioxidul de clor oxidează și matricea polizaharidelor care menține biofilmul intact. Acest aspect ar explica eficacitatea dioxidului de clor la copiii cu autism. Sute de copii suferind de această boală considerată ireversibilă au fost recuperați;

– ca oxidant metalic: metalele grele și toxice sunt oxidate, inclusiv mercurul, trupul eliminându-le ulterior prin sistemul hepatic-renal;
– împotriva tumorilor și a cancerului;
– ca oxidant și neutralizant al toxinelor de tipul pesticide, erbicide, fără a produce compuși organici dăunători.

Iată o listă parțială a bolilor și afecțiunilor la care s-au constatat deja vindecări/ameliorări cu ajutorul dioxidului de clor (ClO2): abces, acnee, alergie, Alzheimer, autism, amigdalită, anxietate, apendicită, arsuri, artrită reumatoidă, astm, ateroscleroză, autism, boli autoimune, boala Lyme, boala pulmonară obstructivă cronică, bronșită, bruceloză, bursită, calculi renali, diferite forme de cancer, candidoză, chelire, chist, ciroză hepatică, infecții urinare (cistită), colesterol mărit, colită ulceroasă, conjunctivită, demență, depresie, dermatită atopică, diabet, diaree, disfuncție erectilă, Ebola, erupție cutanată, E. Coli, febră tifoidă, fibromialgie, fibroză chistică, fractură, gastrită, gastroenterită, gingivită, gonoree, gripă, gută, hepatită, hernie, herpes, hipertensiune arterială, HIV/SIDA, HPV, infecții, insuficiență cardiacă congestivă, insuficiență renală, leucemie, limfom, lupus, malarie, mătreață, meningită, acumulare de metale grele, micoză fungică, migrenă, mușcături, nefrită, negi, osteoartrită, osteoporoză, otită, paradontită, prostatită, psoriazis, răceală, rinită alergică, scabia, scleroză laterală amitrofică, scleroză multiplă, sinuzită, stomatită, tromboză venoasă, tumori, ulcere diabetice vasculare, varice, virusul Eipsten-Barr, vitiligo.

Toxicitate

Un profesionist medical sau toxicolog știe că orice substanță în cantități extreme sau concentrații foarte puternice este toxică pentru organismul uman. Conform bazei de date germane de toxicologie (Gestis), în cazul dioxidului de clor, doza toxică este de 292 mg dioxid de clor/kg corp, astfel că pentru o persoană de 70 kg echivalentul ar fi de 20.440 mg de dioxid de clor sau aproximativ 7000 ml = 7 litri de soluție de dioxid de clor (0,3%) ceea ce este practic aproape imposibil de ingurgitat.

Mulți continuă să confunde ClO₂ cu hipocloritul de sodiu (NaClO – înălbitor) și pe acesta din urmă cu cloritul de sodiu (NaClO₂), provocând frecvente comentarii inadecvate în mass-media, deci implicit și în rândul populației din cauza lipsei de cunoștințe despre chimia elementară. NaClO (înălbitor), de exemplu, este un agent coroziv puternic și pericolul datorat expunerii cronice și masive la NaClO este bine cunoscut. Dioxidul de clor (ClO2) este însă cu totul altă substanță, cu altă formulă chimică și proprietăți diferite, iar soluția de dioxid de clor este soluția apoasă concentrată de 0,3% (3000ppm) de dioxid de clor gazos, fără conținut de NaClO și având un pH neutru.

Este totuși necesară precauția în cazul inhalării pe termen lung a unor concentrații mari de dioxid de clor deoarece s-a constatat că pot apărea leziuni pulmonare și se pot agrava patologii pulmonare preexistente. Este necesar să înțelegem însă că aceste efecte nedorite constatate au fost studiate printre lucrătorii care utilizează în mod intensiv produse pe bază de dioxid de clor, fiind expuși unor doze mult mai mari decât cele pentru uzul terapeutic.

Dioxidul de clor (ClO2) și covid-19

Majoritatea virusurilor se comportă similar, deoarece, odată ce infectează celula, acidul nucleic al virusului preia sinteza proteinelor celulei. Anumite segmente ale acidului nucleic al virusului sunt responsabile pentru replicarea materialului genetic al capsidei – o structură a cărei funcție este de a proteja genomului viral în timpul transferului său de la o celulă la alta și ajută la transferul său între celulele gazdă. Când ClO₂ întâlnește o celulă infectată, apare un proces de denaturare foarte asemănător cu fagocitoza, deoarece acesta este un oxidant selectiv – așa cum am menționat mai sus.

Medicul Manuel Aparicio Alonso din Queretaro, Mexic, membru al COMUSAV, este unul dintre medicii care a tratat cu soluție de dioxid de clor (CDS) aproximativ 5.000 de pacienți bolnavi de covid-19 până la ora actuală, dintr-un total de mai bine de 100.000 de cazuri vindecate cu CDS de către medicii din COMUSAV. Acesta are o prezentare video pe internet în care expune rezultatele avute în 6 luni de tratament cu CDS și în care constată:

– efectul profilactic al CDS asupra rudelor care au fost în contact cu bolnavi de covid-19 și care, administrând protocolul de bază, nu au manifestat nici măcar un singur simptom al bolii într-o proporție de 92% din totalul persoanelor;
– bolnavii tratați anterior fără succes cu medicamente precum hidroxiclorochina, ivermectină și anticoalgulante au răspuns rapid tratamentului cu CDS și s-au vindecat în proporție de 99%;
– pacienții vindecați cu CDS au avut de 4 ori mai puține efecte secundare pe termen lung ale bolii covid decât cei vindecați cu medicamente.

Mai multe informații despre CDS și covid-19 vom găsi în noua carte a lui Andreas Kalcker – Bye Bye Covid (La revedere, covid), a cărei lansare în limba engleză a fost anunțată pentru data de 12 decembrie 2021.

Dioxidul de clor și așa-zisele „vaccinuri” anticovid

Despre multiplele afecte nefaste ale așa-ziselor vaccinuri anticovid s-a vorbit și s-a scris mult și se va face aceasta în continuare, pe bună dreptate, deoarece au fost deja constatate efectele secundare grave, foarte grave și chiar moartea după injectarea cu aceste seruri experimentale.

Conform cazurilor dovedite și coroborate de către medicii COMUSAV, s-a constatat o anumită eficiență a soluției de dioxid de clor (CDS) pentru pacienții vaccinați: cei care anterior erau magnetici s-au recuperat, simptomele post vaccin au dispărut și nu mai aveau un câmp magnetic anormal. Aceasta se explică prin faptul că dioxidul de clor oxidează atât grafenul și alte componente nocive din aceste seruri cât și proteinele Spike.

Notă: cu siguranță mărturiile medicilor COMUSAV sunt reale, însă este necesar să fie avut în vedere că aceste seruri induc inclusiv modificări ireversibile la nivel de ADN și de aceea este necesar să fie evitate, chiar dacă dioxidul de clor atenuează unele efectele secundare imediate. Cei care au făcut deja pasul de a se vaccina și care se confruntă cu efecte secundare, este indicat să utilizeze CDS pentru a le diminua.

Administrarea dioxidului de clor (CDS)

Andreas Kalcker explică în cartea sa, Sănătatea interzisă, mai bine de 20 de protocoale pentru administrarea CDS. Acestea se regăsesc inclusiv pe site-ul său andreaskalcker.com.

Ca regulă generală, s-a constatat că CDS este eficient dacă se administrează în doze repetate la intervale scurte de timp, deoarece efectul lui este intens, dar scurt ca durată de timp. Un protocol de bază, cel numit „C” de exemplu, presupune amestecarea a 10 ml de CDS cu 1 l de apă plată și ingurgitarea a aproximativ 100 ml din amestecul respectiv la intervale de 1 oră, pentru o durată de 10 ore. Doza de 10 ml se poate crește gradat, în funcție de cum ne simțim și de gravitatea bolii pentru care se administrează. Gustul de clor este foarte vag la acest dozaj și de obicei nu reprezintă o problemă.

Fiind un puternic oxidant, NU este indicat să se ia împreună cu antioxidanți (de ex., Vit. C, D, E, A, suc de citrice, resveratrol etc.), ci la 2-3 ore distanță. În caz contrar efectele sunt reduse.

Se poate aplica și extern pe piele sau pe răni, nu este iritant, având un pH neutru.
Se poate administra inclusiv copiilor, dar în doze mult mai mici.

Se recomandă un interval de siguranță de minim 1 oră de la administrarea medicamentelor deoarece poate reduce efectul acestora. În cazul anticoagulantelor, este necesar să fie redusă doza acestora în cazul în care se administrează și soluție de dioxid de clor, deoarece CDS fluidizează sângele.

Există pe internet surse de încredere de la care pot fi achiziționate atât CDS gata preparat, cât și substanțele din care fiecare își poate prepara singur soluția.

Notă: Se recomandă ca administrarea să se facă sub atenta supraveghere a unui medic competent.

Concluzii

Faptul că dioxidul de clor reprezintă o soluție eficientă și fără efecte secundare pentru sănătate a fost dovedit. Dacă ar cauza efecte secundare (vătămări), persoanele afectate ar publica acest fapt pe rețelele de comunicare virtuală. Din nefericire, odată cu introducerea noilor politici Facebook, Twitter și Youtube în ceea ce privește așa-zisa combatere a știrilor false, grupurile de discuții despre efectele binefăcătoare ale MMS și ale dioxidul de clor au fost eliminate, iar la o eventuală căutare despre subiectul „dioxid de clor covid”, de exemplu Google ne va returna preponderent articole care iau în glumă acest tratament, sau care sperie cu enunțuri referitoare la o așa-zisă toxicitate. Totuși, la o cercetare atentă, folosind motoare de căutare alternative sau pe Telegram, putem găsi site-uri, grupuri de discuții sau mărturii cu informații autentice despre dioxidul de clor.

În încheierea acestui articol, redăm un fragment din finalul cărții lui Andreas Kalcker, Sănătatea interzisă: ,,Este bine să fii sceptic în această societate a noastră, unde există atât de multe informații înșelătoare, dar nu este același lucru să fii sceptic cu a fi calomniator. Este ușor să ignorăm o idee din cauza neîncrederii. Dar aceasta nu înseamnă că ideea este falsă. Calomniatorii au obligația de a-și dovedi punctele de vedere, de a găsi dovezi din surse de încredere, și nu doar să emită o opinie fără fundament, fără a-și face propriile cercetări. Asasinarea caracterului nu schimbă faptele. Cu toate acestea, suntem o societate a credințelor în care conștiința nu contează prea mult. […]

Calomniatorii doar copiază și lipesc texte provenite din surse oficiale care acuză substanța de o presupusă toxicitate, fără a studia în mod corespunzător sau fără a realiza că inhalarea nu este același lucru cu ingerarea. Pot ingera apă, dar nu o pot inhala fără a mă asfixia, din păcate! Nu sunt un pește!”

Bibliografie:
Sănătatea interzisă, de Andreas Kalcker
https://andreaskalcker.com
Documentarul ,,Antidotul universal”

Citiți și:
Virgiliu Gheorghe: „Este esențial să ne întărim apărarea, dar să știm să și luptăm. Absolut toți oamenii să-și întărească imunitatea”
Terapia cu ozon este eficientă în cazul pacienților de Covid-19, spun medicii spanioli
Persecuția lui Loic Le Ribault, inventatorul siliciului organic G5 (I)

 

yogaesoteric
2 decembrie 2021

 

Also available in: Français